Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1274/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1274
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, -.35,.1,.1, împotriva sentinței nr.363 din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul prin avocat în baza împuternicirii pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentanții intimatelor B, B, Ministerul Finanțelor Publice B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond și în rejudecare obligarea pârâtelor la restituirea TVA-ului ilegal reținut. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.363/2008 a Tribunalului Brăilas -a respins acțiunea principală formulată de reclamantul în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Inspectoratul de Poliție al Județului
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesual pasive invocata de intimata prin întâmpinare este nefondata dat fiind raportul juridic născut intre cele doua părți ca urmare a încheierii contractului de închiriere si ulterior de vânzare cumpărare a imobilului reclamantului, din valoarea căruia se solicita restituirea TVA.
Cat privește fondul cauzei coroborând dispozițiile Legii 562 / 2004 cu dispozițiile Legii 357 / 2006 Tribunalul a constatat ca pretenția reclamantului privind restituirea TVA-ului aferent prețului imobilului dobândit in baza contractului 81488 / 27.05.2005 este nefondata, întrucât Normele de aplicare a Legii 357 / 2006 prevăd ca nu fac obiectul restituirii sumelor reprezentând TVA si dobânzile plătite pana la intrarea in vigoare a Legii 357 / 2006, cu excepția diferențelor rezultate in situația in care vânzarea cumpărarea se realiza in rate iar prețul nu era achitat integral la data intrării in vigoare a acestei legi.
In speța, așa cum rezulta din actele existente la dosar, reclamantul a achitat integral contravaloarea locuinței la data de 13.07.2006, vânzarea cumpărarea fiind perfectata la momentul apariției Legii 357 / 25.07.2006, astfel încât dispozițiile art. 4 alin. 2 din acest act normativ nu-i mai pot fi aplicabile, reclamantul nemaiavând posibilitatea sa beneficieze de restituirea TVA.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că instanța a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv Legea nr.562/2004, nr.HG2333/2004, art.127 din Legea nr.571/2002, nr.HG44/2004, ordinul MIRA nr.1502/2006.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Reclamantului i-a fost repartizat spre închiriere un apartament în data de 12.12.1994, acesta achiziționându-l sub imperiul Legii nr.562/2004 prin care instituțiile publice din sistemul apărării, ordinii publice și securitate națională au fost autorizate să vândă locuințele de serviciu pe care le aveau în administrare la data în vigoare a legii.
Potrivit prev.de art.2 din Legea nr.562/2004 la prețul de vânzare se va aplica TVA, potrivit dispozițiilor legale.
Potrivit anexei B din HG 2333 din 14.12.2004 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.562/2004, prețul locuinței continue TVA "cu excepția situațiilor prevăzute la pct.3 alin.1 din normele metodologice de aplicare a titlului VI - din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin nr.HG44/2004 cu modificările și completările ulterioare".
Art.127 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal în vigoare la data de 27.05.2005 ( momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare) enumera situațiile în care instituțiile publice sunt persoane impozabile și implicit perceperea TVA-ului expunând limitativ aceste cazuri.
Potrivit prevederilor HG nr.44/2004 ce conține normele de aplicare ale Codului Fiscal, instituțiile publice nu sunt persoane impozabile și pentru vânzarea, direct sau prin intermedieri, către persoane fizice în scop de locuință, a imobilelor sau a părților din imobile date în folosință înainte de introducerea TVA-ului în legislația României. Odată cu intrarea în vigoare a legii nr.357/2006 legiuitorul a sesizat contradicțiile existente între forma inițială a Legii nr.562/2004 și prevederile Codului Fiscal, astfel încât pentru a explica și lămuri situația în cuprinsul art.4 alin.2 a stabilit că "în condițiile prezentei legi, vânzarea locuințelor de serviciu nu constituie operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA, potrivit atrt.127 alin.4 și 5 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal".
Potrivit Ordinului MIRA nr.1502/13.11.2006 privind normele de aplicare a Legii nr.357/2006 sumele reprezentând TVA și dobânzi plătite până la data intrării în vigoare a Legii nr.357/2006 nu fac obiectul restituirii cu excepția diferențelor rezultate în situația în care vânzarea-cumpărarea se realiza în rate, iar prețul nu era achitat la data intrării în vigoare sus menționate.
Această prevedere din ordin este în contradicție totală cu prevederile nr.HG2333/2004, ale art.127 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal și normele de aplicare ale acestuia (HG nr.44/2004 cap.3).
Curtea reține că reclamantul a achitat contravaloarea locuinței la data de 13.07.2006, anterior apariției Legii nr.357/2006.
Având în vedere însă prevederile legale menționate în vigoare la momentul vânzării-cumpărării locuinței de serviciu, cât și din principii de echitate, Constituția și Convenția Europeană, garantând legalitatea cetățenilor în fața legii, fără nici o discriminare, Curtea apreciază că cererea reclamantului este fondată.
Așa fiind, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentinței atacată în sensul admiterii acțiunii cât și a cererii de chemare în garanție pentru opozabilitate, în vederea asigurării fondurilor necesare, și va anula decizia nr.60264/2008 emisă de MIRA -
În consecință, va obliga pârâta și chemata în garanție să restituie reclamantului contravaloarea TVA calculată și reținută, precum și a dobânzii aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, -.35,.1,.1, împotriva sentinței nr.363 din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința nr.363/2008 a Tribunalului Brăila în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul, și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor, anulează decizia nr.60264/8.02.2008 emisă de - Inspectoratul Județean de Poliție B și obligă pârâta și chemata în garanție să restituie reclamantului contravaloarea calculată și reținută la prețul de vânzare a locuinței situate în B,-, -.35,.1,.1 precum și a dobânzii aferente.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.VD/15.02.2010
Tehno ZE/15.02.2010
Ex.6
Fond:
OPINIE SEPARATĂ
În aprecierea noastră, soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care urma a fi menținută, prin respingerea recursului formulat de.
Reclamantul a dobândit o locuință de serviciu aflată în administrarea B, prin repartizare cu contract de închiriere de la data de 12 1994.
Ulterior, la data de 27 mai 2005 pentru același spațiu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.81488, stabilindu-se ca preț al vânzării suma de 48.173,78 lei la care urma să se adauge suma de 9.142,30 lei reprezentând TVA, în rate lunare, pentru o perioadă de 20 de ani.
Vânzarea s-a făcut în temeiul Legii nr.562/2004 care în art.4 alin.2 prevederea că la prețul de vânzare urma a se aplica taxa pe valoare adăugată conform dispozițiilor legale.
Legea nr.562/2004 a fost modificată prin Legea nr.357/2006 care în normele de aplicare prevede că nu fac obiectul restituirii sumelor reprezentând TVA și dobânzile plătite până la intrarea în vigoare a legii, cu excepția diferențelor rezultate în situația când vânzarea-cumpărarea s-a realizat în rate iar prețul nu a fost achitat integral la data intrării în vigoare a acestei legi.
Recurentul-reclamant a achitat prețul integral al locuinței la 13 iulie 2006, astfel încât operațiunea de vânzare-cumpărare fiind perfectată anterior apariției Legii nr.357/2006 - 25.07.2006 - pretenția sa de a-i fi restituită suma reprezentând TVA și dobânda aferentă nu poate fi satisfăcută.
În concretizare și aplicarea Legii nr.357/2006 a fost emis Ordinul 1502/13 nov.2006, care prevede că nu fac obiectul restituirii sumele reprezentând TVA și dobânzile plătite până la intrarea în vigoare a Legii nr.357/25.07.2006 cu excepția diferențelor rezultate în situația în care vânzarea-cumpărarea s-a realizat în rate iar prețul nu era achitat integral la data intrării în vigoare a acestei legi, 30.07.2006 sau în situația în care prețul modificat al apartamentului, ar fi fost mai mic, decât cel stabilit inițial.
Cum s-a precizat, recurentul a achitat prețul integral al apartamentului la 13 iulie 2006, astfel că pe data apariției Legii nr.357/2006, nu se încadra în prevederile care i-ar fi permis solicitarea de restituire a TVA și dobânzi, iar sub acest aspect dispozițiile acestei legi sunt lipsite de echivoc.
Judecător,
- -
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu
