Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - pretenții -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 134

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Galan Marius

JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria

JUDECĂTOR 3: Artene Doina

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S cu sediul în S,-, județul S, împotrivasentinței nr. 1717 din 22 octombrie 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamantul intimat.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă, rămâne în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr.5788/86 din 08.09.2009, reclamantul - a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S, recunoașterea de către instanța română a aplicabilități dispozițiilor art.28 din, obligarea pârâtei la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 5.441 lei, achitată cu chitanța seria - nr.-/27.05.2008, actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 20.04.2008 a achiziționat un autoturism marca Audi -, pentru care a fost obligat să plătească, în vederea înmatriculării, suma de 5.441 lei la Trezoreria mun.

La data de 08.05.2008 s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Comunale S cu cererea înregistrată sub nr.7351 pentru restituirea acestei taxe, iar prin răspunsul înregistrat sub nr.7352 din 08.05.2008 i s-a comunicat faptul că taxa de primă înmatriculare a fost solicitată în temeiul art.241ind.1-214 ind.3 introduse prin art.1 pct.202 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, precum și în temeiul art.1 alin.5 din Constituția României și că acesta este datorată în baza acestor dispoziții legale și virată la bugetul de stat.

A mai arătat reclamantul că, rin p. aderarea României la convenția Europeană, statul român este obligat, conform art. 10 din Tratatul Comunității Europene, să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor pe care le incubă, prin care și aceea a reglării unei "piețe comune", ca un spațiu fără frontiere, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalurilor.

Prin urmare, libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar presupune respectarea întocmai a dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene, obligație pe care statul român a încălcat-o prin impunerea taxei de primă înmatriculare.

De asemenea a mai arătat reclamantul că această taxă de primă înmatriculare încalcă dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene în care se prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare".

Această taxă, introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006, reprezintă un nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, iar, conform art. 214 ind. 1 din Codul fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat în acest articol.

Însă, pentru autovehiculele second - hand achiziționate din România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, nu se percepe o atare taxă cu ocazia înmatriculării de către noul proprietar, ci doar pentru cele achiziționate din alte țări comunitare.

În raport de dispozițiile art. 141 alin. 2 și 4 din Constituția României, în care se fac referiri la supremația dreptului comunitar, cu referire expresă la art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, dispoziția din Codul fiscal privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (214 ind. 1 și 214 ind. 3), încalcă dispozițiile tratatului și nu pot fi aplicabile.

Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât, prin Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, în care se prevede că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare, înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică cu condițiile stabilite prin tratat și actul de aderare.

În această privință, poziția Curții de Justiție a Comunităților Europene este clară: s-a remarcat că obiectivul CE este de a stabili o Piață Comună a cărei funcționare este de directă preocupare pentru toate statele membre, acest tratat fiind mai mult decât un simplu acord care creează, pur și simplu, obligații reciproce între părțile contractante, comunitatea creată constituind o nouă ordine juridică pentru al cărei beneficiu statele si-au limitat drepturile lor suverane, deși în domenii limitate, și între subiecții căreia se cuprind nu numai statele membre, dar și naționalii lor, astfel că independent de legislația acestora, dreptul comunitar nu impune, deci, numai obligații asupra persoanelor, dar, de asemenea, a înțeles să confere drepturi care devin parte a moștenirii lor juridice chiar dacă nu sunt expres acordate de Tratat, ci în temeiul obligațiilor pe care Tratatul le impune într-un mod clar definit persoanelor și statelor membre și instituțiilor Comunității.

În fine, a arătat reclamantul că principiile consacrate de jurisprudența sunt reprezentate de principiul efectului direct, principiul supremației dreptului comunitar, obligația de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar, obligația de interpretare conform dreptului comunitar, asigurarea eficientei depline a dreptului comunitar, angajarea răspunderii statelor membre pentru nerespectarea dreptului comunitar.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâta Sas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

A arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxa distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) si cu un regim de reglementare diferit.

Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.

Prin sentința nr.1717 din 22 octombrie 2009 Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamant și a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S să restituie reclamantului contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 5.441 lei, achitată cu chitanța seria - nr.- din 27.05.2008, actualizată cu indicele de inflație la data restituirii sumei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal, în sensul introducerii art.2141și 2143, ce a instituit obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.2141din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.

În practică însă nu s-a făcut distincție între comercianți și necomercianți ca subiecte în raportul de dreptul material fiscal.

taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.

Instanța a apreciat că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.

Reclamantul a invocat în cauză incidența art.90 al.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care stipulează că nici un stat

membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect, produselor menționate similare.

Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).

De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.

Este evident că taxa specială ce s-a plătit cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art.2141Cod fiscal, se circumscrie acestor definiții.

După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).

Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).

Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.

În cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplica în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.

Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.

Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.

Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică-aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesară să ceară sau să aștepte eliminarea în prealabil a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.

Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art.148 al.2, conform cărora: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și a arătat că, art.90 al Tratatului Comunității Europene - la care face trimitere argumentația sentinței recurate - nu este aplicabil în speță, întrucât reglementează statutul "impozitului" și nu al "taxei". A mai arătat că normele comunitare nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa de primă înmatriculare, ci este discutabil doar nivelul și modul ei de calcul.

În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.

A susținut recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.

Criticile sunt nefondate.

O primă subliniere pe care curtea o consideră a fi necesară constă în aceea că, instituirea taxei de primă înmatriculare nu împiedică intrarea în țară a anumitor autovehicule, ci doar punerea lor în circulație.

că, în speță, așa cum de altfel corect a sesizat și prima instanță, există un conflict între normele dreptului comunitar și dreptul intern aplicabil cu privire la perceperea taxei de primă înmatriculare și respectiv la nivelul acestei taxe speciale, conflict ce se impune a fi rezolvat prin a da eficiență normei comunitare (art. 148 alin. 2 - Constituție), respectiv art. 90 care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre UE, așadar și o discriminare detrminată de o diferență dintre impozitele aplicate produselor altor state membre și impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .

Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141Cod fiscal numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.

Cu privire la existența impozitării discriminatorii, Curtea observă că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state membre ale Uniunii Europene și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, așadar nu se percepe taxa stabilită de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.

Cu toate acestea, taxa stabilită de 2141din Codul fiscal este percepută în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECID E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S cu sediul în S,-, județul S, împotrivasentinței nr. 1717 din 22 octombrie 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red. AD.

Tehnored. MD.

2ex/4.02.2010

Președinte:Galan Marius
Judecători:Galan Marius, Andrieș Maria, Artene Doina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Suceava