Anulare act administrativ fiscal. Decizia 135/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 135
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul cu domiciliul în nr.1084, județul S, împotrivadeciziei nr. 2055 din 20 noiembrie 2009pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns contestatorul, avocat pentru intimatul Primarul Orașului - G și avocat pentru intimatul a.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, contestatorul depune la dosar chitanța nr.796 din 18.01.2010 în sumă de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar mobil de 0,3 lei cu care timbrează legal contestația în anulare.
Instanța înmânează contestatorului dosarul pentru a semna cererea formulată și acesta o semnează în fața instanței.
Întrebat fiind, contestatorul precizează că nu a formulat cerere de recuzare a completului de judecată învestit cu soluționarea prezentei contestații în anulare și nu menționează temeiul de drept pe care și-a întemeiat cererea de anulare a deciziei contestate.
Instanța constatând contestația în anulare legal timbrată și în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Contestatorul a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată. A arătat că prin sentința nr.1108 din 5 iunie 2009 Tribunalul Suceavaa anulat contractul de concesiune încheiat între Primăria orașului și numitul a; că drumul public nu se concesionează și că primarul nu a avut aprobarea Consiliului Local, făcând un abuz; că acest teren este moștenit de la mama sa și că el a fost revendicat în baza sentinței civile nr.1395.
Apărătoarea intimatului Primarul Orașului - Gas olicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă. A arătat că contestatorul nu și-a precizat temeiul de drept pe care își întemeiază contestația; că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.317 și art.318 Cod proc. civilă privind contestația în anulare; nu poate fi invocată procedura viciată deoarece contestatorul a fost prezent în sală și nici competența nu a fost încălcată; nu poate fi invocată nici omisiunea de a se cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau casare. A solicitat cheltuieli de judecată.
Apărătoarea intimatului aas olicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată. A arătat că contestatorul nu și-a precizat dispoziția legală pe care și-a întemeiat cererea și că nu pot fi invocate motive de fond deoarece ele au fost luate în evidență de instanța de recurs. A solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată;
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 25 august 2008 și înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul G - primarul orașului, jud. S, solicitând anularea titlului de proprietate nr. 31 din 20 iulie 1993 eliberat pe numele lui, a actului de vânzare-cumpărare prin care acesta a dobândit terenul în suprafață de 0,26 ha situat în locul " sat", radierea intabulării acestuia pentru suprafața care face obiectul litigiului, precum și anularea contractului de concesiune încheiat între Primăria orașului și numitului a și a autorizației de construcție nr. 46 din 16 octombrie 2003 eliberată pe numele lui a.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele: datorită faptului că pârâtul a concesionat un drum public, nu mai are cale de acces la terenul proprietatea sa și este nevoit să înconjoare aprox. 3 km, pârâtul i-a îngrădit dreptul de proprietate dobândit conform deciziei nr. 1395, iar autorizația de construire i-a fost eliberată numitului ilegal întrucât reclamantul se află în litigiu cu acesta; pârâtul a făcut modificări în CF nr. 1734, împreună cu, care este tehnician topograf; cererea pe care a formulat-o în baza Legii nr. 247/2005 i-a fost respinsă, cu motivarea că suprafața de 25 ari livadă provenind de la autoarea sa este trecută pe titlul de proprietate al numitului
În dovedirea susținerilor sale reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul a invocat faptul că nu este de competența instanței de contencios administrativ, ci de competența instanțelor de drept comun capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate, a contractului de vânzare cumpărare și radierea intabulării, iar în ceea ce privește contractul de concesiune nr. 1 din 15.08.2008 încheiat între Primăria orașului și numitul a lui, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat, motivat de faptul că această convenție a fost încheiată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 215/2001, ale Legii nr. 219/1998, precum și ale Legii nr. 50/1991. Astfel, terenul care face obiectul acestui contract de concesiune aparține domeniului privat al orașului, fiind administrat de către Primăria. În baza art. 123 alin. 3 din Lege anr. 215/2001, numitului i-a fost concesionat terenul prin încredințare directă, având în vedere faptul că acesta are amplasată locuința în imediata vecinătate a acestui teren, teren care constituie singura cale de acces către locuință.
În contraprobă, pârâtul a depus la dosar o serie de înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2008, instanța a disjuns capătul de cerere privind anularea autorizației de construire nr. 46 din 16 octombrie 2003 și contractului de concesiune nr. 1/2008, formându-se dosar nr-.
La prima zi de înfățișare în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr-, reclamantul a arătat că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât, a lui a.
Prin sentința nr. 182 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- s- dispus disjungerea celui de-al doilea capăt de cerere privind anularea contractului de concesiune nr. 1/15.08.2008, motivat de faptul că se impunea completarea probatoriului cu privire la acesta, formându-se dosarul nr-.
Prin sentința nr. 1108 din 5 iunie 2009 Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului și a anulat contractul de concesiune nr.1 din 15 august 2008 încheiat între pârâți, reținând în motivare, în esență, faptul că terenul în cauză este drum public, fiind în administrarea consiliului local și nu poate face obiectul concesionării, așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art.46 și urm. din nr.OG43/1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul G în calitate de primar al comunei, care, a criticat soluția ca fiind nelegală, solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului s-a arătat că parcela care face obiectul contractului de concesiune nu este drum public, așa cum eronat a reținut instanța de fond, ci aparține domeniului privat al orașului, fiind administrată de Primăria, care, în baza Legii nr. 15/2001, Legii nr. 219/1998 și a Legii nr. 50/1991 avea dreptul să o concesioneze.
A precizat recurentul că destinația drumului concesionat de pârâtul este aceea de acces la locuința acestuia, iar pe de altă parte, faptul că reclamantul, care deține teren în partea de sud a proprietății pârâtului are acces la teren pe drumul numerotat cadastral 3242, distinct de parcela în litigiu.
La termenul din 20 noiembrie 2009, apărătoarea recurentului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G în prezenta cauză cât și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii.
Prin decizia nr. 2055 din 20 noiembrie 2009 Curtea de APEL SUCEAVA a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul comunei și a lipsei interesului reclamantului în promovarea acțiunii, a admis recursul declarat de pârâtul Comuna - prin Primar, județul, și modificat în totalitate sentința nr. 1108/05.06.2009 a Tribunalului Suceava - ecția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea. Totodată a obligat reclamantul să plătească pârâtului a lui suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a luat act că pârâtul Primarul comunei nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că excepțiile invocate nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, potrivit dispozițiilor art. 61 alin.1 și 62 alin.1 din Legea nr. 215/2004, primarul orașului îndeplinește o funcție de autoritate publică și reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, așa încât justifică calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, reclamantul are interes în promovarea acțiunii în condițiile în care pretenția sa vizează terenul în suprafață de 123 concesionat de Primăria comunei în favoarea pârâtului, teren asupra căruia titularul acțiunii reclamă un drept de trecere de la proprietatea sa la calea publică.
Cu referire la recursul promovat s-a reținut că prin contractul nr.1 din 15 august 2008 Primăria orașului a concesionat pârâtului pe o perioadă de 49 ani suprafața de 123 situată în intravilanul localității,- A, identică cu imobilul 3752 care, potrivit extrasului de carte funciară emis la 26.08.2008 de Biroul de cadastru și publicitate imobiliară R și a actului de dezmembrare autentificat sub nr.3556/25.08.2008 la Biroul Notarului Public ( 114, 115 dosar), figurează în 3412 a comunei cadastrale, cu denumirea "drum".
Împrejurarea că expertul evaluator a menționat faptul că terenul este utilizat drept " drum de acces locuință" nu determină în mod implicit regimul juridic al imobilului, care a fost caracterizat eronat de prima instanță ca fiind "drum public" în condițiile în care, potrivit disp.art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia "domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărârea consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege "bunuri de uz sau de interes public național sau județean".a contrario, bunurile care nu fac parte din domeniul public, se află în domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale, conform art.4 din lege.
Potrivit prevederilor inserate în art.21 din lege, "inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv primarul general al municipiului B sau de primari, ori în cauză, din "situația" privind bunurile care aparțin domeniului public al orașului nu reiese că terenul în litigiu face parte din domeniul public (33 - 41 dosar recurs).
De menționat este faptul că prin sentința civilă nr.4662 din 23 noiembrie 2007 - definitivă și irevocabilă - Judecătoria Rădăuția respins ca nefondată acțiunea prin care reclamantul solicita crearea unui drum de acces pe terenul pârâtului (a ), reținând în motivare că reclamantul are cale de acces la proprietatea sa pe o uliță ocolitoare și nu se pot reține dispozițiile art. 616 Cod civil.
În fine Curtea a constatat că actul atacat, respectiv contractul de concesiune nr.1 din 15 august 2008, este întocmit cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 213/1998 și a Legii nr.50/1991.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei și menținerea sentinței nr. 1108 a Tribunalului Suceava.
Cererea este nefondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 din Codul d e procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare în situația când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legale, precum și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, dar numai dacă acest motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac.
Contestația poate fi primită pentru motivele sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 318 din același cod, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Analizând susținerile din cerere în raport cu textele care reglementează cazurile în care se poate exercita această cale de atac, texte ce sunt de strictă interpretare, se constată că petentul nu a invocat nici una din situațiile expres și limitativ reglementate în art. 317 - 318 din Codul d e procedură civilă, situații ce pot constitui motive de contestație în anulare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul cu domiciliul în nr.1084, județul S, împotrivadeciziei nr. 2055 din 20 noiembrie 2009pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/05.02.2010
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Andrieș Maria, Artene Doina
