Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1346/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1346/R-CONT
Ședința publică din 11 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grfier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, Județul A, împotriva sentinței nr. 244/CA/06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind SC - GENERAL SRL cu sediul în Pitești, str.-, -. 5, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură concluzii scrise din parte intimatei.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar și în raport de excepția invocată de către recurent, constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
C UR TEA:
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 11.05.2009, reclamanta - General SRL Pitești a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună restituirea taxei de poluare, în cuantum total de 23.874 lei, respectiv câte 11.937 lei pentru fiecare dintre cele două autovehicule, actualizată cu dobânda legală, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că, în cursul anului 2008, achiziționat din Germania, două autovehicule marca Volkswagen, fabricate în anul 1993, pentru care a fost obligată să plătească la înmatriculare suma sus-menționată.
Considerând plata nelegală, reclamanta s-a adresat autorității publice cu plângere prealabilă, răspunsul primit constând în faptul că au fost respectate dispozițiile OUG.nr.50/2008, fiind îndrumată a se adresa Administrației Fondului de Mediu- în calitate de titular a contului, în care a fost virată taxa, întrucât, -ul este doar încasator al sumei și nu are o asemenea atribuție.
A mai arătat că, actul normativ ce prevede această taxă este în contradicție cu disp.art.90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene și că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele ce se aplică produselor naționale similare.
De asemenea, acest act normativ este și discriminatoriu, în raport cu celelalte persoane care au achiziționat și înmatriculat autovehicule, anterior intrării sale în vigoare.
Prin întâmpinarea, formulată la 19.06.2009, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în temeiul art.1 din OUG nr.50/2008, care statuează, fără dubiu, procedura de instituire a taxei de poluare, care se face venit la fondul pentru mediu și se gestionează de către Administrația Fondului de Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, precum și atribuțiile referitoare la modul de restituire al acestei taxe.
S-a mai arătat că, din economia textului, spre deosebire de vechea legislație, această taxă nu se mai face venit la bugetul statului, ci la bugetul fondului pentru mediu și se și gestionează de către acesta, singura atribuție a -ului constând în calcularea taxei, precum și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite.
În concluzie, în mod greșit, reclamanta s-a adresa acesteia pentru restituirea sumei menționate în acțiune.
Tribunalul Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal - prin sentința civilă nr.244/CA/6 iulie 2009, a respins excepția invocată de pârâtă, a admis acțiunea acesteia și a obligat pârâta să restituie către reclamantă suma de 23.874 lei, respectiv câte 11.937 lei pentru fiecare dintre cele două autovehicule, cu titlu de taxă de poluare, sumă ce va fi actualizată la data plății.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, esențial, pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. menționat.
Analizând disp.art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acesta prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate în Tratat, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, aret. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, s-a remarcat că, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice,etc. Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.2141 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și neînmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin.2 și 4 din Constituție, s-a apreciat supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din tratat și s-a conchis că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale tratatului.
Ca urmare a efetului direct a art. 90(1) din tratat pentru ordinea juridică internă României, instanța este datoare să constate că art. 2141 -2143 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum de 6287 lei, fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90(1) al tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei ș la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Instanța de fond a apreciat că, apărarea pârâtei, legată de inadmsibilitatea acțiunii, este nefondată, întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei. Într-adevăr, reclamanta a achitat taxa confirmându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în formă electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natura legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
Astfel, a considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, instanța de fond a apreciat-o ca echivalând cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Pitești, tribunalul a apreciat-o ca nejustificată, pe considerentul că taxa auto a fost încasată de această instituție.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, în termen legal, Administrația Finanțelor Publice Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond a respins excepția invocată, prin interpretarea, eronată, a dispozițiilor art.1 din OUG nr.50/2008, precum și ale HG nr.686/2008, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanțe care, reglementează, clar, atât cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare, care se constituie venit la bugetul fondului de mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, cât și atribuțiile stricte ce revin administrației finanțelor publice;
- de asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere Normele metodologice aprobate prin HG nr.686/2008, care prevăd atribuțiile, cu privire la această taxă.
În concluzie se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Examinând, cu prioritate, excepția invocată de recurenta-intimată, în raport de disp.art.137 coroborate cu art.306 alin.2 Cod procedură civilă, care face inutilă cercetarea fondului prezentei căi de atac, se reține că este întemeiată, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, în speță, problema supusă dezlegării instanței de judecată este aceea legată de instituția căreia îi revine eventuala obligație de restituire a taxei de poluare, achitată de reclamantă pentru cele două autoturisme, achiziționate din Germania și înmatriculate, ulterior, în România, taxă plătită la Administrația Finanțelor Publice Pitești, dar în contul altei instituții publice. Temeiul plății l-a constituit art.1 din OUG nr.50/2008. Potrivit acestui text este stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. În art.5 alin.4 din aceeași ordonanță se arată expres că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu. Drept urmare, această taxă de mediu, spre deosebire de cea de primă înmatriculare reglementată de art.2141și art.2142din Legea nr.343/2006 privind modificarea și completarea Codului fiscal, nu se mai face venit la bugetul statului, ci la bugetul fondului pentru mediu, gestionat fiind de Administrația Fondului de Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Doar în privința restituirii acestor diferențe, are calitate procesuală pasivă organul fiscal competent, potrivit art.11 din OUG nr.50/2008, art.6 alin.12 și art.8 din HG nr.686/2008.
Din cele sus-arătate se reține că excepția invocată de recurenta-intimată se încadrează în reglementarea legală în materie și nu este pur speculativă, așa cum, în mod greșit, a reținut instanța de fond, motivându-și soluția de respingere numai pe faptul că, atâta vreme cât această taxă a fost încasată de pârâtă, tot ea trebuie să o și restituie, reținere care nu are, însă, justificare legală.
Susținerea recurentei intimate de a fi introdusă în cauză instituția Administrației Fondului pentru Mediu urmează a fi înlăturată, deoarece aceasta nu a adresat această cerere instanței de fond, ci doar a făcut aprecieri în ceea ce privește justificarea excepției invocate, concluzionându-se că sentința a fost criticată numai sub aspectul reținerii greșite a calității sale de parte în cauză și nu ca o cerere de sine stătătoare, pentru ca această critică să fie supusă verificării instanței de control.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile OUG nr.50/2008, urmează să admită recursul și să modifice în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, Județul A, împotriva sentinței nr. 244/CA/06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind SC - GENERAL SRL, cu sediul în Pitești, str.-, -. 5, județul
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red.B/18.12.2009.
EM/6 ex.
Jud fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Magdalena
