Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1352/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1352/CA/2009
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de reclamantul Municipiul prin Primar împotriva Sentinței nr. 1471/CA/2009 pronunțată de Secția de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă; intimatul pârât a depus la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, întâmpinare - în două exemplare.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, iar prin întâmpinarea formulată au fost reiterate apărările de la fond, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamantul Municipiul reprezentat prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul - solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 200 lei, reactualizată în raport de rata inflației, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru trimestrul I,II,și III 2003, conform Contractului de concesiune nr. 205/25.06.1996, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între Consiliul Local al municipiului și pârât a fost încheiat Contractul de concesiune nr. 201/25.06.1996 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 104 mp, amplasat în zona Straja,pe o durată de 50 de ani.
Pârâtul s-a obligat să achite anual o redevență de 263.120 lei, indexată anual cu rata inflației.
Pentru neachitarea redevenței în termen, părțile au prevăzut plata de penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc 30 de zile să se procedeze la retragerea concesiunii.
În perioada trimestrului I,II și III a anului 2003, pârâtul nu a achitat redevența la termen, astfel că au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 200 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112-114 din Codul d e procedură civilă și art. 969,1073 Cod civil.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, conform art.17 din Legea nr. 146/1997.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă, arătând faptul că s- împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1954; că a achitat în întregime și la timp redevența pentru perioada în litigiu și că valoarea penalităților solicitate de către reclamantă depășește valoarea debitului asupra căruia au fost calculate.
Răspunzând la întâmpinare, reclamantul a precizat faptul că termenul general de prescripție este de 5 ani, deoarece creanța se face venit la bugetul statului. Susținerile pârâtului referitoare la faptul că redevența ar fi fost achitată la timp și în întregime au fost apreciate ca eronate, iar cu privire la cuantumul penalităților s-a precizat că este justificat de prevederile contractului, unde s-a prevăzut plata unor penalități de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere.
Prin Sentința civilă nr.1471/CA/2009, Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea reclamantului.
S-a reținut în considerentele acestei hotărâri faptul că, prin Contractul de concesiune nr. 201/25.06.1996, Consiliul Local al municipiului a concesionat pârâtului un teren în suprafață de 104 mp, amplasat în zona Straja, pe o durată de 50 de ani, în schimbul obligației de a se achita anul o redevență de 263.120 lei, indexată anual cu rata inflației. Pentru neachitarea la termen a redevenței, părțile au prevăzut plata de penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc 30 de zile să se procedeze la retragerea concesiunii. Deoarece pârâtul nu a achitat redevența la termen pentru perioada trimestrului I,II și III a anului 2003, reclamantul a calculat în sarcina pârâtului penalități de întârziere în sumă 200 lei.
S-a mai reținut că, potrivit art. 8 din Contractul de concesiune, redevența anuală se achită în patru rate trimestriale, în termen de 10 zile de la expirarea fiecărui trimestru, astfel că dreptul la acțiune pentru plata penalităților de întârziere s-a născut la data de 10 aprilie 2003 pentru trimestrul I 2003, la data de10 iulie 2003 pentru trimestrul II 2003 și respectiv la data de 10 octombrie 2003 pentru trimestrul III 2003.
Au fost înlăturate ca nefondate susținerile reclamantului referitoare la durata termenului de prescripție, întrucât termenul de prescripție de 5 ani este prevăzut de Codul d e procedură fiscală pentru obligații fiscale, iar faptul că sumele încasate din redevențe se fac venit la bugetul local nu conferă obligațiilor contractuale caracter de obligații fiscale.
Deoarece acțiunea fost înregistrată la data de 08.09.2008, după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani de zile, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost considerată întemeiată.
Prima instanță a considerat că acțiunea reclamantului nu este întemeiată nici pe fond, deoarece reclamantul își invocă propria culpă în susținerea cererii. În acest sens, s-a reținut faptul că în conformitate cu prevederile art. 8 din contract, reclamantul ar fi trebuit să procedeze la retragerea concesiunii în situația în care întârzierile la plată au depășit 30 de zile. Neprocedând în acest fel, reclamantul și-a încălcat propria obligație din contractul de concesiune. Mai mult din chitanțele depuse la dosar rezultă că pârâtul a achitat redevența pentru anumite perioade, însă reclamantul calculat penalități pentru toată perioada solicitată, neputându-se verifica cât s-a achitat și ce a mai rămas de achitat(4-9,.21).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în întregime, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificare a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul arată că procedat la calcularea penalităților de întârzie în baza clauzei stipulate la art. 9 din contractul de concesiune și potrivit căreia întârzierile la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5% din suma datorată. În subsidiar, se susține că, în cazul în care se va considera că, în lipsa unei clauze exprese care să permită calcularea penalităților într-un cuantum superior debitului, și că sancțiunea stabilită este contrară art.5 din Codul civil și art. 9 din contract se solicită ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 88,5 lei reprezentând penalități aferente anului 2003. Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune se arată că acest tip de creanțe se fac venit la bugetul local motiv pentru care termenul de prescripție este de 5 ani.
În drept, au fost invocate prevederile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, fiind reluate apărările din întâmpinarea depusă la fond.
Examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, precum și conform art.304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtului la plata de penalități de întârziere pentru trimestrul I, II și III 2003, conform Contractului de concesiune nr. 205/25.06.1996.
Potrivit art. 8 din Contractul de concesiune nr. 201/25.06.1996, plata redevenței trebuia realizată în patru rate trimestriale, în termen de 10 zile de la expirarea fiecărui trimestru, iar potrivit art.9 din același contract, întârzierile de la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc suma de 30 de zile să se procedeze la retragerea cesiunii.
Din cele de mai sus, rezultă că scadența pentru plata redevenței aferente trimestrul 2003 fost la data de 10.04.2003, pentru plata redevenței aferente trimestrului II 2003 fost la data de 10.07.2003, iar pentru plata redevenței aferente trimestrului III 2003 fost la data de 10.10.2003.
Potrivit celor stipulate în contract, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de penalități de întârziere numai pentru o perioadă de 30 de zile, calculată începând cu data scadenței redevenței, întârzierea la plata redevenței peste această perioadă fiind sancționată cu retragerea concesiunii.
Cât privește prescripția dreptului material la acțiune, se constată că în mod greșit instanța de fond a reținut că în speță este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Atât redevența, cât și penalitățile de întârziere constituie creanțe ce decurg dintr-un act de drept administrativ și care se fac venit la bugetul local, astfel că procedura de colectare este reglementată de prevederile Codului d e procedură fiscală, fapt ce rezultă din prevederile art. 1 din OG nr.92/2003. Prin urmare, în materie de prescripție nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, ci cele ale 131 din Codul d e procedură fiscală.
Întrucât pârâtul a achitat redevența pe trimestrul I 2003 la data de 03.07.2003, cu chitanța nr. -, pe trimestrul II 2003 la data de 25.09.2003, cu chitanța nr. -, iar pe trimestrul III 2003 la data de 23.10.2003, cu chitanța nr. -, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 08.09.2008, dreptul de a cere plata penalităților de întârziere pe semestrul I și II 2003 s-a stins prin prescripție.
În ceea ce privește redevența pentru trimestrul III 2003 se constată că acesta a fost achitată cu întârziere, așa încât pârâtul datorează penalități de întârziere în limita a 30 de zile, împrejurare față de care, în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 44,25 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente trimestrului III 2003.
Cererea reclamatei referitoare la actualizarea penalităților de întârziere cu rata inflației va fi respinsă deoarece penalitățile de întârziere constituie o evaluare convențională a prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată și acoperă inclusiv devalorizarea monedei, așa încât nu se justifică reactualizarea lor în raport cu indicele de inflație, acesta cu atât mai mult cu cât creditorul a stat în pasivitate o perioadă îndelungată de timp.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul municipiul prin Primar împotriva sentinței nr. 1471/CA/2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind plata penalităților aferente redevenței pe trimestrele I și II 2003 și în consecință respinge acțiunea reclamantului pentru plata acestor pretenții.
Admite acțiunea reclamantului municipiul prin Primar în contradictoriu cu pârâtul - și obligă pârâtul să plătească
(continuare decizia nr. 1352/CA/2009 pronunțată în dosar nr- ).
reclamantului suma de 44,25 lei reprezentând penalități de întârziere aferente redevenței pe trimestrul III 2003.
Respinge cererea reclamantului privind actualizarea sumelor cu rata inflației.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25. 11. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /4 ex./22.12.2009
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
