Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1353/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1353/CA/2009
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul municipiul prin Primar împotriva sentinței nr. 1472/CA/2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997; recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă; intimata pârâtă a comunicat la dosar întâmpinare, inițial prin fax la data de 23.11.2009 într-un singur exemplar și ulterior prin poștă, la data de 24.11.2009, tot un exemplar.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara în data de 13.05.2009 sub dosar nr-, ca urmare a casării sentinței nr. 6427/2008 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr- și trimiterii cauzei Secției comerciale de contencios administrativ și fiscal a tribunalului pentru soluționarea ei în primă instanță ca litigiu de contencios administrativ reclamantul Municipiul prin Primar a chemat în judecată pe pârâta și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
-obligarea pârâtei la plata sumei totale de 38.903 lei ce reprezintă penalități de întârziere, calculate conform contractului de concesiune, reactualizarea în raport cu rata inflației la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea este scutită de platataxei de timbruconform art.17 din Legea nr. 146/1997.
În motivareacererii reclamantul a arătat că între Consiliul Local al municipiului și a fost încheiat contractul de concesiune nr. 174/20.06.1996 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 100 mp,amplasat în zona Straja,pe o durată de 50 de ani iar prin acte adiționale succesive pârâta a devenit concesionara suprafeței de 50 mp conform actului adițional nr. 3/23.10.2003 la contractul de concesiune nr. 174/01.07.1996 și actul adițional nr. 4/2003.
Conform acestuia,pârâta avea obligația de a achita redevența anuală in cuantum de 256.000 lei potrivit art.5 din contractul de concesiune perfectat între părți.
În drepta invocat dispozițiile art.112-114.pr.civilă, 969,1073 Cod Civil, art.5,6,9 din contractul de concesiune, art.17 din Legea nr. 146/1997.
Pârâta a depusîntâmpinareși a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că a achitat penalitățile datorate, acestea neputând depăși cuantumul redevenței.
Prin Sentința civilă nr. 1344/CA/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondată acțiunea, reținându-se în considerentele acestei hotărâri faptul că la data de 20.06.1996 a fost încheiat contractul de concesiune nr.174 modificat prin actul adițional 3/23.10.2003 și 4/2003 pârâta datorând redevența anuală.
Instanța de fond a reținut că pentru penalitățile aferente perioadei 2003-2005 dreptul la acțiune este prescris, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958, fiind vorba despre obligații contractuale și nu cel de 5 ani prevăzut de Codul d e procedură fiscală.
Pe de altă parte se arată că penalitățile puteau fi calculate doar pe o perioadă de 30 de zile conform art. 9 din contract iar pârâta a achitat o parte din redevența datorată, parte care nu a fost avută în vedere la calculul penalităților astfel că instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii reclamatului.
*
Împotriva acestei sentințe a declaratrecursreclamantul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în acțiunii în întregime.
Înmotivarea cererii de recursse susține faptul că instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor legale atunci când a reținut că pretențiile reclamantei sunt prescrise atâta timp cât prin plata efectuată la data de 10.01.2008 pârâta a întrerupt cursul prescripției.
Totodată se arată că prima instanță a reținut greșit că s-au solicitat penalități și pentru anul 2003 atâta timp cât reclamantul a solicitat numai începând cu anul 2004.
Se apreciază că instanța trebuia să dea eficiență clauzei penale stabilită în art. 9 din contract în temeiul art. 969 Cod civil.
Intimata-pârâtă a depusîntâmpinaredar care nu a fost semnată, astfel că aceasta nu poate fi luată în considerare de către instanță.
Examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, precum și conform art.304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Între reclamant, în calitate de concedent și, în calitate de concesionar a fost încheiat Contractul de concesiune nr. 174/1996, privind suprafața de teren situată în zona de Agrement-.
Urmare a încheierii Actului adițional nr. 3/23.10.2003, Contractul de concesiune nr. 174/1996 a fost modificat în sensul că drepturile și obligațiile ce decurg din acesta au fost preluate de către pârâta.
Potrivit art. 8 din Contractul de concesiune nr. 174/20.06.1996,plata redevenței trebuia realizată în patru rate trimestriale, în termen de 10 zile de la expirarea fiecărui trimestru, iar potrivit art.9 din același contract,întârzierile de la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc suma de 30 de zile să se procedeze la retragerea cesiunii.
Din cele de mai sus, rezultă că scadența pentru plata redevenței aferente trimestrul Iaf ost la data de 10.04, pentru plata redevenței aferente trimestrului II a fost la data de 10.07, pentru plata redevenței aferente trimestrului III a fost la data de 10.10, iar pentru plata redevenței aferente trimestrului IV a fost la data de 10.01 anului următor celui pentru care se datorează redevența.
Potrivit celor stipulate în contract, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de penalități de întârziere numai pentru o perioadă de 30 de zile, calculată începând cu data scadenței redevenței, întârzierea la plata redevenței peste această perioadă fiind sancționată cu retragerea concesiunii.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la achitarea sumei de 16.480 lei ce reprezintă penalități de întârziere pe trimestrul I -IV 2004, 12.484 lei ce reprezintă penalități de întârziere pe trimestrul I -IV 2005, 7.781 lei ce reprezintă penalități de întârziere pe trimestrul I -IV 2006, 2.068 lei ce reprezintă penalități de întârziere pe trimestrul I -III 2007, în total 38.903 lei reactualizată în raport cu rata inflației până la data plății, în temeiul Contractului de concesiune nr. nr.174/1996 și a Actului adițional nr.3/23.10.2003.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune se constată că aceasta nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților și nici nu a primit o rezolvare explicită prin dispozitiv. Cu toate acestea considerentele sentinței permit să se tragă concluzia că penalitățile solicitate pentru perioada 2003-2005 au fost respinse ca prescrise, pentru depășirea termenului de 3 ani.
Cu privire la acest aspect trebuie reținut că soluția instanțeiexcede cadrului procesual,atâta timp cât reclamantul a vizat doar perioada 2004-2007, discutarea sumelor datorate pentru anul 2003 s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin 6 din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește textul legal aplicabil, trebuie reținut că prin Decizia irevocabilă nr. 486/R/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara la data de 30.04.2009 în dosar nr- s-a stabilit natura de contract administrativ a contractului de concesiune pentru care redevența și accesoriile acesteia sunt creanțe ale bugetului local, astfel că procedura de colectare este reglementată de prevederile Codului d e procedură fiscală, fapt ce rezultă din prevederile art. 1 din OG nr.92/2003. Prin urmare, în materie de prescripție nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, ci cele ale 131 din Codul d e procedură fiscală.
Pe de altă parte, sesizarea instanței s-a realizat la data de 06.11.2008 pentru creanțe a căror termen de prescripție începe să curgă de la data de 01.01.2005 și în condițiile în care pârâta a efectuat o plată benevolă la data de 10.01.2008, plată ce are caracter întrerupător al cursului prescripției conform art. 133 lit. b din Codul d e procedură fiscală.
Ca urmare excepția prescripției a fost în mod greșit admisă sumele solicitate nefiind prescrise.
Față de cele expuse, recursul s-a constatat întemeiat, motiv pentru care, în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul obligării pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente redevenței pentru anii 2004, 2005, 2006 și trimestrele I - II - III din anul 2007 calculate pentru perioada de 30 de zile prevăzută de art.9 din contractul de concesiune nr. 174/20. 06.1996 modificat prin actul adițional nr. 3/ 23. 10.2003 începând cu cea de a 11 zi de la expirarea fiecărui trimestru, sume din care vor fi scăzute sumele deja achitate cu titlul de penalități.
Cererea reclamatului referitoare la actualizarea penalităților de întârziere cu rata inflației va fi respinsă deoarece penalitățile de întârziere constituie prin ele însele o evaluare convențională a prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată, acoperind inclusiv inflația, așa încât nu se justifică reactualizarea acestora în raport cu indicele de inflație, și acesta cu atât mai mult cu cât creditorul a stat în pasivitate o perioadă îndelungată de timp.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul municipiul prin Primar împotriva sentinței nr. 1472/CA/2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite în parte acțiunea reclamantului municipiul prin Primar în contradictoriu cu pârâta.
Obligă pârâta să plătească reclamantului penalitățile de întârziere aferente redevenței pentru anii 2004, 2005, 2006 și trimestrele I - II - III din anul 2007 calculate pentru perioada de 30 de zile prevăzută de art.9 din contractul de concesiune nr. 174/20. 06.1996 modificat prin actul adițional nr. 3/ 23. 10.2003 începând cu cea de a 11 zi de la expirarea fiecărui trimestru.
Respinge cererea reclamantului privind actualizarea sumelor cu rata inflației.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25. 11. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. LG/4 ex./14.01.2010
Jud. fond.
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
