Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1362/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1362/CA/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 781/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al intimatei reclamante, avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 4 noiembrie 2009.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are cereri de formulat, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța reprezentând onorariul de avocat și înscrisurile solicitate de instanță cu precizarea că brief-ul se poate traduce doar în
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită în principal respingerea recursului, menținerea sentinței recurate, urmând să se constate că intimata a formulat plângere prealabilă acțiunea fiind formulată în termenul de 6 luni, iar în subsidiar solicită admiterea în parte a acțiunii, anularea chitanței emisă de Sibiu. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sibiu la nr- reclamanta a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună
-restituirea sumei de 5.598,99 lei, achitată cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale asupra acestei sume calculată începând cu data încasării sumei de către pârât - 24.03.2008 și până la plata efectivă.
Înmotivarea acțiunii, se susține în esență că a fost condiționat la înmatricularea autoturismului cumpărat din Belgia, de prezentarea dovezii privind achitarea taxei speciale pentru autoturisme, introdusă prin art. 214 indice 1, 214 indice 4 Cod fiscal. A achitat suma de 5599 lei, apreciată ca fiind o plată nedatorată.
Solicită judecătorului național să constate că dispozițiile art. 214 indice 1, 214 indice 44 Cod fiscal sunt incompatibile cu prevederile art. 90 din Tratatul CE, instituind o măsură fiscală discriminatorie.
Invocă hotărâri ale Curții de Justiție ale Comunității Europene având ca obiect procedura prejudicială, cauzele reunite /2005, /2005, decizia în cauza C 313/2005. În decizia și Comet, CJCE a indicat că absența reglementării comunitare în materie, regulile naționale determină modalitățile procedurale de rambursare. Potrivit deciziei și CJCE s-a decis că dreptul la indemnizare își găsește direct fundamentul în dreptul comunitar.
În drept: art. 11, 20, 145 Constituție, art. 1 al. 44 Cod fiscal, art. 90, art. 992,993,1092 Cod civil.
Prinîntâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin mandatară Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție s-a invocat lipsa competenței materiale.
Prin sentința civilă nr. 4523/2008, Judecătoria Sibiua admis acțiunea reclamantei și în consecință, a fost obligat pârâtul la restituirea sumei de 5599 lei taxă de primă înmatriculare către reclamant, la plata dobânzilor legale de la data de 24.03.2008 și până la plata efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1420 lei.
Pentru a pronunța această soluție,Judecătoria Sibiua reținut, în esență că, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sibiu este neîntemeiată iar pe fond, că taxa de primă înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției, tratatului și a principiilor instituite de în urma deciziilor de interpretare, obligatorii pentru toate statele membre (art. 220 ). În ceea ce privește efectele juridice ale nr.OG 50/2008, se constată că, acestea nu se produc de la 01.07.2008, deoarece ordonanța nu a fost aprobată prin lege, prin urmare, nr.OUG 50/2008 nu are influență asupra soluției ce se va pronunța în litigiul privind restituirea sumelor colectate între 01.01.2007 - 30.06.2008, iar art. 11 din nr.OG 50/2008 este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare datorită principiului neretroactivității, situația juridică fiind născută anterior.
*
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs a județului Sibiu, în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor.
Tribunalul Sibiu - Secția civilă, investit cu soluționarea recursului, prin Decizia Civilă nr. 767/04 2008 admis recursul, a casat hotărârea atacată și a reținut cauza spre judecare de către secția specializată a acestei instanțe, cu motivarea că, în temeiul OG nr. 50/2008, actul de referință în cauză, suma ce constituie obiect al acesteia provine din raportul juridic contencios-fiscal și nu civil, pentru ca Judecătoria Sibiu să poată fi investită cu judecarea ei.
*
La Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ cauza a fost înregistrată la nr-.
La termenul de judecată din data de 01 aprilie 2009 reclamanta prin avocat depune precizare și completare de acțiune în contencios administrativ (fila 7), prin care înțelege să introducă în cauză în calitate de pârâtă Administrația Financiară a județului Sibiu solicitând să se dispună:
-anularea chitanței seria - nr. - din data de 24.03.2008;
-restituirea sumei de 5.598,99 lei, sumă pe care a achitat-o cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule;
-obligarea pârâtului la plata dobânzii legale asupra sumei de 5.598,99 lei, dobândă calculată începând cu data încasării sumei de către pârât, 24.03.2009, și până la plata efectivă.
Prin sentința nr. 781/C/ 2009 Tribunalul Sibiua admis acțiunea reclamantei, a anulat chitanța și a obligat pârâtele la restituirea sumei de 5.598,99 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme, cu dobânda legală aferentă, calculata de la data plății și până la data restituirii sumei. Au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 1004,3 lei.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul CE, prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre UE pentru reînmatricularea în România, față de autoturismele existente pe piața internă pentru care nu se percepe taxa la reînmatriculare. A fost invocată jurisprudența.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP Sibiu în nume propriu și în calitate de reprezentant al Sibiu, prin care solicită modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
Prinmotivele de recursse arată că în primul rând acțiunea a fost introdusăprematur, fără îndeplinirea procedurii prealabile reglementată de art. 205 din OUG 92/2003. Astfel, deși actul vătămător este documentul de plată întocmit în condițiile Anexei la Procedura de calcul aprobată prin Ordinul 418/2007, reclamanta nu a înțeles să-l conteste în prealabil la autoritatea emitentă.
Sub aspectulfonduluicauzei se arată că dispozițiile art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasă pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxă ce se aplică și în alte state UE. Jurisprudența CJCE invocată de instanță se referă la taxa percepută de Ungaria și Polonia care era aplicată doar autoturismelor folosite importate nu și celor noi.
Instanța trebuia să țină cont de prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede că se restituie diferența dintre taxa specială încasată pentru autoturisme în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și taxa de poluare pentru autovehicule. Dobânda legală se impune a fi acordată doar de la data pronunțării hotărârii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind parțial fondat din următoarele considerente:
Reclamanta a achiziționat un autoturism de ocazie marca seria - înmatriculat în Comunitatea Europeană (Belgia), pentru care a achitat taxa de primă înmatriculare stabilită de art.214^1 din Codul fiscal cu chitanța seria - nr. -/24.03.2008 suma de 5.598,99 lei (fila 9 din dosarul Judecătoriei).
Reclamanta a formulat cerere de restituire la data de 23.04.2008 justificată de neconformitatea textului legal din legislația națională cu dispozițiile art. 90 din (fila 10 din dosarul Judecătoriei).
*
În ce privește primul motiv de recurs respectivlipsa procedurii prealabile, curtea reține că acesta este nefondat.
Lămurirea acestei chestiuni presupune mai întâi stabilirea formulei procesuale alese de reclamant pentru a sesiza instanța de contencios administrativ. Litigiul dedus judecății are un caracter atipic întrucât în cadrul său nu este criticat un act administrativ fiscal tipic ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale interne ci se cere a se constata existența unui conflict între norma legală internă și norma comunitară, respectiv se solicită a se înlătura cea dintâi ca urmare a aplicării prioritare a dreptului comunitar.
În consecință, cererea de restituire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 4 din OG 92/2003 are în același timp și caracterul de procedură prealabilă iar ceea ce se cere sancționat este tocmairefuzul nejustificat de restituire a unei taxe încasate cu încălcarea normelor comunitare.
În atare condiții susținerea recurentei conform căreiaactul vătămător este documentul de plată întocmit în condițiile Anexei la Procedura de calcul aprobată prin Ordinul 418/2007nu poate fi primită întrucât respectivul formular nu are caracterul unui act administrativ fiscal în sensul art. 41 din OG 92/2003, el neavând dealtfel elementele prevăzute de art. 43 alin. 2 din același act normativ.
Pe de altă parte vătămarea nu constă în modul de calcul al taxei ci în însăși existența obligației, astfel că eventuala contestare a actului ar fi oricum lipsită de interes.
Dealtfel nici solicitarea reclamantei intimată privind anularea chitanței de plată a taxei nu poate fi primită.
Chitanța seria - nr. -/24.03.2008 emisă de Sibiu ca urmare a plății taxei, nu este act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu a fost emisăîn vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legiiși nu este de natură să producă vreo consecință juridică, respectivsă dea naștere, să modifice sau să raporturi juridice.Ea este doar un act constatator al plății, deci are caracter ulterior nașterii raportului juridic de drept fiscal, făcând dovada executării obligației. În consecință soluția instanței de fond de anulare a chitanței nu poate fi primită atâta timp cât aceasta nu are caracter de act administrativ generator de efecte juridice.
*
În ceea ce privește motivul de recurs privind compatibilitatea normei naționale cu cea comunitară, curtea reține că și acesta este nefondat.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehiculese plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată încauza Weigel(2004) CJCE a stabilit căobiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal.
Reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României: ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin Decizia pronunțată încauza Costa/Enel(1964), CJCE a stabilit călegea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, prin acea decizie a fost definită relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre în sensul cădreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior- or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, încauza Simmenthal (1976), CJCE a stabilit căjudecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de înmatriculareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare)nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicândotaxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Deoarece în România, stat comunitar, se percepea o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, fără ca la calculul acestei taxe să se ia în considerare deprecierea autoturismuluide o asemenea manieră încât aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în România,instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, autovehiculele din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
*
În ceea ce privește susținerea recurentei privind incidența dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 instanța reține că aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 conform art. 14 alin. 1.
taxei intervine la momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România, atât în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare cât și în ceea ce privește taxa de poluare.
În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin 2 din Constituțielegea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate.
În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice deoarece la data efectuării achiziției autovehiculului reclamanta a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.
Întrucât suma plătită de reclamat nu era datorată potrivit legislației comunitare, se justifică restituirea integrală a acesteia.
*
Relativ la dobânda acordată, criticile recurentei sunt fondate.
Reclamanta este îndreptățită și la plata dobânzii legale care va fi stabilită potrivit art.117, 120, 124 din Codul d e procedură fiscală, având în vedere faptul că se solicită restituirea sumei încasate la bugetul de stat. Legea prevede că se restituie, la cerere debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale si cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente (art.117 din Cod). Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale(art. 120 al.1 și 7 din Cod ).Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori (art. 124 al.2 din Cod). Cererile depuse de către contribuabil potrivit legii se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare (art.70 din Cod). In consecință, dobânda legală se datorează de la data la care reclamanta a solicitat restituirea sumei achitata nelegal si până la data restituirii.
In consecință, recursul pârâtei DGFP Sibiu, formulat în nume propriu și în calitate de reprezentant al Sibiu, este fondat, fiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 304 /1 Cod procedură civilă sens în care urmează a modifica in parte sentința atacata conform celor reținute mai sus.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
In temeiul art.274 din Codul d e procedura civila, vor fi obligate recurentele să plătească reclamantei suma de 1.050 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Sibiu în nume propriu și pentru Sibiu împotriva sentinței nr. 781/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Sibiu și Sibiu pentru anularea chitanței seria - nr. - din 24.03.2008 emisă de Sibiu.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 5.598,99 lei, calculată potrivit art. 124 din Codul d e procedură fiscală, începând cu data la care s-a formulat cererea de restituire a taxei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 1.050 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.GL
Dact./ex.5/
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
