Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1370/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr.1370/CA/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul Municipiului prin Primar împotriva sentinței nr. 1348/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Se constată că intimatul pârât a comunicat la dosar, prin registratură, întâmpinare.
Față de înscrisurile administrate în cauză și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr- din data de 15.09.2008, astfel cum a fost precizată, reclamanta Municipiul reprezentată de Primar a chemat în judecată pe pârâtul și a solicitat:
-obligarea acestuia la plata sumei totale de 2.807 lei cu titlul de penalități de întârziere pentru perioada 2003-2008, reactualizarea acestei sume în raport cu rata inflației și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că între Consiliul Local și pârât s-a încheiat contractul de concesiune nr. 89/20.06.1996 pentru o suprafață de 100 mp amplasată în zona de agrement Straja.
Conform clauzelor contractuale pârâtul avea obligația de a plăti o redevență anuală 254.000 lei ROL în patru rate trimestriale, prețul fiind indexat anual cu rata inflației. S-a mai arătat că în condițiile art.9 din contract, părțile au convenit că pentru întârzierile la plata ratelor se vor percepe penalități de 5 % pentru fiecare zi de întârziere,urmând ca în situația în care întârzierile depășesc 30 de zile să se procedeze la retragerea concesiunii.
Susținând că pârâtul a înregistrat întârzieri la plata redevenței, reclamanta a calculat penalități de întârziere în sumă de 2697 lei RON solicitând totodată și reactualizarea debitului total în raport cu rata inflației la data plății efective.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 669, 1073.civ., art. 5, 6, 9 din contractul de concesiune și art. 17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență că susținerile reclamantei nu au o fundamentare reală și serioasă deoarece a achitat atât redevența cât și penalități de întârziere în cuantum egal cu redevența datorată pentru fiecare an.
Prin Sentința nr. 5933/2008 pronunțată la data de 12.11.2008 de Judecătoria Petroșania fost respinsă acțiunea reclamatului ca nefondată.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 378/R/2009 pronunțată la data de 01.04.2009 de Tribunalul Hunedoara Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admis recursul reclamantului, s-a casat hotărârea și s-a reținut pentru judecarea în fond la tribunal secția contencios administrativ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 2178/97/21.04.2009.
Prin Sentința nr. 1348/CA/2009 pronunțată la data de 30.06.2009 de Tribunalul Hunedoara Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că părțile au încheiat la data de 20.06.1996 contractul de concesiune nr.89, întemeiat pe depozițiile Legii nr.119/1996 iar pârâtul a depus două chitanțe din care rezultă achitarea redevenței și a penalităților pe anul 2003-2008. Cum pârâtul a achitat reclamantei penalitățile de întârziere, în cuantum egal cu debitul reprezentând redevența datorată și cum părțile nu au stabilit prin contract că totalul penalităților poate depăși suma asupra căreia poartă, acțiunea reclamantei nu poate fi admisă.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Înmotivarea cererii de recursse susține faptul că instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor legale atunci când a refuzat să dea eficiență clauzei penale stabilită în art. 9 din contract în temeiul art. 969 cod civil și când a decis să aplice dispozițiile Legii 496/2002 care nu pot retroactiva.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acesta este fondat și urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Părțile au încheiat la data de 20.06.1996 contractul de concesiune nr.89, întemeiat pe depozițiile Legii nr.119/1996 contract constatat ca fiind un contract administrativ de către Tribunalul Hunedoara prin Decizia nr. 378/R/2009.
Așa cum rezultă din actele dosarului acest contract a fost modificat prin actul adițional nr. 1/08.09.2006 prin care concesionarul pârât ceda o suprafață de 71,50 mp teren în favoarea numitului.
Deși raportul contractual a suferit modificări instanța de fond nu a evidențiat acest aspect și nici nu a verificat modalitatea în care acest act a influențat modul de stabilire a redevenței pentru perioada solicitată dând dovadă de lipsă de rol activ.
De asemenea instanța nu a ținut cont deprecizarea de acțiunedepusă la data de 10.11.2008 prin care reclamantul și-a restrâns obiectul acțiunii doar la penalități, nu a luat în considerare toate chitanțele depuse la dosar și a făcut aprecieri generice asupra cauzei.
Omițând să verifice aceste chestiuni prima instanță nu a lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului și al părților, așa încât a nesocotit prevederile art. 129 alin.4 din Codul d e procedură civilă.
Într-o altă ordine de idei, în urma examinării considerentelor sentinței atacate, se constată că instanța fondului a nesocotit și prevederile art. 261 alin.1 pct.5 din Codul d e procedură civilă, care stabilesc obligația de a arăta motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile și susținerile părților. Acesta întrucât în loc să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru a pronunța respectiva soluție, să motiveze cele constatate și să arate dovezile care au determinat pronunțarea acelei soluții instanța s-a limitat la enumera cele susținute de părți și actele depuse de acestea.
Or, această argumentare nu este de natură să satisfacă exigențele motivării cerute de prevederile art. 261 alin.1 pct.5 din Codul d e procedură civilă, care au caracter imperativ și căror nerespectare atrage casarea hotărârii, pentru că, fără arătarea motivelor și a dovezilor, soluția pronunțată nu poate fi verificată de către instanța de control.
Pentru considerentele ce au fost expuse, recursul s-a constat a fi întemeiat, motiv pentru care în baza art.312 raportat la art. 304 pct.5 din Codul d e procedură civilă, acesta va fi admis, sentința va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul municipiul prin Primar împotriva sentinței nr. 1348/CA/2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02. 12. 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. GL
Dact. /ex.4/
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
