Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1507/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1507
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în com. B, județul S, împotriva sentinței nr. 717 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar -.
La apelul nominal au lipsit reclamantul recurent și pârâtul intimat Serviciul Public Comunitar Regim de Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului Județului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 13 martie 2009 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Instituția Prefectului S - Serviciul Public Comunitar Regim Permise De Conducere, Înmatriculări Autovehicule, pentru obligarea acesteia să înmatriculeze autovehiculul marca VOLVO 850 cu număr de identificare - fără plata taxei de poluare pentru autovehicule prevăzute de OUG nr. 50/2008, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că deține un autovehicul achiziționat în anul 2008 din Germania, stat membru al Uniunii Europene, iar Serviciul specializat din cadrul Prefecturii S îi refuză cererea de înmatriculare fără dovada achitării taxei de poluare pentru autovehicule stabilită de OUG nr. 50/2008.
S-a mai arătat că autovehiculul a fost cumpărat din Germania de numitul, conform contractului de vânzare - cumpărare, la data de 30.07.2008, iar reclamantul a cumpărat mașina de la acesta la data de 13.11.2008.
A precizat reclamantul că taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin OUG nr. 50/2008 este una discriminatorie întrucât se aplică numai autovehiculelor care au fost înmatriculate mai întâi într-un alt stat membru și nu se aplică autovehiculelor care au fost înmatriculate pentru prima dată în România și își schimbă proprietarul.
Pârâta, legal citată a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, motivat de faptul că înmatricularea permanentă este continuă, în sensul că de la admiterea în circulație în România și până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul, acesta este înscris permanent în registrul național al vehiculelor înmatriculate, pe numele proprietarului sau după caz al proprietarilor succesivi, potrivit art.6 alin.3 din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, iar art.7 alin.1 din același Ordin stabilește documentele în baza cărora se efectuează înmatricularea.
Prin sentința nr. 717 din 13 aprilie 2009 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Dispozițiile art.7 din Ordinul nr. 1501/2006, referitor la înmatricularea permanentă sau temporară stabilește o serie de documente în baza cărora se realizează această operațiune, inclusiv dovada plății taxei speciale pentru autoturisme conform dispozițiilor nr.OG 50/2008.
Prevederile art.13 și 9 din nr.OG 50/2008 stabilesc situațiile în care anumite autoturisme sunt scutite de la plata taxei, însă reclamantul nu a făcut dovada că se încadrează în vreunul din cazurile expres prevăzute de aceste dispoziții, astfel încât, fiind dispoziții legale în vigoare sunt aplicabile și obligatorii în toate împrejurările.
A mai reținut instanța de fond că aprecierile reclamantului referitoare la natura discriminatorie a dispozițiilor nr.OG 50/2008, precum și faptul că această ordonanță este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene nu pot fi avute în vedere, față de jurisprudența existentă în materie, dar și de împrejurarea că fiecare stat membru poate stabili un sistem diferențiat de taxare pentru anumite produse.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, reiterând motivele din cererea de chemare în judecată și susținând că tranzacțiile cu mașini în România sunt scutite de această taxă, comparativ cu tranzacțiile dintr-un stat UE și România și că recent, Comisia Europeană a demarat procedurile de declanșare a infringementului pe taxa auto, considerând-o nelegală.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Fără îndoială, atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1, sub acest aspect instanța fondului răspunzând criticilor petentei, răspuns pe care instanța de recurs urmează a-l detalia în prezenta hotărâre.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 " art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, "o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
Acestea fiind premisele, Curtea va trebui să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută "exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea OUG nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C-47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. În consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valente Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă OUG nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că nu este dat în speță refuzul nejustificat al pârâtei de înmatriculare a autoturismului fără plata taxei de poluare în accepțiunea dispozițiilor art.2 alin.1 lit. i din Legea nr.554/2004, motiv pentru care în baza art.312 al.1 Cod proc. civilă, va fi respins recursul reclamantului ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în com. B, județul S, împotriva sentinței nr. 717 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored. MD
2 ex./ 12.10.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Turculeț Ana
