Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1502/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1502
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B cu sediul în B,-, județul B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 706 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic - pentru prim recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, lipsă fiind secund recurentul și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta prim recurentei a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta intimată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 19.05.2009 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.12.2008 și până la data de pronunțării hotărârii, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public începând cu data de 01.01.2004 și până în prezent și a solicitat pârâților acordarea acestor drepturi bănești, însă i s-a omunicat că nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă sporurile solicitate.
A mai arătat că drepturile solicitate sunt prevăzute expres la art.31 din Legea nr.188/1999 și că aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31.12.2006.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Bai nvocat excepțiile necompetenței materiale a instanței, a neîndeplinirii procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința nr.706 din 11 iunie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile de necompetență materială a instanței, a neîndeplinirii procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Totodată a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtele să acorde reclamantei, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.12.2008 și până la data de pronunțării hotărârii, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței este neîntemeiată întrucât reclamanta se află în raporturi de serviciu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, situație în care competența de soluționare a cauzei, conform art. 10 din Legea nr.554/2004 revine Tribunalului Botoșani.
Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 este nefondată întrucât reclamanta s-a adresat B cu care are stabilite raporturi de serviciu pentru obținerea drepturilor salariale solicitate prin acțiune.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost respinsă întrucât acesta are calitatea de ordonator principal de credite pentru instituția la care reclamanta lucrează și în această calitate este cel care dispune asupra fondurilor de salarii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care- în forma actuală -prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Cum reclamanta a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța a obligat pârâta să plătească aceste sporuri prevăzute de lege pentru această perioadă, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța constată că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului său, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B arată că salarizarea funcționarilor publici se efectuează în conformitate cu prevederile actelor normative privind sistemul anual de salarizare pentru funcționarii publici, nefiind culpa recurentei neonorarea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât avea obligația de a respecta actele normative OUG nr.92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007 și nr.OG9/2008. Sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul anual de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
În bugetele aprobate pe perioada 2008 - 2009 nu au fost prevăzute credite bugetare cu această destinație.
În motivare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a reiterat excepția necompetenței materiale a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în fața primei instanțe.
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, invocând prevederile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă iar referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a arătat că stabilirea calității procesuale se face în funcție de raporturile de serviciu existente și nu de necesitatea opozabilității, fiind terț în raportul de serviciu dintre reclamantă și pârâta
Pe fondul cauzei a arătat că nu există baza legală de calcul a celor două suplimente, instanța fiind în imposibilitate de a stabili cuantumul acestora.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs,urteaconstată următoarele:
Asupra excepției necompetenței materiale a tribunalului, se constată că aceasta este nefondată și în mod corect a fost respinsă de prima instanță. Obiectul prezentei cereri îl constituie plata unor drepturi salariale cuvenite reclamantei în calitatea sa de funcționar public. Împrejurarea că a fost chemată în judecată, alături de autoritatea publică angajatoare, și o autoritate publică centrală, nu este de natură să atragă automat competența materială a Curții de Apel pentru soluționarea în fond a cauzei, atâta timp cât nu s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de autoritatea centrală, nu s-a contestat omisiunea de a răspunde în termen legal la o cerere ce i-a fost adresată sau refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, în conformitate cu disp. art. 3 pct.1 Cod proc. civilă și art.10 din Legea nr.554/2004.
Cum cererea de față se întemeiază pe raportul juridic de serviciu existent între reclamantă și autoritatea locală chemată în judecată în calitate de pârâtă, operează prorogarea de competență în privința cererii formulate împotriva autorității centrale, care are caracter accesoriu, astfel încât potrivit art.17 Cod proc. civilă, în mod corect a fost investit tribunalul cu judecarea sa.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Curtea reține în schimb că aceasta este întemeiată.
legitimare procesuală pasivă în litigiile având ca obiect plata de drepturi salariale către funcționarii publici, autoritatea publică ce a emis actul de numire în funcție a reclamantei, act în baza căruia a luat naștere raportul de serviciu cu drepturile și obligațiile aferente.
Autoritatea publică centrală căreia îi este subordonată ierarhic instituția angajatoare nu are calitate procesuală pasivă, deoarece raportul juridic de serviciu dedus judecății are ca părți în speță doar reclamanta și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
În calitate de ordonator principal de credite, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale îi incumbă obligația, conform art.34 al.1 din Legea nr.500/2002, să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Ca urmare, nu poate fi obligat secund pârâtul la plata drepturilor salariale solicitate de reclamantă, astfel încât, în baza art.312 alin.1-3 Cod proc. civilă raportat la art.304 pct.9 Cod proc. civilă, va fi admis recursul declarat de acesta și va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii față de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Referitor la recursul declarat de prim pârâtă, Curtea apreciază că acesta este nefondat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanta nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
D E I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 706 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifică parțial sentința tribunalului nr. 706 din 11.06.2009.
Respinge acțiunea față de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B cu sediul în B,-, județul B ca inadmisibilă, dată fiind lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
2ex/13.10.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Turculeț Ana
