Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 154/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr-- pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 154
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Năstasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr. 2027 din 19.11.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Luând act că atât pârâta recurentă cât și reclamanta intimată au solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția Comercială de contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 09.10.2009, reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice Municipiului S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 3.827 lei reprezentând diferență de taxă specială de primă, precum și a dobânzii legale calculate de la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 07.08.2007 a achiziționat un autoturism second - hand marca Ford Focus, cumpărat din Germania, an fabricație 2004, cu nr. de identificare, autoturism ce nu a fost niciodată înmatriculat în România și că pentru înmatricularea acestuia i s-a perceput și încasat suma de 5813 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme la prima înmatriculare.
A mai arătat că a achitat taxa stabilită la data de 21.08.2007 cu chitanța seria - nr. - și că ulterior, la data de 01.10.2008 i s-a restituit suma de 1.986 lei, rămânând de recuperat suma de 3.827 lei. La data de 11.08.2009, reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a acestei sume, cerere ce i-a fost respinsă prin adresa nr. 35364.
Reclamanta a mai arătat că taxa specială de primă înmatriculare a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui impozit cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007. Astfel potrivit art. 2141din Codul Fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, însă pentru autovehiculele second - hand achiziționate din România, stat comunitar de la 1.01.2007, nu se percepe o atare taxă cu ocazia înmatriculării de către noul proprietar, ci doar pentru cele achiziționate din alte țări comunitare. În raport de dispozițiile art. 141 alin. 2 și 4 din Constituția României, în care se fac referiri la supremația dreptului comunitar, cu referire expresă la art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, dispoziția din Codul fiscal privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule încalcă dispozițiile tratatului și nu pot fi aplicabile.
Totodată, reclamanta a invocat disp. art. 10 din Tratat, care obligă statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor care le incumbă, printre care se numără și obligația de a șterge consecințele unei încălcări a dreptului comunitar.
În susținerea cererii promovate a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
Prinsentința nr. 2027 din 19 noiembrie 2009, Tribunalul Suceavaa admis cererea reclamantei și a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice Municipiului S să restituie reclamantei suma de 3.827 lei reprezentând diferență taxă primă înmatriculare, precum și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.2141și 2412, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.2141din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
În practică însă nu s-a făcut distincție între comercianți și necomercianți ca subiecte în raportul de dreptul material fiscal.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța a apreciat că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența Curții Europene de Justiție (hotărârile date în cauzele, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art.2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 al. 2, conform cărora: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să îi plătească reclamantei beneficiul nerealizat, constând în dobânda legală aferentă sumei achitate cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, calculată potrivit disp. art. 3 al. 3 din OG nr. 9/2000, de la data plății până la data restituirii efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că prin nr.OUG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
A mai arătat recurenta că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Susține recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene prevede că dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
Examinând recursul de față, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat.
Noțiunea de "impozit intern" are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața interne a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile nr.OUG50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale nr.OUG50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Se va lua act că reclamanta intimată, prin întâmpinarea depusă la dosar, nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr. 2027 din 19.11.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.02.2010
jud.fond.
Președinte:Năstasi DorinaJudecători:Năstasi Dorina, Ududec Elena, Rață Gabriela
