Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1631/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1631
Ședința publică din15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâtulStatul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bîmpotriva sentinței nr.759 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată MISS prin administrator, pârât-intimat fiind Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului județului
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului ce constituie obiectul prezentului dosar, rămânând în pronunțarea asupra acestuia prin prisma excepției invocate.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale, de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 12.05.2009, reclamanta - MISS SRL a chemat în judecatăpârâții Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și, pentru a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare achitată pentru două autoturisme cumpărate din UE, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.759 din 17 iunie 2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția lipsei procedurii prealabile; a admis acțiunea formulată de reclamanta - MISS SRL B în contradictoriu cu pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului și Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, obligând Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor să restituie reclamantei contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 3590 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin acțiunea în contencios administrativ promovată, reclamanta a solicitat recunoașterea de către justiția română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din, referitor la taxa de primă înmatriculare pretinsă de autoritățile române în vederea înmatriculării în circulație a autoturismelor proprietatea sa, solicitând, în consecință, obligarea Statului Român la restituirea contravalorii acesteia.
Față de calitatea părților chemate în judecată, instanța de fond a constatat că, citarea în calitate de pârât Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului este oportună în vederea realizării efectului de opozabilitate a hotărârii față de o autoritate publică care a pretins plata taxei de primă înmatriculare în vederea înmatriculării în circulație a autoturismelor proprietatea reclamantei, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasivă invocată de acești pârâți.
Față de dreptul pretins de reclamant, prima instanța a constatat că, odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre, ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Or, potrivit acestei dispoziții din, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare, ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" (Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru să poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".
Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală, prin art. 148 aliniat 2 din Constituție, statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
În ceea ce privește repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin violarea obligației ce incumbă Statului Român potrivit art. 28 din, instanța observă că această problemă a fost elucidată de Curtea Europeană de Justiție, care s-a pronunțat deja printr-o hotărâre emisă la data de 5.03.1996 în dosarele du pecheur și III, arătând că: "principiul responsabilității statelor membre se aplică tuturor ipotezelor de violare a dreptului comunitar, mai ales în cazul în care respectiva violare este rezultatul unei legi".
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere și faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată de Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria municipiului B, fiind virată la bugetul de stat - ca orice altă taxă sau impozit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B - Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurentul a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât această taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost achitată la organul teritorial, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală referitoare la competența teritorială, arătând că, în speță, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Baî ncasat valoarea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, respectând prevederile Codului Fiscal, fără a emite un act administrativ fiscal ce ar putea face obiectul unei acțiuni in contencios administrativ. Astfel, solicitarea reclamantului, adresată Administrației Finanțelor Publice a municipiului B, de a i se restitui contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, nu constituie îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
A mai arătat recurentul că, avându-se in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autoturismelor, de la data de 1 iulie 2008 a intrat in vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care prevede o noua formulă de calcul a taxei, din sumele colectate finanțându-se programe si proiecte privind protecția mediului.
Având in vedere textul legal menționat, recurentul consideră acțiunea formulată ca fiind nefondată, întrucât, art. 11 al ordonanței susmenționate conține prevederi privind restituirea taxei auto: " taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlul de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie."
Așadar, dacă Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată si completată prin Legea nr. 343/2006 si prin nr.OUG 110/2006, care reglementează regimul juridic al taxei speciale pentru autovehicule, nu conține prevederi privind restituirea taxei auto, astfel încât doar instanța de judecată ar fi putut dispune restituirea acestei taxe, noul act normativ, respectiv nr.OUG 50/2008, conține prevederi neechivoce în ceea ce privește restituirea acesteia.
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului, față de împrejurarea că acesta a fost promovat la data de 29 iulie 2009, data comunicării sentinței atacate fiind 07 iulie 2009, cu depășirea termenului legal.
Astfel, potrivit art.301 din Codul d e procedură civilă, "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel -", iar în conformitate cu prevederile art.101 alin.1 din Codul d e procedură civilă, "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul".
Ori, potrivit art.103 alin.1 din Codul d e procedură civilă, "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea -".
Cum, în speță, pârâtul-recurent nu a formulat în condițiile art.103 alin.2 din Codul d e procedură civilă, o cerere de repunere în termen și nu a dovedit că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa în exercitarea căii de atac, iar pe de altă parte, textele legale citate cuprind norme de procedură imperative, de strictă interpretare și aplicare, de la care nu se poate deroga, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca fiind tardiv formulat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat depârâtulStatul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bîmpotriva sentinței nr.759 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată MISS prin administrator, pârât-intimat fiind Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului județului, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex./29.10.2009
jud.fond
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
