Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 165/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIE
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 165
Ședința publică din data de 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S și de chemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B, împotrivasentinței nr.1846 din 5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-)reclamant fiind.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța respinge cererea de amânare formulată de reclamantul - intimat, motivat de faptul că a primit citația la data de 21 ianuarie 2010, având timp suficient pentru a-și angaja un avocat care să-i reprezinte interesele.
Instanța constată că la dosar a fost depuse cereri de judecată în lipsă din partea recurentelor și constatând cercetarea judecătorească terminată, recursul în stare de judecată, în conformitate cu disp. art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr.3622/86 din 28.05.2009, reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Fondului pentru Mediu Sas olicitat obligarea acestora la plata sumei de 19.917 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că suma de 19.917 lei a achitat-o pentru înmatricularea autoturismului VOLKSWAGEN pe care l-a achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare din 23.01.2009.
În susținerea cererii a invocat:
- disp art. 142 alin. 2 din Constituția României potrivit cărora "prevederile tratatelor UE, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare";
- art. 25 din Tratatul de Instituire a CE prevede: Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal";
- art. 28 din Tratatul de Instituie a CE prevede: "Intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent";
- art.90 al.1 din Tratatul de Instituire a CE care prevede "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natura să protejeze indirect alte sectoare de producție. "
A mai arătat reclamantul că disp.art.25, 28 și 90 rap. la art.148 din Constituția României fac inoperabilă aplicarea disp. OG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare, precum și a dispozițiilor cuprinse în art.214 ind.1 și 214 ind.2 Cod fiscal.
Mai mult decât atât, relevant în acest sens este si practica si jurisprudența Curți Europene prin deciziile pronunțate, respectiv: cauza C8174/Procurorul regal C și și cauza C524/2007 împotriva Austriei, sens în care anexează sentința nr.758/2009 a Tribunalului Suceava pronunțată într-o cauză similară.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri (5-14).
Pârâta S prin întâmpinare a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, față de disp.art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
A învederat instanței faptul că taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art.214^1/214^3 din Legea nr.517/2003 privind Codul fiscal.
OUG nr.50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținându-se cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
De asemenea, potrivit art.1 alin.1 din același act normativ, OUG nr.50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
A mai susținut pârâta că se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcții de criterii obiective.
Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu dreptul comunitar cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente.
Pârâta Sac hemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând ca în situația în care acțiunea formulată de reclamant va fi admisă să se dispună obligarea chematei în garanției la restituirea către reclamantă a sumei de 19.917 lei reprezentând taxa de poluare.
În motivarea cererii a arătat că taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
A mai susținut că doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu.
La termenul de judecată din 25 iunie 2009 s-a dispus citarea în cauză a pârâtei-chemate în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Prin întâmpinare chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, pe cale de excepție, a invocat excepția de inadmisibilitate, motivată de faptul că Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la art. 9(1), prevede că "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță."
În cazul de față, reclamantul, în principal a criticat dispozițiilor prevăzute de OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule, și, motivat pe această critică, solicită restituirea sumei achitate cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule. În fapt, apreciază că acțiunea sa este doar o critică de neconstituționalitate a textului normativ menționat anterior, neexistând alte argumente.
Ca atare, acțiunea ar trebui respinsă ca inadmisibilă, pentru că nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe a Guvernului.
A mai arătat chemata în garanție că problema inadmisibilității acțiunii se poate pune și sub aspectul că rec1amanta nu atacă un act administrativ sau un act administrativ fiscal, nici un răspuns la o plângere prealabilă/contestație administrativă sau un refuz nejustificat.
Practic, obiectul acțiunii este restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, iar acesta nu poate fi soluționat de instanța de contencios administrativ care, esențialmente, este chemată să cenzureze acte administrative emise de autorități publice.
Din economia art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ reiese că, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, reclamantul are trei posibilități de formulare a obiectului acțiunii: de anulare, în tot sau în parte, a actului; de anulare a actului și de obligare la plata unor despăgubiri; de obligare la plata unor despăgubiri.
Față de cele de mai sus, solicită a se constata că obiectul acțiunii formulate de reclamant nu se încadrează în niciuna dintre situațiile menționate anterior.
Practic, reclamantul nu invocă și nu solicită anularea niciunui act administrativ emis de subscrisa pârâtă, acțiunea sa având ca obiect constatarea inexistenței unei obligații de plată, constatarea faptului că pretinderea plății este nelegală, dispunerea restituirii sumei de 14.391lei.
Introducerea acțiunii de contencios administrativ este rezervată acelei persoane "care, printr-un act administrativ, se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim", public sau privat. Această prescripție legală este una ce ține de dreptul procesual, fiind o manifestare a principiului "unde nu există interes nu există acțiune".
Or, întrucât interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existenta unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel ce se consideră păgubit, și, totodată, având în vedere obiectul cererii formulate de reclamant, consideră prezenta acțiune ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a arătat următoarele:
Reclamantul consideră că este în drept a i se restitui suma plătită cu titlu de taxă pe poluare, achitată cu ocazia înmatriculării în România a autovehiculului achiziționat din alt stat membru UE, motivat de faptul că taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar, instituind, practic, o discriminare.
Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare și pentru stoparea continuării procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, s-a propus abrogarea articolelor din Codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României menținându-și poziția că trebuie evidențiată diferența dintre mașinile high și low poluatoare și a propus un proiect de ordonanță de urgentă a Guvernului.
Menționează că, neadoptarea în regim de urgență a OUG nr. 50/2008, în conformitate cu cerințele din avizul motivat (document care marchează cea de-a 2-a și ultima etapă a fazei precontencioase a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru) putea conduce la sesizarea Curții de Justiție a Comunității. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca România să se conformeze avizului motivat adresat de Comisia Comunităților Europene în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată OUG nr. 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar.
În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de institui re a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeana a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile sunt luate in considerare la taxarea mașinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.
Or, câtă vreme chiar Comisia Europeana a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, apreciem că nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că aceasta taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene".
Procedura demarată de comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art.90 din Tratatul
Practic, nici Curtea Europeană de Justiție a CE, nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa pe poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării.
Pentru aplicarea articolului 90 CE și în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale si produselor importate, ci și baza de impozitare si modalitățile de percepere a impozitului în cauză (Hotărârea din 22 martie 1977, 1annelli &, 74/76,. p. 557, punctul 21, Hotărârea din 11 decembrie 1990, Comisia/Danemarca, C-47/88,. p. 1-4509, punctul 18. precum și Hotărârea Nunes, punctul 12). Reclamanta ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamanta și-a achiziționat autoturismul.
Cât privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, consideră că Administrația Fondului pentru Mediu nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul, și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul Fondului pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 50/2008, neputând fi reținută vreo culpă.
În drept, a invocat disp.art.115 Cod procedură civilă.
Prin sentința nr. 1846 din 5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta
A respins excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție.
A admis acțiunea având ca obiect "pretenții" formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, chemată în garanție fiind ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 19.917 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța seria - nr.- din 22.04.2009, actualizată cu indicele de inflație.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu
A obligat chemata în garanție să vireze pârâtei S suma de 19.917 lei, actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta S, instanța constată că acesta nu este dată întrucât în cauză s-a efectuat procedura prealabilă (5,6 dosar).
In ceea ce privește inadmisibilitatea cererii, acesta nu este dată, atât timp cât, în conformitate cu disp. art.1 din Legea nr.554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
taxei de poluare se face pe baza unei decizii de calcul a taxei de poluare care reprezintă titlu de creanță și astfel acțiunea este admisibilă, urmând a se respinge excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamantul nu are obligația de a achita taxa de poluare.
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact disp.art.90 alin.1, care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produsele altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest tex de legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Curtea consideră că art.90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeană de Justiție din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Nâdasdi -es - Regionalis respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante în acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor Între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weige1, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Potrivit art. III din nr.OUG 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2000. precum și toate vehiculele NI cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.
Rezultă așadar că în prezent a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o altă țară este preț apropriat de prețul autoturismului nou fabricat în România.
Aspectul esențial ce trebuie reținut este acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.
Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluționată de În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali ( chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci iar cele peste 16. erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată nu se fabricau în Franța autoturisme de peste 16. și de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut că taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a nr.OUG50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 m este scutit de plata taxei de poluare iar achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000. (ce nu sunt fabricate în România ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din este încălcat și în situația achiziționării din altă țară a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziționate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.
După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naționale) atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO - ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art.1084 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să îi plătească reclamantului suma actualizată în raport cu indicele de inflație de la data achitării - 22.04.2009 până la data restituirii.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă și excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție și a admis acțiunea formulată de reclamantul în sensul obligării pârâtei S să restituie reclamantei suma de 19.917 lei reprezentând taxa de poluare, achitată cu chitanța seria - nr.- din 22.04.2009, actualizată cu indicele de inflație la data restituirii efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Saa rătat în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei procedurii prealabile, atâta timp cât, conform disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004,înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Suma achitată cu titlu de taxă de poluare a fost stabilită prin decizie de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, înscris ce reprezintă titlu de creanță și susceptibil de a fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii.
Potrivit titlului de creanță reprezentat de decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nu a fost exercitată calea de atac a contestației administrative, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate.
Taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu de 1.07.2008, conform căruia taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO.2, taxa specifică exprimată în Euro / 1 g CO.2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei ce are în vedere vechimea autoturismului.
În conformitate cu dispozițiile art. 28, în statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art. 90 stabilind că nicun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
a admis însă că statele au libertatea să taxele cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 90.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în Românie a autoturismelor noi sau second - hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România cât și celor achiziționate din spațiul european, fiind achitată doar la prima înmatriculare pe teritoriul României și nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autoturismului.
Dispozițiile art. 90 paragraf 1 CE ar fi încălcate atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar ar fi calculat diferit și după metode diferite care ar conduce la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Taxa de primă înmatriculare, sub alte denumiri este percepută în aproape toate statele Uniunii Europene.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, folosită pentru realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, ținându-se cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autoturismului.
Astfel, conform art. 1 alin. 2 din OUG nr.50/2008, din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe se finanțează programe, respectiv:
- programul de stimulare a înnoirii parcului auto național;
- programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități;
- proiecte de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală și energie eoliană;
- proiecte privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasa, microhidrocentrale;
- proiecte privind împădurirea terenurilor degradate sau defrișate;
- proiecte de returnare a terenurilor scoase din patrimoniul;
- proiecte de realizare a pistelor pentru bicicliști;
În motivarea recursului chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu a precizat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii și fără temei legal (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 28 din același tratat, în mod eronat instanța de fond a reținut că acestea sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
Potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Conform OUG nr. 50/2008 s-a stabilit măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern.
a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având astfel obligația de a ține seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă.
Nici Curtea Europeană de Justiție, nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa specială de primă înmatriculare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării.
Reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate,Curtea, le constată neîntemeiate pentru cele ce urmează:
Se reține că art.90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă fiscală sau vamală care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor sau serviciilor în cadrul UE.
Judecătorul național, ca judecător comunitar are competența atunci când dă efect disp.art.90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră încât drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Ca o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art.90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și Nemeth unde Curtea de justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul în care sunt importate.
Art.4 lit.a din OUG nr.50/2008 prevede că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Instanța apreciază că textul de lege contravine normelor comunitare cu toate că aparent aceasta ar avea în vedere toate categoriile de autovehicule.
Sintagma"- cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România" impune plata taxei de poluaredoarde către persoanele care importă un autoturism dintr-o altă țară(în cauza dedusă judecății stat membru al comunității), autoturism care este înmatriculat în acest stat, și care, cu ocazia primei înmatriculări în România trebuie să plătească taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008.
În afara de autovehiculele second-hand importate, conform prevederilor OUG nr.50/2008, obiectul primei înmatriculări în România sunt autovehiculele noi, or pentru acestea, cumpărători nu plătesc taxă de poluare. Astfel, în anexa 4 din OUG nr.50/2002 figurează grila privind cota de reducere a taxei de poluare în funcție de vechimea autovehiculului. În ceea ce privește un autovehicul nou, cota de reducere este "0" de unde rezultă că nu se percepe taxă de poluare pentru autoturism nou care se înmatriculează pentru prima dată în România.
Măsura are un evident caracter discriminatoriu în condițiile în care această taxă se aplică în mod real doar autoturismelor second-hand, importate care se încadrează parametrilor prevăzuți în anexele 1-4 din OUG nr.50/2008, însă nu se aplică și autoturismelor care circulă pe teritoriul României și care se încadrează în aceeași parametri autoturismelor second-hand cumpărate în România și care nu face obiectul unei prime înmatriculări, precum și autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării, prin urmare nu poate fi vorba de o excepție justificată privind restricțiile de ordin cantitativ prevăzută de art.30 din Tratat.
Art.28 al. Tratatului interzice impunerea de restricții cantitative asupra importurilor și toate celelalte măsuri cu efect echivalent.
Conform, noțiunea de măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative acoperă toate reglementările din cadrul statelor membre care ar putea restricționa real sau potențial, direct sau indirect, activitățile comerciale din cadrul Comunității.
Această definiție a apărut în cauza C 8/74 Procurorul regal și.
Printre excepțiile justificate privind restricțiile de ordin cantitativ art.30 din Tratat autorizează interdicțiile sau restricțiile la importuri, exporturi sau pentru mărfurile care tranzitează teritoriul unui stat membru, justificate pe motive de - protecția sănătății și a vieții persoanelor, animalelor, plantelor. Măsura va fi justificată, fie ca o excepție prevăzută de art.30, fie ca o cerință obligatorie, dacă nu este discriminatorie și adecvată atingerii scopului propus, este proporțională.
În cauza C-524/07 împotriva Austria Curtea Europeană de Justiție a statuat că interzicerea măsurilor cu efect echivalent restricțiilor cantitative la import prevăzute în art.28 CE vizează orice măsură a statelor membre susceptibile să împiedice în mod direct sau indirect în fapt sau doar potențial, comerțul intercomunitar.
a constatat că republica Austria nu și-a respectat obligațiile ce-i revin în baza art.28 CE, reținându-se că vehiculele care prezintă aceleași caracteristici și care sunt deja autorizate să circule în Austria nu se impun acestei condiții în momentul înmatriculării lor în acest stat membru.
OUG nr.50/2008 reglementează o situație identică în sensul că din moment ce art.4 lit.a prevede că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, per a contrario, taxa nu se percepe cu ocazia reînmatriculării unui autovehicul în România, autovehicul care prezintă aceleași caracteristici cu un autovehicul second-hand importat.
În aceeași cauză, Comisia împotriva Austriei, Curtea Europeană de Justiție arată că obiectivul care vizează reducerea numărului de vehicule neechipate cu dispozitive de reducere a emisiilor poluante și a zgomotelor ar putea fi atins prin măsuri nediscriminatorii mai puțin restrictive care să fie, de altfel, de natură să contribuie în mod activ la reducerea parcului național al acestor vehicule, cum ar fi înființarea unui regim fiscal bazat pe vechimea vehiculelor sau pe poluarea produsă de către acestea și luarea de măsuri care să încurajeze casarea mașinilor vechi.
OUG nr.50/2008 prevede că scopul adoptării acesteia este asigurarea protecției mediului, însă, în măsura în care din motive legate de protecția mediului România nu refuză reînmatricularea vehiculelor folosite care au fost deja înmatriculate în România, nu poate invoca astfel de motive pentru a refuza înmatricularea vehiculelor importate care sunt de același tip.
În ceea ce privește cauzele C 426/07 () și C 313/05 (), instanța apreciază că acestea nu sunt aplicabile în speță.
Acestea au ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare în ceea ce privește interpretarea art.33 al.1 din a șasea directivă 77/388/ a Consiliului din data de 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri-sistemul comun al taxei pe valoare adăugată, precum și directiva 92/12/CEE privind regimul general al produselor supuse accizelor.
Astfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției. În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementări cu putere de lege.
Astfel, în materie fiscală. potrivit art. 17 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport,iar potrivit alin. 3 statul este reprezentat de erul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.
În al doilea rând, taxa la care face referire OUG50/2008 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Tratat. Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
Criteriul discriminatoriu al modului în care este percepută taxa de poluare rezultă și din prevederile OUG nr.218/2008, care reglementează modul de plată/de suspendare a plății a taxei de poluare nu în funcție de vechimea autoturismului, ci în funcție de proveniența acestuia.
Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Prin urmare, și în cazul arătat mai sus, plata taxei de poluare este condiționată de prima înmatriculare a unui autoturism plata taxei,nici într-un caz de gradul de uzură sau vechimea acestuia.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde nu se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa,s-a statuat că "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicata orice dispoziție eventual contrară legii naționale".
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI I,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S și chemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B împotrivasentinței nr.1846 din 5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-)reclamant fiind.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./9.02.2010
Jud. fond
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Sas Remus, Turculeț Ana
