Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 166/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIE
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 166
Ședința publică din data de 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotrivasentinței nr. 2096 din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-)reclamant fiind, pârât - intimat Administrația Finanțelor Publice R.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și recursul în stare de judecată, iar în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă a rămas în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 19.06.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții DGFPS și Administrația Finanțelor Publice R, obligarea acestora la restituirea:
- a sumei de 4892 lei, reprezentând taxă de poluare plătită cu chitanța seria -, nr. - din 18.03.2009, sumă reactualizată cu dobânda legală în materie fiscal determinate conform art. 124 alin.2, art. 120 alin.7 cod procedură fiscală de la data încasării și până la data restituirii efective.
- și a sumei de 4893 lei, reprezentând taxă de poluare plătită cu chitanța seria -, nr. - din 17.03.2009, sumă reactualizată cu dobânda legală în materie fiscal determinate conform art. 124 alin.2, art. 120 alin.7 cod procedură fiscală de la data încasării și până la data restituirii efective.
În motivarea acțiunii sale a arătat reclamantul:
A achitat în contul Trezoreriei Mun. R în data de 17.03.2009 suma de 4893 ron, iar la data de 08.03.2009 a achitat și suma de 4892 ron, sume achitate cu titluri de taxe de poluare, în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autoturismului ce l-a achiziționat marca Mercedes - Benz categ. M, nr. de înmatriculare -, cumpărat din localitatea - Italia la data de 09.10.2007.
Se arată că taxa pe poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ei ulterioare - ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, fiind abrogate astfel dispozițiile art. 214 alin.1 și 214 alin.3 din codul fiscal, ce prevedeau plata taxei de primă înmatriculare a autoturismelor înscrise pentru prima dată în România.
În motivare a arătat, în primul rând, că a achitat taxa de poluare impusă de OUG nr.50/2008 în cuantum de 4892 ron - achitată cu chitanța seria -, nr. - din 18.03.2009 și taxa de poluare în sumă de 4893 ron - achitată cu chitanța seria -, nr. - din 17.03.2009.
În al doilea rând, prin obligarea la plata acestei taxe, la acea dată, au fost încălcate dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de înființare a Comunității Europene din 25.03.1957, cu modificările ulterioare, deoarece în prezent România este membră cu drepturi depline a acestei comunități, iar între statele comunitare nu se poate percepe o astfel de taxă la înmatricularea unui autoturism ce provine dintr-un stat membru, ci numai dacă acesta a fost achiziționat din afara Comunității Europene.
Deoarece supremația dreptului comunitar este statuată și garantată în România la nivel constituțional - art. 148 al.2 și 4 din Constituția României - rezultă faptul că dispozițiile Codului fiscal în vigoare la data efectuării plății, privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, respectiv cele cuprinse în art. 2141și 2142încalcă dispozițiile tratatului și deci nu pot fi aplicabile în speță.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, motivând:
Prevederile art.2141din Legea nr. 571/2003 republicată au fost abrogate prin intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. În mod constant se recunoaște în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective.
Totodată, a solicitat introducerea în cauză aAdministrației Fondului pentru Mediu,motivat de faptul că taxa instituită de OUG nr.50/2008 se va face venit la bugetul de stat.
În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că, în primul rând, art. 90 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, prevede că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și nici impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Taxa a fost achitată în conformitate cu dispozițiile art. OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008 ce a abrogat prevederile art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal.
Prin încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2009, instanța de judecată a admis cererea de chemare în garanție și a introdus în cauză în calitate de chemat în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
Chematul în garanție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că Legea nr.554/2004, la art.9(1), prevede că "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate,în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță".
Astfel, arată că acțiunea reclamantului este doar o critică de neconstituționalitate a textului normativ menționat anterior. Ca atare, acțiunea ar trebui respinsă ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că, în primul rând, art. 90 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, prevede că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și nici impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Taxa a fost achitată în conformitate cu dispozițiile art. OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008 ce a abrogat prevederile art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal.
Prin sentința nr. 2096 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâții să restituie reclamantului sumelor de 4892 lei și 4893 lei reprezentând taxă de poluare, reactualizată cu dobânda legală în materie fiscală determinate conform art. 124 alin.2, art.120 alin. 7 Cod procedură fiscală de la data încasării și până la data restituirii efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că art.90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă fiscală sau vamală care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor sau serviciilor în cadrul UE.
Judecătorul național, ca prin judecător comunitar are competența atunci când dă efect disp.art.90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră încât drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Ca o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art.90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul în care sunt importate.
Art.4 lit.a din OUG nr.50/2008 prevede că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Instanța apreciază că textul de lege contravine normelor comunitare cu toate că aparent aceasta ar avea în vedere toate categoriile de autovehicule.
Sintagma"- cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România" impune plata taxei de poluare doar de către persoanele care importă un autoturism dintr-o altă țară(în cauza dedusă judecății stat membru al comunității), autoturism care este înmatriculat în acest stat, și care, cu ocazia primei înmatriculări în România trebuie să plătească taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008.
În afara de autovehiculele second-hand importate, conform prevederilor OUG nr.50/2008, obiectul primei înmatriculări în România sunt autovehiculele noi, or pentru acestea, cumpărători nu plătesc taxă de poluare. Astfel, în anexa 4 din OUG nr.50/2002 figurează grila privind cota de reducere a taxei de poluare în funcție de vechimea autovehiculului. În ceea ce privește un autovehicul nou, cota de reducere este "0" de unde rezultă că nu se percepe taxă de poluare pentru autoturism nou care se înmatriculează pentru prima dată în România.
Măsura are un evident caracter discriminatoriu în condițiile în care această taxă se aplică în mod real doar autoturismelor second-hand, importate care se încadrează parametrilor prevăzuți în anexele 1-4 din OUG nr.50/2002, însă nu se aplică și autoturismelor care circulă pe teritoriul României și care se încadrează în aceeași parametri autoturismelor second-hand cumpărate în România și care nu face obiectul unei prime înmatriculări, precum și autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării, prin urmare nu poate fi vorba de o excepție justificată privind restricțiile de ordin cantitativ prevăzută de art.30 din Tratat.
Art.28 al. Tratatului interzice impunerea de restricții cantitative asupra importurilor și toate celelalte măsuri cu efect echivalent.
Conform, noțiunea de măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative acoperă toate reglementările din cadrul statelor membre care ar putea restricționa real sau potențial, direct sau indirect, activitățile comerciale din cadrul Comunității.
Această definiție a apărut în cauza C 8/74 Procurorul regal și.
Printre excepțiile justificate privind restricțiile de ordin cantitativ art.30 din Tratat autorizează interdicțiile sau restricțiile la importuri, exporturi sau pentru mărfurile care tranzitează teritoriul unui stat membru, justificate pe motive de - protecția sănătății și a vieții persoanelor, animalelor, plantelor. Măsura va fi justificată, fie ca o excepție prevăzută de art.30, fie ca o cerință obligatorie, dacă nu este discriminatorie și adecvată atingerii scopului propus, este proporțională.
În cauza C-524/07 împotriva Austria Curtea Europeană de Justiție a statuat că interzicerea măsurilor cu efect echivalent restricțiilor cantitative la import prevăzute în art.28 CE vizează orice măsură a statelor membre susceptibile să împiedice în mod direct sau indirect în fapt sau doar potențial, comerțul intercomunitar.
a constatat că republica Austria nu și-a respectat obligațiile ce-i revin în baza art.28 CE, reținându-se că vehiculele care prezintă aceleași caracteristici și care sunt deja autorizate să circule în Austria nu se impun acestei condiții în momentul înmatriculării lor în acest stat membru.
OUG nr.50/2008 reglementează o situație identică în sensul că din moment ce art.4 lit.a prevede că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, per a contrario, taxa nu se percepe cu ocazia reînmatriculării unui autovehicul în România, autovehicul care prezintă aceleași caracteristici cu un autovehicul second-hand importat.
În aceeași cauză, Comisia împotriva Austriei, Curtea Europeană de Justiție arată că obiectivul care vizează reducerea numărului de vehicule neechipate cu dispozitive de reducere a emisiilor poluante și a zgomotelor ar putea fi atins prin măsuri nediscriminatorii mai puțin restrictive care să fie, de altfel, de natură să contribuie în mod activ la reducerea parcului național al acestor vehicule, cum ar fi înființarea unui regim fiscal bazat pe vechimea vehiculelor sau pe poluarea produsă de către acestea și luarea de măsuri care să încurajeze casarea mașinilor vechi.
OUG nr.50/2008 prevede că scopul adoptării acesteia este asigurarea protecției mediului, însă, în măsura în care din motive legate de protecția mediului România nu refuză reînmatricularea vehiculelor folosite care au fost deja înmatriculate în România, nu poate invoca astfel de motive pentru a refuza înmatricularea vehiculelor importate care sunt de același tip.
În ceea ce privește cauzele C 426/07 () și C 313/05 (), instanța apreciază că acestea nu sunt aplicabile în speță.
Acestea au ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare în ceea ce privește interpretarea art.33 al.1 din a șasea directivă 77/388/ a Consiliului din data de 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri-sistemul comun al taxei pe valoare adăugată, precum și directiva 92/12/CEE privind regimul general al produselor supuse accizelor.
Astfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției. În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementări cu putere de lege.
Astfel, în materie fiscală. potrivit art. 17 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport,iar potrivit alin. 3 statul este reprezentat de erul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.
În al doilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Tratat. Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
Criteriul discriminatoriu al modului în care este percepută taxa de poluare rezultă și din prevederile OUG nr.218/2008,care reglementează modul de plată/de suspendare a plății a taxei de poluare nu în funcție de vechimea autoturismului,ci în funcție de proveniența acestuia. Astfel,dispozițiile art. III din actul normativ mai sus menționat prevăd că
Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Prin urmare, și în cazul arătat mai sus, plata taxei de poluare este condiționată de prima înmatriculare a unui autoturism plata taxei,nici într-un caz de gradul de uzură sau vechimea acestuia.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde nu se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa,s-a statuat că "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicata orice dispoziție eventual contrară legii naționale".
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului a arătat că taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit OUG nr.50/2008, taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv: valoare combinată a emisiilor de CO.2, taxa specifică exprimată în Euro / 1 g, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei ce are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, rulaj mediu anual, starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului și se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a celor second-hand cumpărate din
În conformitate cu dispozițiile art. 28, în statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art. 90 din același tratat stabilind că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu efect echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar, indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă, ca urmare a faptului că acestea traversează granița, chiar dacă aceste taxe nu sunt colectate în beneficiul statului, nu au natura discriminatorie sau protecționistă, iar produselor taxate nu se află în competiție cu produsele fabricate pe plan intern.
a admis însă că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sun incidența art. 90, adică respectă condiția de a nu fi discriminatorie. a lăsat o largă marjă de apreciere statelor membre în ceea ce privește măsurile necesare pentru protecția mediului.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second - hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90.
Pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă vehiculul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. În acest sens, taxa de poluare nu reprezintă decât aplicarea principiului "poluatorul plătește", principiu reținut de dreptul comunitar.
Dispozițiile art. 90 paragraf 1 din CE sunt încălcate atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Pe de altă parte, este de remarcat faptul că taxa de primă înmatriculare sub denumiri diferite se percepe în aproape toate statele
Din acest punct de vere taxa astfel percepută nu este discriminatorie întrucât privește numai prima înmatriculare, indiferent de proveniență.
În procedura hotărârilor preliminarii s-a pronunțat ca taxele percepute la prima înmatriculare pe teritoriul unei țari nu au efectul unor taxe echivalente la import, atât timp cât privesc atât autoturismele noi cât și cele cumpărate din spațiul european și când taxa aplicată produsului de import și cea aplicată produsului național similar sunt calculate după aceeași metodă și nu conduc, chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare produsului de import. Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
După cum rezultă din preambulul actului normativ, OUG nr. 50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținându-se cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, ținându-se cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autoturismului.
Astfel, conform art. 1 alin. 2 din OUG nr.50/2008, din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe se finanțează programe, respectiv:
- programul de stimulare a înnoirii parcului auto național;
- programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități;
- proiecte de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală și energie eoliană;
- proiecte privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasa, microhidrocentrale;
- proiecte privind împădurirea terenurilor degradate sau defrișate;
- proiecte de returnare a terenurilor scoase din patrimoniul;
- proiecte de realizare a pistelor pentru bicicliști;
În motivarea recursului chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu a precizat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prev. de art. 105 alin.2 (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 137 alin.1 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra excepțiilor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", astfel că instanța de fond avea obligația ca, înainte de a trece la soluționarea în fond a pricinii să se pronunțe cu privire la excepția inadmisibilității invocate de aceasta.
În aceste condiții, instanța de fond, încălcând o prevedere imperativă a legii, a ignorat principiul disponibilității, prin aceea că a omis să se pronunțe asupra unui mijloc de apărare invocat de recurentă.
Introducerea acțiunii de contencios administrativ este rezervată acelei persoane "care printr-un act administrativ, se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim" public sau privat.
Acțiunea este inadmisibilă, având în vedere obiectul acesteia, intimatul - reclamant nu atacă un act administrativ, în înțelesul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și nici un act administrativ fiscal, în înțelesul Codului d e procedură fiscală, ci solicită restituirea unei sume pe care consideră că o datorează.
Instanța de contencios administrativ este competentă să judece cererile în materie care au ca temei Legea nr. 554/2004, din analiza art. 8 din această lege cadrul unei acțiuni în contencios administrativ poate avea trei variante:
- de anulare, în tot sau în parte, a actului;
- de anulare a actului și de obligare la plata unor despăgubiri;
- de obligare la plata unor despăgubiri;
În atare condiții, obiectul acțiunii formulate de către reclamant nu se încadrează în niciuna dintre situațiile menționate anterior, acesta nu invocă și nu solicită anularea nicunui act administrativ emis de pârâtă, acțiunea având ca obiect dispunerea restituirii sumei achitate.
În cauza de față, reclamantul formulează o acțiune care nu este îndreptată împotriva unui răspuns la o plângere prealabilă sau pentru că nu ar fi primit nici un răspuns de la pârâtă ori ar fi primit un refuz nejustificat de soluționare a cererii, ci formulează o acțiune care are ca obiect restituirea unei sume, astfel consideră că acțiunea formulată de reclamant este inadmisibilă.
Un alt motiv de recurs, care se încadrează în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vizează faptul de instanța de fond a reținut în mod eronat proveniența autovehiculului, în fapt legea nefăcând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei de poluare pentru orice vehicul, la prima înmatriculare în România.
Singura distincție este în funcție de gradul de poluare al autovehiculului, de vechimea acestuia și de cilindri, în funcție de care se stabilește nivelul taxei de poluare, indiferent de țara de producție.
În materia impozitării autovehiculelor second - hand de import cu prilejul primei înmatriculări într-un stat membru, după ce fusese anterior înmatriculat în alt stat membru, impozit care se aplică o singură dată, la o primă înmatriculare într-un stat membru, pentru toate autovehiculele înmatriculate în acest stat, fie noi, fie second-hand, fabricate pe teritoriul național sau importate din alte state membre, cum e și cazul taxei de poluare instituită de OUG nr. 50/2008, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană de Justiție a considerat că prevederile art. 90 alin. 1 CE vizează neutralitățile depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import.
Astfel, nu este incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second - hand, importate din alt stat membru al UE, cu prilejul primei înmatriculări în România, dacă acesta se percepe doar o singură dată, la data primei înmatriculări în România, pentru toate autovehiculele înmatriculate în România, fie ele noi sau second - hand, fabricate pe teritoriul național ori importate din alte state membre.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate, Curtea, le constată neîntemeiate pentru cele ce urmează:
Cu privire la fondul litigiului, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituindComunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela dea asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normalede concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din altestate membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcatatunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselornaționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiardacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselorimportate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolocitată). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect,datorită efectelor pe care le produce.
Potrivit art. III din nr.OUG 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000, precum și toate vehiculele N 1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.
Rezultă așadar că în prezent, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o altă țară este preț apropriat de prețul autoturismului nou fabricat în România.
Aspectul esențial ce trebuie reținut e acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.
Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluționată de În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali ( - chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci iar cele peste 16 erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată nu se fabricau în Franța autoturisme de peste 16 și de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut că taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a nr.OUG50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 m este scutit de plata taxei de poluare iar achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 (ce nu sunt fabricate în România ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din este încălcat și în situația achiziționării din altă țară a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziționate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.
După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naționale) atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO- ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).
Pentru considerentele învederate urmează respinge ca nefondate recursurile declarate.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 304 pct.9; 312 alin. 1,2,3 Cod procedură civilă și având în vedere disp. art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S și chemat în garanție Administrația
Fondului pentru Mediu B împotrivasentinței nr. 2096 din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-)reclamant fiind, pârât - intimat Administrația Finanțelor Publice R.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.SR
Dact.
2 ex./9.02.2010
jud. fond
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Sas Remus, Turculeț Ana
