Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1671/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1671
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, județulîmpotriva sentinței nr.1111 din 5 iunie 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-) în contradictoriu cu reclamanta intimată " " prin adm. - cu sediul ales la Cabinet de Avocat M - F, str. -. - nr. 10, județUL
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și eclamanta intimată " " prin adm..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, luând act că s- solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța, In temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 18.03.2009 reclamanta "Tehno " Fac hemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S solicitând obligarea acesteia la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 2135 lei taxă specială plătită cu ocazia primei înmatriculări autoturism Volsvagen nr. de identificare a despăgubirilor aferente constând în dobânzi legale, cât și a cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat. precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
În motivarea acțiunii, a arătat că la data de 11.05.2007 a achitat pentru autoturismul marca Volsvagen nr de iunmatr B 61 nr. de identificare suma de 2135 lei cu OP nr. 250/11.05.2007 ca taxă specială de primă înmatriculare, suma fiind calculată conform dispozițiilor art. 2141Cod fiscal introdus prin Legea nr. 343/2006 modificat prin OUG nr. 110/2006 și nr. 418/2007, fără a se ține cont de faptul că prevederile art. 2141- 2143au ca efect perceperea de către statul român a unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale, încălcându-se astfel nu mai puțin de 3 articole ale Tratatului CE, respectiv 25, 28 și 29.
Ori Guvernul României, prin aplicarea acestei taxe speciale, încalcă flagrant dispozițiile legale ale Uniunii Europene.
Faptul că normele comunitare au prioritate față de alte norme interne este stabilit prin însăși legea fundamentală, Constituția României, art. 11 alin. 2 și art. 148 alin. 1,2,3,4.
Reclamanta a concluzionat că taxa de primă înmatriculare trebuie considerată ca făcând parte dintr-un sistem general de taxe interne privind bunurile și examinată așadar prin prisma dispozițiilor art. 90 din Tratatul
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 112 și 274 Cod procedură civilă, art. 11 și 148 din Constituția României, art. 25, 28 și 90 din Tratatul
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, prin întâmpinare, solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al Tratatului CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin a cărei plată se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al taxei de primă înmatriculare.
În susținerea acestui punct de vedere, prim-pârâta a invocat prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - baza unitară de stabilirea, care reglementează că dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
De asemenea, prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, ordonanță car a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. În baza acestei ordonanțe a fost emisă nr.HG686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008. Art. 11 din actul normativ menționat instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
În condițiile în care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, iar nu restituirea integrală a acesteia, pârâta a apreciat că acțiunea pentru restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare este inadmisibilă.
Prin sentința nr. 1111 din 5 iunie 2009, tribunalul Suceavaa admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 2135 lei taxă specială plătită cu ocazia primei înmatriculări autoturism Volsvagen nr. de identificare precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data achitării taxei până la data restituirii efective. De asemenea a obligat pârâta la plata sumei de 289,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.2141și 2412, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.2141din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
În practică însă nu s-a făcut distincție între comercianți și necomercianți ca subiecte în raportul de dreptul material fiscal.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța apreciază că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Reclamantul a invocat în cauză incidența art.90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care stipulează că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect, produselor menționate similare.
pârâta a înțeles să se apere invocând faptul că taxa specială de primă înmatriculare nu face parte din categoria impozitelor la care trimite textul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența Curții Europene de Justiție (hotărârile date în cauzele, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este evident că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art.2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat secund-pârâta, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, C-213/96, cauza Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (cauzele Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 alin.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesar să ceară sau să aștepte eliminarea în prealabil a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în art.148 alin.2, care dispune că, în urma aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, în alin.4 din același articol stipulându-se că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Instanța de fond apreciat că cererea cu care a fost investită și care are ca obiect restituirea către reclamantă a taxei speciale în cuantum de 3090 lei plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare - este întemeiată, astfel încât a admis-o așa cum a fost formulată.
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 Cod procedură civilă, prima instanță obligat pârâta să îi plătească reclamantului beneficiul nerealizat, constând în dobânda legală a aferentă sumei achitate cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, calculată potrivit disp. art. 3 al. 3 din OG nr. 9/2000, de la data plății până la data restituirii.
In temeiul art.274 Cod procedură civilă pârâta care a căzut în pretenții a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
În motivarea recursului a arătat că spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii, persoane fizice si juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene prevede că dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
A mai arătat că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este întemeiat si va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art 90 alin 1 din Tratatul,"Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".
Așadar, dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, prin urmare si o discriminare determinată de o diferență între impoziteleaplicate "produselor altor state membre"și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
In ce privește autoturismele noi, niciodată înmatriculate in România sau in alt stat al Uniunii Europene,taxa specială este calculata in mod identic, indiferent de tara in care sunt produse, respectiv raportat la capacitatea cilindrica a autovehiculului.
Or, reclamantul a achiziționat un autoturism nou așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar ( 9-12).
Ca urmare, cum Tratatul, prin art. 90 alin. 1, urmărește asigurarea unei egalități de tratament intre produse similare si nu interzice aplicarea de axe sau impozite de către Statele Membre, Curtea constata ca art.214 ind. 1 din Codul fiscal nu încalcă dispozițiile Tratatului, decât în ceea ce privește autoturismele rulate deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene și nu în ceea ce privește autoturismele noi niciodată înmatriculate.
In consecință, constatând ca prima instanță a făcut o greșita aplicare a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,Curteava admite recursul si va modifica sentința atacata in sensul respingerii cererii ca nefondata, in temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art.304 pct.9, 306 al.2, 312 al.1, 2, 3 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, județulîmpotriva sentinței nr.1111 din 5 iunie 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-) în contradictoriu cu reclamanta intimată "". prin adm. - cu sediul ales la Cabinet de Avocat M - F, str. -. - nr. 10, județuL
Modifică sentința tribunalului.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. - -
Jud. fond:
Tehnored.
2ex/ 02.11. 2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Grapini Carmen
