Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1681/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1681
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul S,-, -. B,.3,.7, județul S,împotriva sentinței nr. 1055 din 28 mai 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-) în contradictoriu cu pârâta intimată - prin Administrația Finanțelor Publice a mun. - cu sediul în S,-, județul și chemata în garanție intimată Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr. 294, corp. A, sector 6.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi, 21 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr.1723/86 din 9 martie 2009, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei F- prin Administrația Finanțelor Publice S la restituirea sumei de 2292 lei reprezentând taxa de poluare, actualizată cu dobânda legală aferentă de la data achitării acesteia și până la restituirea integrală, precum și plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cursul lunii decembrie 2008 achiziționat un autoturism marca Ford /Escort, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în sumă de 2292 lei, conform chitanței seria - nr.- din 26.02.2009.
Această taxă este nelegală, față de prevederile art.90 paragraf 1 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene. Autoritatea administrativă din cadrul MIRA a procedat la înmatricularea autovehiculului, însă nu ar putea figura în calitate de pârât, fiindcă plata sumei de bani este o operațiune obligatorie și prealabilă înmatriculării și care ține de aspectul fiscal rezonabil în contenciosul administrativ-fiscal.
Potrivit art.2141-2143din Codul Fiscal și art.31/131/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
De asemenea, conform Hotărârii În cauza Weigel, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenite din alte state membre.
Conform Constituției României, de la 1 ianuarie 2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art.148, ca urmare a aderării prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte prevederi comunitare obligatorii, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2 (alin.4).
Prin Decizia în cauza Costa/Enel, Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o rodine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr.343/2006 privind Codul fiscal, modificată prin nr.OUG50/2008.
În plus s-a stabilit și în jurisprudența Curții de Justiție Europene că, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, statacomunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară, se constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
In fine, a arătat reclamanta că în cauză s-a încălcat art.90 din Tratatul prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.2141-2143Cod fiscal, coroborat cu disp. nr.OUG50/2008 și fiind lipsită în mod nelegal de suma de 2292 lei, de la data plății sumei, respectiv 26 februarie 2009, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii integrale și efective, prejudiciul cauzat putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 Cod civil, raportat la art.1082 Cod civil.
In dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copie, Referat de calcul al taxei pe poluare, chitanța seria - nr.- din 26.02.2009, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit.
Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice S prin întâmpinare a arătat, în primul rând, că se impune citarea în cauză a S, instituție ce are personalitate juridică în conformitate cu dispozițiile nr.HG109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
In al doilea rând a invocat excepția lipsei procedurii prealabile față de disp. art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele motive:
Dispozițiile art.214^1-214^3 din Legea nr.571/2003 republicată au fost abrogate prin intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
OUG nr.50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținându-se cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcții de criterii obiective.
Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu dreptul comunitar cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente.
Mai precizează că nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile nr.OUG50/2008, taxa pe poluare instituită prin actul normativ anterior menționat respectând exigențele art.90.
In ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei și la plata dobânzii legale aferente începând cu data achitării taxei și până la data restituirii efective, precizează că, conform dispozițiile art.10 din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânzile percepute sau plătite de BNR etc. se stabilesc prin reglementări specifice. Ca atare, în cauză nu pot fi incidente prevederile OG nr.9/2000.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sac hemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând ca în situația în care acțiunea formulată de reclamant va fi admisă să se dispună obligarea chematei în garanției la restituirea către reclamantă a sumei de 2.929 lei reprezentând taxa de poluare.
In motivarea cererii a arătat că taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
A mai susținut că doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Prin sentința nr. 1055 din 28 mai 2009, Tribunalul Suceavaa respins, ca nefondată acțiunea reclamantei și a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu B formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
otrivit nr.OUG50/2008, taxa de poluare pentru autovehicule se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul și anume: valoarea combinată a emisiilor de, taxa specifică exprimată în Euro/1 g, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei care are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului și se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a autoturismelor second-hand cumpărate din UE.
În conformitate cu disp.art.28 din, în statele membre sunt interzise restricțiile, cantitățile la import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art.90 din același tratat stabilind că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiției a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu efect echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar, indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă, ca urmare a faptului că acestea traversează granița, chiar dacă aceste taxe nu sunt colectate în beneficiul statului, nu au natură discriminatorie sau protecționistă, iar produsele taxate nu se află în competiție cu produsele fabricate pe plan intern.
Curtea Europeană de Justiție a admis însă că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art.90 din, adică respectă condiția de a nu fi discriminatorie.
Curtea a lăsat o largă marjă de apreciere statelor membre în ceea ce privește măsurile necesare pentru protecția mediului.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second-hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România (indiferent de producător), cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe echivalente la import, astfel că nu încalcă dispozițiile art.28 și 90 din Tratatul
Pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehiculul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. În acest context, taxa de poluare nu este decât aplicarea principiului "poluatorul plătește", principiu reținut de dreptul comunitar.
Dispozițiile art.90 paragraf I CE sunt încălcate atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Pe de altă parte, este de remarcat că taxa de primă înmatriculare sub denumiri diferite se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează în funcție de valoarea reală a autovehiculului (Polonia), prețul facturat (Austria), procent din prețul mașinii (Finlanda) sau taxă fixă (în Spania).
Din acest punct de vedere taxa astfel percepută nu este discriminatorie întrucât privește numai prima înmatriculare, indiferent de proveniență, numărul de eventuale revânzări pe teritoriul României.
In procedura hotărârilor preliminarii, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că taxele percepute la prima înmatriculare pe teritoriul unei țări nu au efectul unei taxe echivalente la import, atâta vreme cât privesc, atât autoturismele noi, cât și cele cumpărate din spațiul european, și când taxa aplicată produsului de import și ce aplicată produsului național similar sunt calculate după aceleași metode și nu conduc, chiar în cazuri limitate, la un impozit mai mare produsului de import (ex: cauza C-313/05). Aceste hotărâri pot fi luate în considerare la soluționarea prezentei cauze deoarece Curtea a interpretat deja problema în litigiu, indiferent de procedura în care a fost adoptată. Comparând textele propuse de C în analiza unei taxe echivalente la import cu modalitatea de calcul a taxei de poluare, stabilită de OUG nr.50/2008, se constată că aceasta respectă exigențele propuse și prin aplicarea criteriilor de calcul, taxa aplicată produsului de import, nou sau second-hand, și ce a aplicată produsului național similar nu conduc la un impozit mai mare produsului de import.
Astfel, taxa de poluare achitată de reclamant la prima înmatriculare a unui autoturism second-hand pe teritoriul României nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, cu atât mai mult cu cât taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu, pentru mediul din România.
De altfel, reclamantul nu a produs nicio probă din care să rezulte, fără dubiu, că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care s-a achiziționat autoturismul și astfel taxa de poluare este mai mare decât taxa inclusă în valoarea reziduală a unui vehicul similar înmatriculat în Germania, motiv pentru care cererea principală a fost respinsă ca nefondată.
Privitor la cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, instanța de fond a constatat că această cerere nu este fondată având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă, neexistând niciun temei în baza căruia aceasta ar avea obligația de a garanta sau despăgubi Direcția Generală a Finanțelor Publice
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta reiterând motivele din cererea de chemare în judecată și susținând că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, a cărui scop general este de a asigura libera circulație a mărfurilor, iar OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, apreciază recurenta după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că instituirea taxei de poluare s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte privind îmbunătățirea calității mediului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitare aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin nr.OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curteareține că recursul este întemeiat.
Cu privire la fondul litigiului, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituindComunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela dea asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normalede concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din altestate membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este încălcatatunci când taxaaplicată produselor importate și taxa aplicată produselornaționale similare sunt calculate diferitpe baza unor criterii care conduc, chiardacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselorimportate(a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolocitată).Totuși,hiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări,impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect,datorită efectelor pe care le produce.
Potrivit art. III din nr.OUG 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000, precum și toate vehiculele N 1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.
Rezultă așadar că în prezent, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o altă țară este preț apropriat de prețul autoturismului nou fabricat în România.
Aspectul esențial ce trebuie reținut e acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.
Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluționată de În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali ( - chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci iar cele peste 16 erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată nu se fabricau în Franța autoturisme de peste 16 și de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut că taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a nr.OUG50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 m este scutit de plata taxei de poluare iar achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 (ce nu sunt fabricate în România ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din este încălcat și în situația achiziționării din altă țară a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziționate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.
După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naționale) atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO - ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).
Pentru considerentele învederate urmează a fi admisă acțiunea formulată de reclamant. Pe cale de consecință urmează a fi admisă și cererea de chemare în garanție. Urmează a fi acordată și dobânda legală aferentă taxei de poluare încasată cu încălcarea dreptului comunitar, dobânda datorată în temeiul răspunderii civile delictuale reglementată de art. 999 - 999 Cod civil, fapta ilicită constând în încasarea nelegală a taxei. Principiul reparării integrale a prejudiciului impune și acordarea dobânzii legale.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 304 pct.9; 312 alin. 1,2,3 Cod procedură civilă
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul S,-, -. B,.3,.7, județul S,împotriva sentinței nr. 1055 din 28 mai 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-) în contradictoriu cu pârâta intimată - prin Administrația Finanțelor Publice a mun. - cu sediul în S,-, județul și chemata în garanție intimată Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr. 294, corp. A, sector 6.
Modifică sentința nr. 1055/2009.
Admite cererea.
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 2292 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/26.02.2009 cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală aferentă calculată de la data achitării până la data restituirii integrale.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chematul în garanție să restituie pârâtului suma de 2292 lei achitată cu titlu de taxă poluare și dobânda legală de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. - -
Jud.fond: -
Tehnoredact.
17.11.2009/2 ex.
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Sas Remus, Nechifor
