Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1715/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - pretenții -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1715

Ședința publică din 22 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Ududec Elena

JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina

JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta MFP - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. împotriva sentinței nr. 1289 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).

La apelul nominal au lipsit recurenta, pârâta intimată F și reclamantul intimat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr.3177/86 din 12.05.2009, reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice F, obligarea acestora la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 5.728 lei și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 08.08.2007 a achitat pentru autoturismul marca AUDI suma de 5.728 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, conform chitanței seria -, nr.- din 09.06.2008, sumă calculată conform dispozițiilor art.214 ind. 1 Cod fiscal, introdus prin Legea nr.343/2006, modificat prin OUG nr.110/2006 și nr.418/2007, fără a se ține cont de faptul că prevederile art.214 ind.1 - 214 ind.3 au ca efect perceperea de către statul român a unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale, încălcându-se astfel nu mai puțin de trei articole ale Tratatului CE, respectiv 25, 28 și 90, astfel: art.25 reglementează faptul că" între statele membre sunt interzise taxele vamale, la import și la export sau taxele cu efect echivalent".

In spiritul aceleiași reglementari art.28, prevede ca ". Intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent", iar ca un corolar la aceste doua articole, art. 90, vine sa statueze faptul ca "Nici un alt stat nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mult decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție.

Ori, Guvernul României, prin aplicarea acestei taxe speciale, încalcă flagrant dispozițiile legale ale Uniunii Europene.

A apreciat reclamantul că, trimiterile pe care le face intimata la prevederile art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) sunt nefondate, deoarece prin Directiva 92/12 CEE a Consiliului Europei din 25.02.1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor, privind deținerea, circulația si monitorizarea acestor produse, respectiv art.3 precizează limitativ care sunt produsele accizate, iar in cadrul acestei enumerări nu se regăsesc automobilele, de aici reieșind fără putință de tăgadă faptul ca taxa specială de prima înmatriculare reprezintă strict o măsură fiscală internă.

Faptul ca normele comunitare au prioritate față de alte norme interne este stabilit prin însăși legea fundamentală, Constituția României art. 11 al 1, 2 si art.148 al 1,2, 3,4.

A mai arătat reclamantul că, Curtea de Justiție a hotărât în mod consecvent că, o taxă pecuniară care face parte dintr-un sistem de taxe interne și care este aplicată sistematic categoriilor de produse conform unor criterii obiective, indiferent de originea produselor, se încadrează în sfera art. 90 din Tratatul CE. O taxă de înmatriculare a automobilelor precum este cea percepută în România, este de natură fiscală și este percepută nu ca urmare a faptului că un automobil trece granița unui stat membru care aplică o asemenea taxă, ci ca urmare a altor activități operative, care includ taxa de prima înmatriculare a automobilelor în statul respectiv.

Având în vedere că a fost lipsit în mod nelegal de folosința sumei de 5.728 lei de la data plății, 08.08.2007, a arătat reclamantul că pârâta îi datorează și dobânzile legale aferente, calculate de la data plății, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat numai în acest fel putând fi reparat integral, așa cum prevăd dispozițiile art.1084 raportat la art.1082 Cod civil.

In dovedire a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, prin întâmpinare invocat excepția lipsei procedurii prealabile, față de disp. art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivare, a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) si cu un regim de reglementare diferit.

Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.

A mai arătat pârâta că, prin OUG.nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, iar art.11 din acest act normativ instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.

Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare este reglementată de cap. VI Secțiunea I art.6 din Anexa la HG nr.686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008.

A concluzionat pârâta că, în condițiile în care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1.01.2007-30.06.2008, acțiunea prin care se solicită restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare este neîntemeiată.

Prin sentința nr. 1289 din 25 iunie 2009, Tribunalul Suceava a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice F, obligând pârâtele să restituie reclamantului contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 5.728 lei, achitată cu chitanța seria - nr.- din 08.08.2007, precum și să-i plătească dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă. Totodată, a obligat pârâtele să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 42 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, instanța a apreciat că aceasta nu este dată, întrucât în cauză s-a efectuat procedura prealabilă conform înscrisului depus la 22 ds.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România.

Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).

Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.

S-a mai reținut că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.

Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.

Împotriva sentinței a declarat recurs S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-au reiterat susținerile din întâmpinare, respectiv că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.

A mai susținut recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.

Mai mult, arată recurenta, prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Această procedură de restituire a sumelor este reglementată la cap. VI, secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008, astfel încât pe acest motiv acțiunea este neîntemeiată.

Analizând actele dosarului, curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:

Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.

Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.

Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.

Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.

Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.

Nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 nu sunt fondate, întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.

Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.

În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr.C-290/05 și C-333/05 și parag.61-70).

Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.

Mai mult, CEDO, în jurisprudența sa ( hot. Rafinaries greques & Statis Andreadis/ c / din 9 decembrie 1994, dec. Antonakopoulos /c/ din 23 februarie 1999; Zielinscki /c/Polonia din 28 octombrie 1999) a stabilit că are caracter de ingerință în dreptul oricărei persoane la un tribunal independent față de legislativ faptul că autoritatea legiuitoare a unei țări emite o lege cu aplicarea retroactivă care influențează soluționarea litigiilor la care statul este parte, impunând judecătorului, prin lege, promovarea unei soluții în favoarea statului.

Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățit să-i fie restituită.

Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta MFP - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. împotriva sentinței nr. 1289 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red. ND

Jud. fond

Tehnored. MM

2 ex/12.11.09

Președinte:Ududec Elena
Judecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1715/2009. Curtea de Apel Suceava