Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1755/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1755
Ședința publică din 26 octombrie2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediul în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr. 1161 din 15.06.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cureclamantul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul asistat de avocat G, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. 33 din 29.08.2009 reprezentând onorariu avocat și note scrise.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamantului - avocat G - pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 27.04.2009 sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, obligarea acesteia la restituirea sumei de 2150,32 lei, sumă încasată nelegal, actualizată cu indicele de inflație de la data achitării sale până la data restituirii efective.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că în anul 2007 achiziționat prin contract de leasing un autoturism marca OPEL, fabricat în anul 2007 cu număr de identificare -, pentru a cărei înmatriculare în România a fost obligat să plătească o taxă de 2150,32 Ron (1806,99+TVA 343,43) a cărei plată a făcut-o cu chitanța nr. - din 27.07.2007, factura nr. -/10.07.2007 și Ordinul de Plată nr. 17/15.03.2007.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României "ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor din actul de aderare".
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 25 și 28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Plata aceste taxe este o obligație legală derivată din dispozițiile Codului fiscal, reglementare în vigoare de la 01.01.2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene, art. 90, în conformitate cu care nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite de orice natură mai mare decât, direct sau indirect, produselor naționale similare.
A mai arătat că față de dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, art.25, 28, 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene fac inoperabile aplicarea dispozițiilor art. 2141cod fiscal, în baza căreia reclamantului i s-a încasat taxa de primă înmatriculare.
În raport de dispozițiile art. 141 alin. 2 și 4 din Constituția României, dispoziția din Codul fiscal privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule încalcă dispozițiile Tratatului Comunității Europene și nu pot fi aplicabile.
Reclamantul a învederat instanței că diferența de aplicare a taxei demonstrează un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta legal citată nu s-a prezentat în instanță dar a depus la dosarul cauzei întâmpinare în temeiul dispozițiilor art. 118 cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului.
Prinsentința nr. 1161 din 15 iunie 2009 Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i restituie acestuia suma de 2150,32 lei reprezentând contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme achitată prin chitanța nr. -/27.07.2007, actualizată cu indicele de inflație de la data achitării sale până la data restituirii efective.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.2141și 2412, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.2141din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (cauzele Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față, instanța a reținut că din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România. Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța a apreciat că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului și a arătat că, art.90 al Tratatului Comunității Europene - la care face trimitere argumentația sentinței recurate - nu este aplicabil în speță, întrucât reglementează statutul "impozitului" și nu al "taxei". A mai arătat că normele comunitare nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa de primă înmatriculare, ci este discutabil doar nivelul și modul ei de calcul.
În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
A susținut recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că otrivit p. art. 90 alin 1 din Tratatul,"Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".
Așadar, dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, prin urmare si o discriminare determinată de o diferență între impoziteleaplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
In ce privește autoturismele noi, niciodată înmatriculate in România sau in alt stat al Uniunii Europene,taxa specială este calculata in mod identic, indiferent de tara in care sunt produse, respectiv raportat la capacitatea cilindrica a autovehiculului.
Ca urmare, cum Tratatul, prin art. 90 alin. 1, urmărește asigurarea unei egalității de tratament intre produse similare si nu interzice aplicarea de taxe sau impozite de către Statele Membre, Curtea constata ca art. 2141din Codul fiscal nu încalcă dispozițiile Tratatului, decât în ceea ce privește autoturismele rulate deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene și nu în ceea ce privește autoturismele noi niciodată înmatriculate.
În speță, din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea constată că autoturismul în litigiu este unul nou achiziționat de reclamantul - intimat în baza unui contract de leasing încheiat cu Leasing (fila 5 dosar Tribunal) așa încât, reclamantul - intimat este obligat să suporte plata taxei de primă înmatriculare aferentă.
În consecință, constatând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea, va admite recursul si va modifica sentința atacata in sensul respingerii acțiunii ca nefondata, in temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art.304 pct.9, 306 al.2, 312 al.1, 2, 3 din Codul d e procedură civilă, Curtea,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediul în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr. 1161 din 15.06.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cureclamantul.
Modifică sentința nr. 1161 din 15.06.2009 a Tribunalului Suceava.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. --
Tehnored.
Ex. 2/02.11.2009
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Artene Doina, Galan Marius
