Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 179/
Ședința publică din 17 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - - I împotriva sentinței civile nr. 3025/ca/31.10.2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3025/ca/31.10.2007, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta "" I în contradictoriu cu pârâta, obligând-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 198,32 lei cu titlu de preț, și 30,76 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și suma de 28,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind plata dobânzii.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 5 pct. 3 din contractul încheiat de părți, pârâtei îi revenea obligația ca pe baza facturii emise, în termen de 30 zile de la data facturării, să achite reclamantei serviciile prestate.
Pârâta datorează reclamantei suma de bani solicitată cu titlu de preț neachitat. La suma datorată cu titlu de preț neachitat, pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere, calculate în raport cu prevederile art. 5 pct. 4 din contractul de prestări servicii încheiat de părți.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare pârâtei la plata dobânzii legale, prin raportare la prețul neachitat pentru aceeași perioadă, prima instanță a avut în vedere că, potrivit art. 67 alin. 2 din Legea nr. 4/1981, astfel cum fost modificat prin art. 1 din Legea nr. 34/1990, și ulterior, din luna iulie 2001, potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 326/2001, pârâta datora penalități de întârziere și nu dobânda legală. Chiar și anterior încheierii în formă scrisă a unui contract de prestări servicii în anul 2005, între părți au existat raporturi contractuale, în materie comercială nefiind obligatorie, nici ad probationem și nici ad validitatem, încheierea în formă scrisă a contractului.
Prin urmare, atât timp cât între părți au existat raporturi contractuale, fiind incidente prevederile art. 67 alin. 2 din Legea nr. 4/1981, astfel cum fost modificat prin art. 1 din Legea nr. 34/1990, prevederile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 326/2001, pârâții datorează penalități de întârziere - care nu au fost cerute de reclamantă - și nu dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta "" I, care a criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că, prin contract, reclamanta și-a asumat obligația de plată a debitului înregistrat până la data semnării acestuia, că această obligație nu a fost executată și că, chiar și în lipsa unui contract, art. 5 (2) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 stabilește că se datorează dobânda legală, dobândă ce a fost pretinsă prin acțiune.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat că reclamanta-recurentă are statut de comerciant și că pârâta s-a obligat, în mod expres și explicit, prin art. 4 alin. 7 din contract, "să preia și să achite debitul înregistrat în evidența contabilă la data încheierii contractului", respectiv data de 09.03.2005, obligație ce nu a fost îndeplinită.
Or, raportat la natura activității desfășurate de reclamanta-recurentă, în cauză erau incidente dispozițiile art. 43 Cod comercial, care stabilește că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, creditorul nefiind ținut să facă dovada realității ori întinderii prejudiciului, principiu ce a fost preluat și de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Ca atare, prestatorul nu era îngrădit prin lege în dreptul de a cere dobânda legală pe lângă penalitatea convenită prin contract, singura restricție ce i s-ar fi putut opune de către beneficiar fiind aceea instituită de art. 42 alin. 10 lit. c din Legea nr. 51/2006, în vigoare la data sesizării instanței, dar care nu este legea contractului încheiat de părți în anul 2005, contract conform căruia valoarea totală a penalității nu poate depăși valoarea facturii.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul promovat de reclamantă și, pe cale de consecință, modificând în parte hotărârea atacată, a admite acțiunea reclamantei în totalitatea ei, în sensul că pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 57,79 lei cu titlu de dobândă aferentă debitului neachitat, urmând ca în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, pârâta-intimată să plătească și suma de 15,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta "" împotriva sentinței civile nr. 3025/ca/31.10.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, admite acțiunea formulată de reclamanta "" împotriva pârâtei și în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata de dobândă.
Obligă pe pârâta să plătească reclamantei "" suma de 57,79 lei cu titlu de dobândă și suma de 15,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -- -
Grefier,
și tehnoredactat:, 2 ex.
Tribunalul Iași:
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbăltoc, Iustinian
