Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1792/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1792
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale, cu sediul în mun. S, str. - - jud. S, împotriva sentinței nr. 1210 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a lipsit pârâta recurentă și reclamanta intimată.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constatând recursul în stare de judecată, rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 04.04.2009, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale S a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului prevăzută de OUG 148/2005 începând cu data de 18.02.2009 și în continuare, până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului, sumă ce va fi actualizată în raport cu rata inflației la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 07.01.2009 a născut doi copii gemeni, respectiv - și - și, în baza dispozițiilor legale a solicitat acordarea indemnizației lunare de creștere pentru ambii copii, însă pârâta a emis o decizie prin care a stabilit doar o singură indemnizație pentru una din cele două minore.
Considerând respectiva decizie ca fiind nelegală s-a adresat pârâtei, pentru i se achita indemnizația pentru ambii minori, însă acesta a refuzat, comunicându-i prin adresa nr. 1460 din 24.04.2009 că nu-i poate acorda decât o singură indemnizație în cuantum de 790 lei.
Apreciază că prin acest răspuns se dă o interpretare eronată dispozițiilor legale instituindu-se discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți din aceeași naștere și cei rezultați dintr-o naștere simplă, care beneficiază de întreaga indemnizație.
Mai mult, acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar în momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea OUG 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere.
La adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.
În sprijinul afirmațiilor sale a invocat și decizia nr. 1947 din 4 aprilie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept a invocat dispozițiile OUG 148/2005, ale Legii nr. 554/2004 și ale Constituției.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că reclamanta beneficiază de prevederile OUG 148/2005 și conform acesteia i s-a stabilit o singură indemnizație, având în vedere și că conform HG nr. 1025/2006, atât concediul cât și indemnizația de creștere a copilului se acordă persoanei îndreptățite și nu copilului.
Prin sentința nr.1210 din 18 iunie 2009- Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, anulat Decizia nr. 122 din 6 aprilie 2009 emisă de Agenția pentru Prestații Sociale a județului S și obligat pârâta să îi acorde reclamatei două indemnizații lunare în sumă totală de 1580 lei pentru creșterea minorelor - și - pentru perioada 18 februarie 2009 - 18 iunie 2009 și o indemnizație în sumă de 1390 lei începând cu 19 iunie 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este mama minorelor - și -, născute la data de 7 ianuarie 2009, după cum rezultă din certificatele de naștere seria - nr. - și respectiv seria - seria - (filele 5, 6 dosar).
Prin decizia nr. 122 din 06 aprilie 2009 Agenției pentru Prestații Sociale S (fila 21 dosar) a fost respinsă cererea reclamantei de acordare a două indemnizații pentru creșterea celor două minore.
Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii (fila 8 dosar) a fost respinsă la rândul său, prin adresa nr. 1460 din 24 aprilie 2009 (fila 4 dosar), cu motivarea că, avându-se în vedere dispozițiile nr.OUG 148/2005, art. 8 alin. 2, nu se poate acorda decât o singură indemnizație lunară în cuantum de 790 RON.
Tribunalul a constatat sub un prim aspect, că decizia contestată în prezenta cauză nu este motivată decât prin indicarea mai multor acte normative, iar în adresa nr. 1460 din 24 aprilie 2009 se învederează doar că raportat la aceste dispoziții legale, se poate acorda o singură indemnizație lunară pentru creșterea copilului.
Această motivare nu răspunde exigențelor impuse de art. 31 alin. 2 din Constituție, care consacră obligația autorităților publice de a asigura informarea cetățenilor asupra problemelor de interes pentru ei.
În același sens, dintre principiile generale, care constituie izvoare de drept comunitar, face parte și principiul transparenței, care presupune necesitatea motivării actelor autorităților publice, atât pentru corecta informare a particularilor vizați, cât și pentru a face posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanțele competente.
Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că actul contestat este lovit de nulitate, motivarea insuficientă echivalând cu nemotivarea sa.
Concediul și indemnizația lunară prevăzute laart. 1din OUG nr. 148/2005 în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, după cum se stipulează în art. 6 alin. 1 din același act normativ. În cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1), se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență, potrivit prevederilor art. 6 alin. 4 din acest act normativ.
În accepțiunea art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005, aprobate prin nr.HG 1025/2006, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii.
În legătură cu această din urmă dispoziție a fost invocată o excepție de nelegalitate, admisă de instanța de fond printr-o sentință menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3386 din 9 octombrie 2008, prin care a fost respins recursul ca nefondat, în considerarea caracterului discriminatoriu al acestei prevederi.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 a fost emisă pentru susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Or, nu există nici o justificare pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în funcție de numărul nașterilor și nu de numărul minorilor născuți, cărora solicitanții indemnizației le datorează întreținere.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat - în esență - că indemnizația lunară și concediul prevăzute la art. 1 din OUG nr. 148/2005 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, potrivit art. 6 alin. 1) din același act normativ și că în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept, în condițiile prev. la alin. 1), se acordă o singură indemnizație, întrucât atât concediul cât și indemnizația de creștere a copilului se acordă persoanei îndreptățite și nu copilului, în conformitate cu disp. art. 8 din HG nr. 1025/2006.
Analizând actele dosarului,curteaconstată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 1 din nr.OUG 148/2005, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prev. Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 6 alin. 1) din același act normativ, concediul și indemnizația lunară prev. la art. 1 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, iar în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept, în condițiile prev. la alin. 1), se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de această ordonanță de urgență, potrivit prev. art. 6 alin. 4.
Prin naștere se înțelege, potrivit art. 3 alin. 1) din Normele metodologice de aplicare a prev. nr.OUG 148/2005, aprobate prin nr.HG 1025/2006, aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Ori, această din urmă dispoziție a fost constatată a fi nelegală prin mai multe hotărâri judecătorești rămase irevocabile, reținându-se că se adaugă actului normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și că încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și una multiplă.
Prin urmare, nu există justificare pentru acordarea de indemnizații pentru creșterea fiecărui copil doar atunci când ei provin din nașteri diferite, survenite la interval de cel puțin doi ani, atâta timp cât cheltuielile pentru creșterea fiecărui copil sunt aceleași, indiferent dacă au rezultat dintr-o singură naștere sau din nașteri diferite.
Nu poate fi primită interpretarea dată de pârâta recurentă în ce privește beneficiarul indemnizației pentru creșterea copilului, respectiv că părintele ar avea această calitate, atâta timp cât, din chiar cuprinsul textului legal rezultă fără nici un dubiu că indemnizația se acordă "pentru creșterea copilului".
Mai mult, chiar proiectul de lege asumat de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - autoritatea centrală, raportat la recurenta Agenția Județeană de Protecție Socială S, prevede acordarea dreptului pentru fiecare copil născut.
În aceste condiții, cum față de motivele invocate, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și în cauză nu există motive de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 1210 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru jud. aflat în
delegație, semnează
vicepreședintele instanței
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/03.11.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Hîncu Cezar
