Pretentii contencios administrativ si fiscal.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
D CIZI NR. 1005
Ședința publică din data de 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură - P- -. 3. 7 județul P, împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2008 și a sentinței nr. 333 din 1 iulie 2008 pronunțate de Tribunalul, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială si Familie Prahova, cu sediul în P- județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,30lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimata - pârâtă Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că intimata-pârâtă Directia de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Prahovaa depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită disjungerea celor două recursuri, instanța urmând să se pronunța asupra recursului declarat împotriva încheierii din data de 24 iunie 2008 și după aceea asupra recursului declarat împotriva sentinței, deoarece modul de soluționare a recursului declarat împotriva sentinței atârnă, în parte, de modul de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii.
Curtea respinge cererea formulată de recurentul-reclamant privind disjungerea celor două recursuri, apreciind că se impune soluționarea acestora împreună.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită casarea încheierii de ședință din data de 24 iunie 2008 și admiterea excepției.
Prin încheierea recurată, instanța de fond a respins excepția de nelegalitate, ca inadmisibilă, acest lucru reieșind doar din considerentele încheierii, însă prin dispozitivul încheierii nu s-a pronunțat. Prima instanță face abstracție de caracterul
obligatoriu al Deciziei nr. 425/2008 pronunțată de Curtea Constituțională în ceea ce privește caracterul constitutional al al disp.art. 1 și 2 din Legea nr. 544/2004, aceasta constituind o depășire aaa tribuțiilor legale ale instanței - singura instituție care poate realiza verificarea constituționalității unui act normativ este Curtea Constituțională, aceasta apreciind asupra exceptiei de neconstitutionalitate și prin raportare la tratatele referitoare la drepturile și libertățile omului în aplicarea art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituție.
Și sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală. In mod greșit prima instanță a adoptat soluția înlăturării aplicabilității unui text de lege favorabil recurentului, considerând că acesta contravine legislației și practicii comunitare, însă a păstrat efectele unui alt text legal ce contravine acelorași principii invocate în motivarea hotărârii, așa încât recurentul a fost discriminat în raport cu autoritatea administrativă prin aplicarea unui standard dublu în aprecierea cererii sale.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale.
CURTEA
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecata DIRECTIA DE munca SOLIDARITATE SOCIALA SI FAMILIE PRAHOVA, solicitând obligarea acesteia să reia plata către reclamant a indemnizației aferentă calității sale de fost detinut politic, drept care a fost stabilit prin Hotararea nr.3198/1994 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului Lege nr.118/1990, tinand cont de majorarile și indexările ulterioare și incepand cu indemnizația aferenta lunii mai 2008.
Mai solicită reclamantul ca pârâta sa fie obligată să-i plateasca și contravaloarea indemnizatiei aferente calitații mentionate anterior, pentru perioada mai 2005- mai 2008, în teremen de 20 de zile de la data ramânerii irevocabile a hotarârii.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat că prin Hotararea nr.3198/1994 precizată i-a fost recunoscut dreptul de a primi o indemnizație lunară compensatorie, in virtutea calitații sale de fost deținut politic, începand cu data de 30.12.1993 - avându-se în vedere faptul ca pentru o perioada de 3 ani 10 luni si 16 zile a fost condamnat politic pentru infractiunea de trecere frauduloasă a frontierei prin sentința nr. 36/1959 a Tribunalului Militar Cluj.
Reclamantul mai arata ca a beneficiat de drepturile stabilite prin decizia nr 3198/1994 pe perioada februarie 1994-octombrie 1998, pentru ca ulterior, prin decizia nr 273/18.11.1998, aceste drepturi să-i fie anulate.
Decizia nr. 273/18.11.1998,sustine recamantul este dată in temeiul art. 14, devenit 13 dupa republicarea Decretului-Lege nr 118/1990,dispoziție legală care prin Decizia nr 55/22.03.2000 a fost declarată neconstituțională.
.//.
In aceste conditii, arată reclamantul, dispozitia nr. 273/18.11.1998 este lovită de nulitate, fiind emisă cu incalcarea dispozițiilor constitutionale, motiv pentru care intelege să invoce exceptia de nelegalitate a acestui act normativ individual.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv
decizia nr.273/1998, hotărârea nr.3198/1994, decizia Curții Constitutionale nr.55/2000, adresa pârâtei nr.10302/2008, precum somația adresată acesteia de către reclamant, cu dovada de comunicare.
Prin întampinare, pârâta a invederat ca decizia nr.273/1998 a avut în vedere faptul ca infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat nu este o infracțiune cu caracter politic și că la data savârșirii acesteia reclamantul avea vârsta de 15 ani, astfel ca nu putea fi persecutat politic, motiv pentru care pârâta lasa la aprecierea instantei soluția ce urmeaza a se pronunța în cauza.
La termenul de judecata din data de 24.06.2008, instanta a pus in discutia părtilor prezente exceptia de nelegalitate, invocata de catre reclamant, excepție pe care a respins-o, ca inadmisibila, pentru că nu se poate verifica legalitatea unui act administrativ unilateral emis anterior intrarii în vigoare a Legii 554/2004 -soluție pronuntata și de ICCJ B Sectia de Contencios Administrativ.
In susținerea soluției de inadmisibilitate, instanța de fond a mai arătat că dispozitiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 554/2004, așa cum a fost modificat prin Legea 262/2007, contravin dispozitiilor și practicii comunitare, motiv pentru care față de preeminenta dreptului comunitar a înlaturat aplicarea acestor dispoziții în ceea ce privește posibilitatea invocarii excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral emis anterior intrarii în vigoare a Legii 554 /2004.
Prin sentința nr. 333 din 1 iulie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că prin Hotararea nr.3198/25.01.1994 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului Lege nr.118/1990 din Judetul P, i s-a acordat reclamantului dreptul la o indemnizație lunară de 7755 lei, în temeiul dispozitiilor art.3 alin.1 din DL 118/1990, indemnizație acordata începand cu data de 30.12.1993.
Ulterior, prin decizia pârâtei nr.273/18.11.1998 s-a anulat hotararea precizata anterior, motivat de faptul că reclamantul nu se încadreaza în categoriile prevăzute de art.1 al.1 si 2 din 118/1990.
Prima instanță a mai reținut că dispozitiile art.13 al.3 din 118/1990 reglementeaza posibilitatea atacării in fata instantei de contencios administrativ a deciziei de revizuire, posibilitate pe care reclamantul nu a valorificat-o, necontestand in niciun fel decizia nr.273/1998.
De asemenea, tribunalul a reținut că decretul lege mentionat reglementeaza expres prin art 8 procedura de acordare a indemnizatiei in discutie care se finalizează prin emiterea unei decizii si care poate fi contestata în fața instanței de contencios administrativ de către titular în caz de nemultumire.
Cum reclamantul, retine instanta de fond, nu a contestat decizia nr.273/1998
( prin care i-a fost anulat dreptul la indemnizatie) in conditiile si termnele prevazute de legea contenciosului administrativ, el nu poate solicita instanței să oblige pârâta să reia plata acestei indemnizatii și indemnizatia aferenta ultimilor trei ani inainte de introducerea actiunii.
Aceasta, intrucat acordarea indemnizatiei se face de catre pârătă, potrivit procedurii speciale prevazută anterior, în baza unei hotarâri a comisiei pentru aplicarea prevederilor DL 118/1990, iar reclamantul nu are in prezent o astfel de hotărâre, care sa îi ateste calitatea de persoana persecutată pe motive politice.
Tribunalul a mai retinut că, este lipsit de relevanță faptul ca prin decizia nr.55/2000, Curtea Constitutională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.13 al.1 si 2 din 118/1990 ( care reglementeaza posibilitatea Directiilor de munca, solidaritate sociala si familie judetene de a verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor acestui decret lege si de a emite decizii de revizuire, în situatia în care constaă încalcari ale prevederilor legale menționate), întrucat aceasta decizie a Curtii Constitutionale produce efecte, conform dispozitiilor art.11 al.3 din Legea nr.47/1992 si art.147 al.4 din Constituția Romaniei, doar pentru viitor, astfel ca aceasta nu afectează în vreun fel legalitatea deciziei nr.273/1998, emisă anterior pronuntarii hotărârii Curții Constitutionale.
Atât impotriva incheierii din data de 24.06.2008 cât si a sentinței pronuntată in cauza declarat recurs reclamantul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie si solicitand, în principal, casarea acestora si trimiterea cauzei spre rejudecare,iar în subsidiar, modificarea in tot a acestora, admiterea exceptiei de nelegalitate si pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulată.
In sustinerea recursului, reclamantul critică incheierea pronunțată de instanța de fond în sensul că a fost data cu încalcarea dispozitiilor art. 4 alin. 3 din Legea 554/2003, în sensul că aceasta este supusa recursului care se declară în termen de 5 zile de la comunicare.
Cum procedura de soluționare nu a fost respectată, în sensul că încheierea nu i-a fost comunicată solicita casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Mai susține recurentul că în ceea ce priveste soluția pronunțată cu privire la exceptia de nelegalitate în sensul că a fost respinsă ca inadmisibilă, aceasta a fost dată cu încalcărea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în sensul încălcării dreptului la un proces echitabil sub forma accesului efectiv la justitie.
Instanța de fond mai arată recurentul cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate nu a avut în vedere modificarile aduse dispozizitiile art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 prin Legea 262/2007, în sensul ca legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poata fi analizată indiferent de data emiterii actului.
In ceea ce priveste recursul declarat impotriva sentintei 333/01.07.2007, recurentul arată că instanța de fond la soluționarea cauzei a omis din vedere faptul ca Decizia nr 273/1998 este emisă în temeiul unui text de lege declarat neconstitutional situație ce contravine principiilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si art. 1
din Protocolul Aditional la Conventie în raport cu care -orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale -nimeni nu poate fi lipsit de propietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica și in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Or, dând posibilitatea autoritatilor administrative, de a anula hotararile anterioare sunt afectate drepturile de creanța suficient de bine stabilite și asimilate bunurilor personale.
De aceea, sustine recurentul, sentinta instantei de fond este nelegala si solicita admiterea recursului, modificarea sentintei si admiterea cererii asa cum a fost formulata.
Curtea analizand incheierea si sentinta pronuntate de instatnta de fond prin prisma criticilor formulate de reclamant, având in vedere actele dosarului si dispozitiile legale în materie, constată ca recursul este întemeiat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Critica recurentului referitoare la procedura de soluționare de către instanța de fond a excepției de nelegalitate este intemeiată.
Astfel,conform art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral individual, indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție.
Art. 4 alin. 2 și 3 din același act normativ reglementează și procedura de solutionare a exceptiei de nelegalitate, în sensul ca instanța de contencios administrativ competentă aos olutiona se pronunta, dupa procedura de urgenta,în sedinta publică, cu citarea părtilor si a emitentului. In cazul în care exceptia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrarii în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare si se judecă de urgență și cu precădere.
In spetă, deși instanta de fond s-a sesizat și a soluționat excepția de nelegalitate invocata de reclamant, totusi nu a respectat întocmai procedura prevazută de dispozitiile art. 4 alin. 3 din Legea 554/2004, în sensul ca nu a solutionat-o printr-o hotarare separată și nu a fost comunicata părtilor, lipsindu-i de posibilitatea de a exercita calea de atac prevazută de lege.
Prin nerespectarea procedurii de soluționare a exceptiei de nelegalitate, se apreciază ca a fost încalcat dreptul la apărare al reclamantului, deoarece a fost pus in imposibilitate de a exercita calea de atac a recursului, așa cum este prevăzuta în art. 4 alin. 3 din Legea 554/2004, motiv pentru care, în raport cu art. 312 alin. 3 Pr.Civ raportat la art. 304 pct. 9 din acelasi act normativ, se impune casarea sentintei si a încheierii din 24.06.2008 cu care face corp comun și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instantă.
Instanta de fond, primind cauza spre rejudecare, urmează a proceda la soluționarea excepției de nelegalitate-cerere cu care s-a sesizat-cu respectarea întocmai a procedurii de soluționare a acesteia și a drepturilor procesuale ale părtilor.
Cu ocazia rejudecarii cauzei, instanța de fond urmează a avea în vedere si celelalte motive de recurs invocate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură - P,- -. 3. 7 județul P, împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2008 și a sentinței nr. 333 din 1 iulie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtaDirecția de Muncă, Solidaritate Socială si Familie Prahova, cu sediul în P- județul
Casează încheierea de ședință din 24 iunie 2008 și sentința nr. 333 din 1 iulie 2008 pronunțate de Tribunalul și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AU
Dact. MC
3 ex/29.09.2008
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
