Pretentii contencios administrativ si fiscal.
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
S EN TINȚA NR. 131
Ședința publică din 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - -, cu sediul în comuna, județul B, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care parte integrantă din prezenta hotărâre și când pentru a da posibilitatea reclamantei să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 18 iunie 2009.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
C RTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava - Secția comercială Contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr. 355 din 17 septembrie 2009, reclamanta - a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B pentru a fi obligat la plata sumei de 93990,03 lei majorate ulterior la -,69 lei,și apoi la 191.125 lei reprezentând daune - interese.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat în principal excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât față de data nașterii la acțiune - primăvara anului 2004 și data promovării acțiunii - 17.09.2007, au trecut mai mult de 3 ani.
În subsidiar, pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, nefiind întrunite cerințele art. 998 - 999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală.
Precizează reclamanta că B nu a înaintat decât documentația depusă de reclamantă, fără procesele verbale de constatare a pagubelor și situația centralizatoare, deci nu au fost îndeplinite cerințele art. 4 din din HG 570/2007 și ale Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002.
Prin sentința nr. 19 din 4 februarie 2008, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a reținut că prescripția extinctivă a dreptului la acțiune nu este dată în cauză, operând întreruperea acesteia prin introducerea la instanța de judecată a acțiunii formulată împotriva pârâtului și în consecință a admis acțiunea, obligând pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 162.813,69 lei, reprezentând daune-interese, reținându-se în esență pe baza probelor administrate, inclusiv a raportului de expertiză efectuat, îndeplinirea cumulativ a cerințelor art.998 Cod civil.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către pârât, a fost admis de către ICCJ prin Decizia nr.2067 din 22 mai 2008, sentință casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că nu i s-a comunicat și pârâtului un exemplar de pe raportul de expertiză efectuat în cauză, încălcându-i-se prin aceasta, dreptul la apărare.
Dosarul a fost reînregistrat la această instanță sub nr. 318/39 din 10.09.2008.
Pârâtul a depus o nouă întâmpinare la dosar, solicitând ca reclamanta să-și precizeze acțiunea în vederea stabilirii competenței materiale a instanței întrucât temeiurile de drept invocate de către aceasta atrag competențe materiale diferite în sensul că despăgubirile solicitate pe calea contenciosului administrativ sunt de competența curții de apel - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, însă daunele - interese pretinse conform art. 998 - 999 Cod civil sunt de competența instanței de drept comun, respectiv Tribunalul ca primă instanță.
apărările invocate la instanța de fond în primul ciclu procesual, pârâtul precizează în esență că și-a îndeplinit obligațiile impuse prin sentința nr. 65 din 22.03.2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat în cauză, motiv pentru care de altfel și fost admisă contestația la executare pe care a formulat- la Judecătoria Botoșani conform sentinței nr. 3084 din 12.06.2007, în dosarul nr-, având ca obiect cererea de executare silită a sentinței nr. 65/2006, formulată de către reclamantă din prezenta cauză.
Mai învederează pârâtul că sentința menționată nr. 3084 din 12.06.2007 este ulterioară sentinței nr. 7 din 26.03.2007 a Curții de Apel Suceava (dosar nr-), că nu sunt întrunite cerințele răspunderii prevăzute de art. 998, 999 Cod civil, că reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile prealabile pentru a beneficia de despăgubiri conform Legii nr. 381/2002 și Normelor Metodologice, astfel încât susține pârâtul, acțiunea de față apare ca fiind inadmisibilă.
Procedând la rejudecarea cauzei în fond după casarea cu trimitere, în respectarea indicațiilor Curții Supreme, instanța de judecată a dispus comunicarea către pârât a unui exemplar al raportului de expertiză efectuat în cauză.
Totodată instanța a comunicat expertului obiecțiunile formulate de către pârât, expertul desemnat răspunzând la acestea și având în vedere cererea pârâtului intitulată "de recuzare" a expertului, depusă însă cu nerespectarea art.204 Cod procedură civilă, ulterior efectuării raportului de expertiză și răspunsului la obiecțiuni și care nu conține motive circumscrise art. 27 Cod procedură civilă, ci de fapt critici ale raportului de expertiză, pârâtul solicitând concret a nu ar fi avut în vedere acest raport de expertiză (motiv pentru care nu a putut fi luată în considerare), instanța a dispus efectuarea unei contraexpertize.
Examinând acțiunea de față, instanța constată următoarele:
Analizând în primul rând excepțiile dirimante invocate de către pârât, în ordinea priorității lor, conform art.137 Cod procedură civilă, instanța constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
- În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că este nefondată, întrucât dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data rămânerii definitive a sentinței nr. 65 din 22.03.2006 a Curții de Apel Suceava, prin acțiunea promovată de către reclamantă operând întreruperea prescripției dreptului la acțiune, conform art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958.
În consecință, cum raportat la data susmenționată și față de data inițială a introducerii acțiunii de față, din primul ciclu procesual - 17.09.2007, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune apare ca nefiind întemeiată, urmează a fi respinsă ca atare.
- Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârât, apare de asemenea ca fiind nefondată.
Astfel, argumentele pârâtului în susținerea acestei excepții, care vizează de fapt, conduita culpabilă a reclamantei în sensul neîndeplinirii procedurii instituite prin Legea nr. 381/2002 și Normele Metodologice aprobate prin Ordinul nr. 419/2002, constând în nedepunerea în anul 2004 a documentației, întocmită conform prevederilor legale, nu poate fi reținută în acest cadru procesual, întrucât a constituit obiectul analizei din dosarul nr- al Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat sentința nr. 65/2006, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3430 din 17.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ca urmare și această excepție, respectiv a inadmisibilității acțiunii, urmează a fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, examinând probatoriul administrat,Curteaconstată următoarele:
Prin sentința nr. 65 din 22.03.2006 a Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului declarat de pârât prin decizia nr. 3430 din 17.10.2006 a reclamantei i s-a recunoscut dreptul de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002 de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004, la culturile de porumb, soarelui și soia, fiind totodată obligat pârâtul de a sesiza Guvernul României cu privire la calamitățile respective și de a îndeplini formalitățile administrative legale, în vederea acordării despăgubirilor.
Într-adevăr, este reală susținerea pârâtului conform căreia și-a îndeplinit obligația de a sesiza Guvernul României în temeiul art. 14 din Legea 381/2002 care a emis HG nr. 570 din 13.06.2007 privind declararea stării de calamitate naturală în județul B pentru culturile însămânțate în primăvara anului 2004.
De remarcat este însă faptul că dacă pârâtul prin instituțiile aflate în subordine și-ar fi îndeplinit această obligație la timp, în virtutea prerogativelor legale, fără a fi necesar ca reclamanta să apeleze la instanța de judecată pentru recunoașterea dreptului legal pretins și în consecință acordarea despăgubirilor la care era îndrituită, nu s-ar fi ajuns la nici un prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
În ceea ce privește cea de a doua obligație stabilită prin sentința nr.65/2006 a Curții de Apel Suceava, privind îndeplinirea formalităților legale în vederea acordării despăgubirilor, instanța constată că nu a fost îndeplinită, după cum a statuat Curtea de Apel Suceava - secția comercială de contencios administrativ și fiscală prin sentința nr. 7 din 26 martie 2007 - f-12 dosar fond -prin care pârâtul a fost obligat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea în executare a sentinței sus menționate.
Așadar, cum reclamanta și-a îndeplinit obligațiile impuse de Legea nr. 381/2002 și Normele Metodologice de aplicare a acesteia, cum rezultă din hotărârile judecătorești menționate, inclusiv din ambele rapoarte de expertiză și din răspunsul la obiecțiunile formulate, neexistând impedimente în acordarea despăgubirilor și cum reclamanta a solicitat pârâtului să dispună acele măsuri de autoritate administrativă, în vederea întocmirii situației centralizatoare a documentelor de constatare a calamităților pe baza căreia pârâtul avea obligația de a transmite cererea pentru deschiderea creditelor bugetare, acțiunea de față apare pe deplin justificată, în concordanță cu dispozițiile nr.HG570/2007 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură pentru soarelui, soia și porumb, însămânțate în primăvara anului 2004 în județul
În ceea ce privește sentința nr. 3084/2007 a Judecătoriei Botoșani (31 dosar) având ca obiect contestație la executare, invocată de către pârât în apărarea sa, este irelevantă în cauză, întrucât prin această sentință s-au anulat formele de executare întreprinse de către executorul judecătoresc în dosarul execuțional 538 din 21.11.2006 motivat de faptul că cererea reclamantei privind executarea silită a pârâtului pentru suma de -,33 RON excede dispozitivului sentinței 65/2006 a Curții de Apel Suceava, pârâtul nefiind obligat la plata vreunei sume de bani către reclamantă.
Față de situația de fapt evidențiată, existența faptei ilicite și culpei pârâtului prescrise de art. 998, 999 Cod civil apar ca fiind neechivoce.
În ceea ce privește prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre acesta și mai ales faptul ilicit, instanța are în vedere probatoriul administrat în cauză, inclusiv rapoartele de expertiză efectuate în cauză, inclusiv răspunsul la obiecțiunile pârâtului.
Potrivit acestora, reclamanta era îndrituită să primească, conform Legii nr. 381/2003 până la data de 31.12.2004, despăgubiri pentru secetă, actualizate cu indicele de inflație până la data de 30.04.2009 (conform art. 18 alin. 1 din Legea nr.381/2002), la suma totală de 107.027,80 lei la care se adaugă prejudiciul de 78.069,79 lei actualizat până la aceeași dată la suma de 84.097 lei (așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză ( 119 cu rectificarea de la fila 162 dosar) prejudiciu constând în faptul că reclamanta a fost nevoită să vândă mijloacele de producție cu consecința incapacității de a-și onora contractele de prestări - servicii, fiind în prezent așa cum arată reclamanta prin concluziile scrise, în pragul insolvenței.
Ca urmare, pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă, a sumei totale de - lei (- lei + 84097 lei).
Totodată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul urmează a-i plăti reclamantei suma de 1539 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa timbru, contravaloare expertiză, onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile prescripției extinctive a dreptului la acțiune și cea a inadmisibilității acțiunii invocate de către pârât.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 191.125 lei cu titlu de daune - interese, precum și suma de 1539 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Grefier,
Pentru grefier plecat în CO
semnează prim grefier
Red.- -
Tehnodact.
4 ex./20.07.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina
