Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 207/CA
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Roșculeț
Grefier:
S-a luat în examinare recursul introdus de recurenta -"" I împotriva sentinței civile nr.3808/CA/06.12.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, pentru recurenta -"" - I, lipsă fiind intimata Asociația de proprietari - nr.47 - 49, -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Consilier juridic, pentru recurentă, depune împuternicire de reprezentare juridică și ordinul de plată nr.1396/19.03.2008, reprezentând diferența taxă judiciară de timbru în cuantum de 126,27 lei și ordinul de plată nr.1395/19.03.2008, reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 812,93 lei.
Instanța constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 3808/CA/6.12.2007 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, cu sediul în I, Calea nr.25, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari - 47-49, -. A, cu sediul în I, str. - nr.49, - parter.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 7537,17 lei reprezentând contravaloare facturi energie termică pentru perioada ianuarie 2006 - mai 2007, suma de 7537,17 lei reprezentând penalități aferente, precum și suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond că între reclamantă, în calitate de prestator al serviciului public de furnizare a energiei termice și pârâtă, în calitate de beneficiar, s-au încheiat contractele nr.1081/12.08.2002 și 1512/04.08.2005 prin care reclamanta și-a asumat obligația de a asigura beneficiarului puterea termică și energia termică.
Din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă rezultă că pârâta nu a achitat facturile emise pentru perioada ianuarie 2006 - mai 2007, acumulându-se un debit de 7537,17 lei, pentru zilele de întârziere calculându-se suma de 18.173,02 lei pentru facturile de energie termică achitate după termenul de scadență prevăzut în contractul de furnizare a energiei termice, precum și pentru facturile de energie termică neachitate, cu titlu de penalități de întârziere conform art.18 din contract.
Debitul principal nu a fost contestat de pârâtă, cuantumul acestuia reieșind fără echivoc din facturile aflate la filele 24-31 dosar acceptate la plată.
Se constată însă în privința penalităților că suma cerută de reclamantă este mai mare decât suma asupra căreia au fost calculate, aspect ce contravine dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea 469/2002.
În consecință, față de situația de fapt expusă și dispozițiile art.969 și 970 Cod civil, art.16 lit. a și art.18 din contractul părților, referitoare la plata contravalorii serviciilor prestate de reclamantă în beneficiul pârâtei, la cuantumul penalităților calculate în caz de neplată sau plată cu întârziere, văzând și facturile fiscale acceptate la plată, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, urmând a obliga pârâta la plata sumelor indicate în acțiune cu titlu de debit, la plata penalităților limitate la valoarea debitului pentru perioada ianuarie 2006 - mai 2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta - I -, considerând că în mod nelegal prima instanță a acordat doar suma de 7537,17 lei cu titlu de penalități întârziere, echivalente valorii debitului la care s-au calculat, deși în cauză obiectul acțiunii îl reprezintă prestații lunare succesive, facturile enumerate emise pentru plata serviciilor necuprinzând și penalități care să depășească valoarea prețului serviciilor. Apare astfel o diferență între preț și penalități, în sensul că acestea din urmă sunt mai mari decât prețul energiei termice, însă se referă la valoarea însumată a tuturor obligațiilor, iar nu la fiecare obligație în parte.
Întrucât a procedat la calculul penalităților pentru fiecare factură în parte, fapt relevat de componenta sold atașată la dosarul de fond, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței de fond, în sensul obligării intimatei și la plata sumei de 10635,85 lei penalități întârziere, precum și la cheltuielile de judecată aferente.
Intimata deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, recurenta invocă în susținerea căii sale de atac, faptul că din actele dosarului ar rezulta că în fapt penalitățile calculate facturilor lunare emise pentru serviciile prestate intimatei nu ar depăși prețul serviciilor respective, astfel că nu se pune problema unei încălcări a prevederilor art.4 al.3 din Legea 469/2002.
Verificând această susținere, Curtea constată că în tabelul aflat la fila 6 dosar fond, referitor la "Documente de penalități neîncasate", aferente intervalului cuprins între 30/1.03-30.11.2006, nu apare însă individualizată valoarea facturilor pretins achitate cu întârziere, zilele de întârziere și procentul de penalitate aplicat, ci doar valori ale penalităților aplicabile fiecărei facturi, astfel că nu este posibilă verificarea corectitudinii obținerii acestor sume.
Nici din cuprinsul facturilor evidențiate în acest tabel, depuse la filele 21-31 dosar fond - 10 facturi din 24 câte sunt evidențiate în același tabel -, instanța nu este în măsură a verifica penalitățile aferente fiecărei facturi prin prisma art.4 al.3 din Legea 469/2002, în condițiile în care, pe lângă depunerea incompletă a facturilor, cele depuse fac trimitere la existența unor "solduri" anterioare, fără a individualiza în concret la ce sumă a fost calculată penalitatea respectivă și dacă ea depășește sau nu valoarea facturii respective.
Întrucât în lipsa existenței la dosar a probatoriului, de natură a face posibilă verificarea susținerilor recurentei, privind calcularea unor penalități la facturile în litigiu, care să nu depășească valoarea prețului serviciilor evidențiate în fiecare factură în parte, Curtea constată că se impune casarea sentinței 3808/CA/2007 a Tribunalului Iași, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, în vederea suplimentării probei cu înscrisuri, în sensul celor de mai sus, eventual cu o expertiză de specialitate, în ipoteza în care acest probator ar implica cunoștințe contabile ce exced competența instanței de judecată.
Dată fiind modificarea art.51 al.3 din Legea 51/2006 privind utilitățile publice locale, prin OUG nr.13/20.02.2008, Curtea va proceda la trimiterea dosarului spre rejudecare Judecătoriei Iași, ca primă instanță în raza teritorială a căreia se află domiciliul utilizatorului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul - - I, contra sentinței civile 3808/6.12.2007 a Tribunalului Iași, pe care o casează.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
04.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Gheorghe Aurelia, Roșculeț
