Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 2121/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2121
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în oraș, nr. 1067, jud. împotriva sentinței nr. 1100 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurentul, pârâta intimată DGFP S și chemata în garanție intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că reclamantul recurent a depus precizările solicitate prin adresa din 3 nov. 2009, aflată la 18 ds.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.2172/86 din 26.03.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare achitată la data de 24.03.2009 în sumă de 7.948 lei.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
La data de 20.11.2008 a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN PASSAT, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat taxa de poluare în sumă de 7.948 lei, conform chitanței seria - nr.- din 24.03.2009.
Taxa de poluare auto achitată pentru reînmatricularea autoturismului a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, inclusiv a tratatului de aderare a României și Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr.157/2005 care prevede că, de la data aderării dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre. (hotărârile în cauzele Air, C - 393/04 și C- 41/05;, C -313/05).
A mai arătat reclamantul că un sistem de impozitare este compatibil cu art. 90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici o situație, efecte discriminatorii.
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 alin.1 atunci când impozitul produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
In cauza de față rezultă din interpretarea art.214 Cod fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second hand înmatriculate deja în România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare din care reiese că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90
In această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
In dovedire a depus la dosar, în copie, factura, certificat de proprietate tradus din limba italiană, decizia de calcul, chitanța seria - nr.- din 24.03.2009, cartea de identitate, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv adresa nr.4569 din 30.03.2009 emisă de
Pârâta prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, față de disp. art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că, prevederile art.214^1-214^3 din Legea nr.571/2003 republicată au fost abrogate prin intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
OUG nr.50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținându-se cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
A mai susținut pârâta că se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcții de criterii obiective.
Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu dreptul comunitar cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente.
Nu există incompatibilitate între normele comunitare și disp. OUG nr.50/2008, taxa pe poluare instituită prin actul normativ anterior menționat respectând exigențele art.90.
Pârâta Sac hemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând ca în situația în care acțiunea formulată de reclamant va fi admisă să se dispună obligarea chematei în garanției la restituirea către reclamant a sumei de 3.105 lei reprezentând taxa de poluare.
In motivarea cererii a arătat că taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
A mai susținut că doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor a demarat în februarie 2006 o serie de acțiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico-financiar bazat pe principiul "poluatorul plătește", care urma să fie aplicată cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât și în cazul celor rulate, achiziționate din afara țării, dar și celor produse în România. o politică de armonizare cu legislația și directivele Uniunii Europene în materie de protecție a mediului, Guvernul României a susținut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Parlamentul României, la propunerea Guvernului, a decis instituirea unei taxe speciale pentru autovehicule care, in conformitate cu prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completări le ulterioare, era plătită de orice persoană fizică sau juridică, care înmatricula pentru prima dată în România un autoturism sau autovehicul.
Față de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, reglementat la Titlul VII din Codul fiscal, Comisia Europeană, prin avizul motivat din data de 28.11.2007, a considerat că se încalcă principiile Tratatului de instituire a Comunității Europene, în sensul că se aplica un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second hand achiziționate din alte state membre, invitând țara noastră să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menționat anterior în termen de 2 luni de la primirea acestuia.
Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare și pentru stoparea continuării procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, s-a propus abrogarea articolelor din Codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României menținându-și poziția că trebuie evidențiată diferența dintre mașinile high și low poluatoare și a propus un proiect de ordonanță de urgentă a Guvernului.
A menționat că, neadoptarea în regim de urgență a OUG nr. 50/2008, în conformitate cu cerințele din avizul motivat (document care marchează cea de-a 2-a și ultima etapă a fazei precontencioase a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru) putea conduce la sesizarea Curții de Justiție a Comunității. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Față de această observație a Comisiei Europene, a menționat că, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Problema care a apărut în cazul țării noastre s-a datorat nivelului ridicat de taxare a autovehiculelor second hand provenite din achiziții din alte state membre, considerându-se că reprezintă o barieră privind libera circulație a mărfurilor. În acest caz, prima recomandare a Comisiei a fost ca taxa să se reducă pe măsură ce valoarea autoturismului scade.
Ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca România să se conformeze avizului motivat adresat de Comisia Comunităților Europene în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată OUG nr. 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar.
În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabilește măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeana a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile sunt luate in considerare la taxarea mașinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.
Or, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, a apreciat că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene".
Procedura demarată de comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art.90 din Tratatul
Practic, nici Curtea Europeană de Justitie a CE, nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa pe poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării. Curtea Europeană de Justiție () a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozițiile articolului 90 din Tratatul CE. Astfel, nici un stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
De asemenea, Curtea a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având astfel obligația de a ține seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele, C-345/93, Comisia/Danemarca, C-47/88 și Comisia/Republica, C-375/95).
Taxa în vigoare până la aprobarea OUG nr. 50/2008, aplicată autovehiculelor uzate, nu era redusă proporțional cu valoarea deprecierii reale a unor autovehicule similare înmatriculate deja pe piața internă.
Dimpotrivă, valoarea taxei creștea numai pe baza vechimii autovehiculului. Având în vedere că taxa de înmatriculare a autovehiculelor din România era percepută o singură dată, autovehiculele cele mai impozitate erau, implicit, autovehiculele second-hand importate. În opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei contraveneau dispozițiilor articolului 90 din Tratatul CE, astfel cum a fost interpretat de CE. Tocmai pentru a înlătura aceste neajunsuri a fost modificată taxa.
Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite. care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea în special Hotărârea Comisia/, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001,. C-393/98,. p. 1-1327, punctul 21, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, și, C-l 01/00,. p. 1-7487, punctul 53).
Astfel, Curtea a considerat ca fiind contrară articolului 90 CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, depășește valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja inmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, C-345/93,. p. 1-479, punctul 20, și Hotărârea, punctul 23).
Pentru aplicarea articolului 90 CE și în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale si produselor importate, ci și baza de impozitare si modalitățile de percepere a impozitului în cauză (Hotărârea din 22 martie 1977, 1annelli &, 74/76,. p. 557, punctul 21, Hotărârea din 11 decembrie 1990, Comisia/Danemarca, C-47/88,. p. 1-4509, punctul 18. precum și Hotărârea, punctul 12). Reclamanta ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamanta și-a achiziționat autoturismul.
În această privință, Curtea a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecăruia dintre acestea. Într-adevăr, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile citate anterior, punctul 24, și, punctul 73). Dintr-o jurisprudență constantă a Curții rezultă că, pentru ca un sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale să fie compatibil cu articolul 90 CE, trebuie ca acesta să fie organizat astfel încât să excludă orice efect discriminatoriu, ținând seama de aproximările rezonabile inerente oricărui sistem de acest tip (Hotărârea, punctul 26, Comisia/, punctul 29, și.
Pe de altă parte, compatibilitatea cu articolul 90 CE a unui sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale presupune ca proprietarul unui astfel de vehicul să aibă posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul forfetar în cazul acestui vehicul cu scopul de a demonstra că aceasta are ca rezultat o impozitare superioară valorii taxei reziduale incorporate in valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Prin sentința nr. 1100 din 4 iunie 2009, Tribunalul Suceavaa respins, excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă și a respins ca nefondate, acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă, instanța respins-o, având în vedere că în cauză s-a efectuat procedura prealabilă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit OUG nr.50/2008, taxa de poluare pentru autovehicule se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de clacul și anume: valoarea combinată a emisiilor de, taxa specifică exprimată în Euro/1 g, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei care are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului și se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a autoturismelor second-hand cumpărate din UE.
In conformitate cu disp.art.28 din, în statele membre sunt interzise restricțiile, cantitățile la import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art.90 din același tratat stabilind că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiției a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu efect echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar, indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă, ca urmare a faptului că acestea traversează granița, chiar dacă aceste taxe nu sunt colectate în beneficiul statului, nu au natură discriminatorie sau protecționistă, iar produsele taxate nu se află în competiție cu produsele fabricate pe plan intern.
Curtea Europeană de Justiție a admis însă că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art.90 din, adică respectă condiția de a nu fi discriminatorie.
Curtea a lăsat o largă marjă de apreciere statelor membre în ceea ce privește măsurile necesare pentru protecția mediului.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second-hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România (indiferent de producător), cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe echivalente la import, astfel că nu încalcă disp. art.28 și 90 din Tratatul
Pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehiculul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. In acest context, taxa de poluare nu este decât aplicarea principiului "poluatorul plătește", principiu reținut de dreptul comunitar.
Dispozițiile art.90 paragraf I CE sunt încălcate atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Pe de altă parte, a apreciat tribunalul, este de remarcat că taxa de primă înmatriculare sub denumiri diferite se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează în funcție de valoarea reală a autovehiculului (Polonia), prețul facturat (Austria), procent din prețul mașinii (Finlanda) sau taxă fixă (în Spania).
Din acest punct de vedere taxa astfel percepută nu este discriminatorie întrucât privește numai prima înmatriculare, indiferent de proveniență, numărul de eventuale revânzări pe teritoriul României.
In procedura hotărârilor preliminarii, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că taxele percepute la prima înmatriculare pe teritoriul unei țări nu au efectul unei taxe echivalente la import, atâta vreme cât privesc, atât autoturismele noi, cât și cele cumpărate din spațiul european, și când taxa aplicată produsului de import și ce aplicată produsului național similar sunt calculate după aceleași metode și nu conduc, chiar în cazuri limitate, la un impozit mai mare produsului de import (ex: cauza C-313/05). Aceste hotărâri pot fi luate în considerare la soluționarea prezentei cauze deoarece Curtea a interpretat deja problema în litigiu, indiferent de procedura în care a fost adoptată. Comparând textele propuse de C în analiza unei taxe echivalente la import cu modalitatea de calcul a taxei de poluare, stabilită de OUG nr.50/2008, se constată că aceasta respectă exigențele propuse și prin aplicarea criteriilor de calcul, taxa aplicată produsului de import, nou sau second-hand, și ce a aplicată produsului național similar nu conduc la un impozit mai mare produsului de import.
Astfel, taxa de poluare achitată de reclamant la prima înmatriculare a unui autoturism second-hand pe teritoriul României nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, cu atât mai mult cu cât taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu, pentru mediul din România.
De altfel, reclamantul nu a produs nici o probă din care să rezulte, fără dubiu, că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care acesta și-a achiziționat autoturismul și astfel taxa de poluare este mai mare decât taxa inclusă în valoarea reziduală a unui vehicul similar înmatriculat în anul 2001 în Germania.
Față de cele ce preced, instanța a constatat că nu există un refuz nejustificat din partea pârâtei, atât timp cât reclamantul nu a prezentat dovada achitării taxei de poluare, calculată conform OUG nr.50/2008 și care nu încalcă art.90 din
Privitor la cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, instanța a constatat că această cerere nu este fondată, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă, neexistând nici un temei în baza căruia aceasta ar avea obligația de a garanta sau despăgubi Direcția Generală a Finanțelor Publice
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, reiterând motivele din cererea de chemare în judecată și susținând că OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, apreciază recurentul, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Mai mult, susține recurentul procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată la 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare este compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE, în urma avizului motivat din data de 28.11.2007, în sensul că se aplică un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second-hand achiziționate din alte state membre.
În fine, arată recurentul că OUG nr. 50/2008 a fost modificată de trei ori în două luni (OUG nr. 208 din 4 dec. 2008, OUG nr. 218 din 10 dec. 2008, OUG nr. 7 din 18 febr. 2009), ceea ce pune cu siguranță probleme de aplicare a legii în timp, apreciind că aplicabilitatea OUG nr. 50/2008 este de la data de 01.01.2009 și nu de la data de 01.07.2008, așa cum greșit a interpretat instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curteareține că recursul este întemeiat.
Cu privire la fondul litigiului, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituindComunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela dea asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normalede concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din altestate membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este încălcatatunci când taxaaplicată produselor importate și taxa aplicată produselornaționale similare sunt calculate diferitpe baza unor criterii care conduc, chiardacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselorimportate(a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolocitată).Totuși,hiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări,impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect,datorită efectelor pe care le produce.
Potrivit art. III din nr.OUG 218/2008, autovehiculele cu norma de poluare EURO 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000, precum și toate vehiculele N 1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.
Rezultă așadar că în prezent, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4 ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o altă țară este preț apropriat de prețul autoturismului nou fabricat în România.
Aspectul esențial ce trebuie reținut e acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.
Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluționată de În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali ( - chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci iar cele peste 16 erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată nu se fabricau în Franța autoturisme de peste 16 și de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut că taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a nr.OUG50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 m este scutit de plata taxei de poluare iar achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 (ce nu sunt fabricate în România ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din este încălcat și în situația achiziționării din altă țară a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziționate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.
După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România (ce pot fi considerate autoturisme naționale), atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO - ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).
Pentru considerentele învederate urmează a fi admisă acțiunea formulată de reclamant și pe cale de consecință, va fi admisă și cererea de chemare în garanție. Suma de plată urmează a fi actualizată ca o exigență a principiului reparării integrale a prejudiciului.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 304 pct.9, 312 alin. 1,2,3 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în oraș, nr. 1067, jud. împotriva sentinței nr. 1100 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că admite acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 7948 lei, cu titlu de despăgubiri, actualizată la data efectuării plății.
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 7948 lei actualizată la data efectuării plății.
Menține dispoziția privind respingerea excepției lipsei procedurii prealabile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnored. MM
2 ex. - 07.12.09
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Ududec Elena
