Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 217/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 217/CA/2010
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A ÎN NUME ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.993/CAF/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantului intimat, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea reclamantului intimat privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice S, solicitând obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3927 lei, reprezentând diferența neachitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la data achitării efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a solicitat restituirea taxei speciale, fiindu-i restituită din totalul de 5972 lei suma de 2045 lei, deoarece așa cum este reglementată de art. 214 ind.1 din Legea nr. 343/2006, perceperea acestei taxe contravine în mod flagrant art.90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
În drept, au fost invocate prevederile art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene cele ale Legii nr. 157/2005, Constituția României.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru a Mun. S s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât disp. art. 90 din Tratatul CE nu sunt incidente în cauză, taxa contestată fiind plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule ( inclusiv pentru cele produse în România ) indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România iar legislația europeană nu interzice instituirea unei taxe ci, doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al celor care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
S-au mai invocat și dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 care reglementează situația sumelor achitate cu titlu de taxă specială în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008.
Prin sentința administrativă nr. 993/CAF/2009 a Tribunalului Alba a fost admisă acțiunea reclamantului, fiind obligate pârâtele să-i restituie suma de 3927 lei reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare, dobânda legală aferentă calculată conform începând cu data plății și până la restituirea efectivă, fiind acordate și cheltuieli de judecată în suma de 539,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, urmare faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^ 1 și art. 214 ^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate.
De asemenea, s-a reținut că reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume, iar, aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilirea raporturilor juridice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru a Mun. S solicitând modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se susține că, în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță o discriminare a regimului fiscal, precum și faptul că suma achitată de reclamant nu era datorată potrivit legislației comunitare.
Se mai arată că taxa rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, se restituie pe baza procedurii stabilite în norme metodologice, în mod greșit fiind obligată la plata dobânzii calculată începând cu data plății taxei.
În drept, art. 304 pct. 9 pr.civ.
Recursul este scutit de timbraj.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în mod corect fiind apreciată de prima instanță nelegalitatea taxei.
Verificând sentința atacată din prisma motivului invocat, raportat și la prevederile art. 304 ind. 1.civ. curtea reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Comunității Europene pentru care a plătit taxa specială reglementată de art. 2141, 2142din Codul fiscal și s-a adresat pârâtelor solicitând restituirea acelei sume.
Curtea constată că, într-adevăr, așa cum corect s-a reținut de către prima instanță, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României: ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
În condițiile în care în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța de fond a constatat temeinic o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
În ceea ce privește susținerea recurentei privind incidența dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008, curtea reține că aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 iar potrivit dispozițiilor art. 15 alin 2 din Constituție legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate, instanța de fond interpretând în mod judicios aceste prevederi.
În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice deoarece la data efectuării achiziției autovehiculului reclamantul a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate nu subzistă, sentința atacată fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312.pr.civ. curtea respinge ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274.pr.civ. curtea obligă recurentele la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea reclamantulu-intimat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A ÎN NUME ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.993/CAF/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
Obligă recurentele să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
3 ex./01.03.2010
Jud.fond -
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
