Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 235/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 235/CA/2010
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul Municipiul prin Primar împotriva sentinței nr. 1774/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recurentul a solicitat judecarea în lipsă.
Intimatul în nume propriu și în calitate de administrator al intimatei pârâte SC SRL a comunicat prin fax, întâmpinare.
Față de înscrisurile administrate și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față
Reclamantul Municipiul a chemat în judecată pe pârâții și SC SRL, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
-obligarea acestora la plata sumei totale de 158.296 lei, cu titlu de penalități pentru întârziere la plata redevenței datorate de pârâți pentru perioada 2002-2007, reactualizarea sumei în raport cu rata inflației și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între Consiliul local și s-a perfectat Contractul de concesiune nr. 51/ 1996, având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 100 mp, amplasat în zona de agrement Straja, printr-un act adițional, pârâtul de ordinul 1 cedat suprafața concesionată, pârâtei SC SRL, această pârâtă mărind suprafața concesionată la 120. iar conform clauzelor contractuale pârâții aveau obligația să plătească o redevență anuală de 251.500 rol, prețul fiind indexat anual cu rata inflației.
S-a precizat faptul că, prin art. 9, din contract s-a prevăzut că întârzierile la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc 30 zile să se procedeze la retragerea concesiunii.
Deoarece pe perioada menționată în petitul cererii pârâții nu și-au respectat obligațiile de plată a redevenței la termenele convenite, se solicită admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112-114 din Codul d e procedură civilă, 969, 1073 din Cod civil, art. 5, 6, 9 din Contractul de concesiune și art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Acțiunea este scutită de taxă de timbru, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Prin Sentința civilă nr. 1774/CA/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondată acțiunea, șia luat act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâtul.
A reținut înconsiderenteleacestei hotărâri faptul că reclamantul a calculat penalități de întârziere până la data la care pârâții au achitat redevența anuală, deși ar fi putut să recurgă la retragerea concesiunii, precum și faptul că, din copiile chitanțelor depuse la dosar, rezultă că, cel puțin pentru anumite perioade, o dată cu achitarea redevenței, pârâții au achitat și penalități de întârziere.
Totodată, s-a reținut și faptul că penalitățile de întârziere au fost stabilite la un nivel care este împovărător și imoral și că, cel puțin pentru o parte din suma pretinsă, dreptul la acțiune al reclamantului este prescris, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut faptul că, prin achitarea de către pârâți a sumei de 396 lei, cursul prescripției a fost întrerupt, astfel că de la data de 17.03.2008 de la această dată începând să curgă un nou termen de prescripție.
Întrucât, potrivit art.969 din codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, reclamatul solicită admiterea acțiunii în totalitate a acțiunii sale.
În drept, au fost invocate prevederile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare în nume propriu și în calitate de administrator al intimatei SC SRL solicitând respingerea recursului.
Examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, precum și conform art.304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
La data de 16 iunie 1996, între Consiliul Local și a fost încheiat Contractul de concesiune nr. 51 având ca obiect concesionarea suprafeței de 100 mp teren, amplasat în zona de agrement " Straja", iar prin actul adițional nr. 1/2001 la acest contract pârâtul de ordinul 1 cedat suprafața concesionată pârâtei SC SRL, care a mărit suprafața concesionată la 120 mp. Prin actul adițional la contractul de concesiune nr. 51/1996 și actele adiționale nr. 1/1999, 1/2001 și 1/2004 s-a modificat calitatea în care pârâtul 1 semnat aceste acte, respectiv ca reprezentant al pârâtei de ordinul 2 și nu în nume propriu.
Prin contract concesionarul s-a obligat să achite o redevență anuală în cuantum de 251.500 lei, în 4 rate trimestriale, prețul concesiunii putând fi indexat anual, cu rata inflației. De asemenea, s-a prevăzut o clauza potrivit căreia întârzierile la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca, dacă întârzierile depășesc 30 zile, să se procedeze la retragerea concesiunii.
Reclamantul a solicitat prin cerere obligarea pârâților la plata sumei de 158.296 lei cu titlu de penalități pentru întârzierea la plata redevenței datorate de pârâți pentru perioada 2002-2007 conform Contractului de concesiune nr. 51/1996 și Actului adițional nr. 1.
Potrivit art. 8 din Contractul de concesiune nr. 51/16.06.1996,plata redevenței trebuia realizată în patru rate trimestriale, în termen de 10 zile de la expirarea fiecărui trimestru, iar potrivit art.9 din același contract,întârzierile de la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc suma de 30 de zile să se procedeze la retragerea cesiunii.
Din cele de mai sus, rezultă că scadența pentru plata redevenței aferente trimestrul Iaf ost la data de 10.04, pentru plata redevenței aferente trimestrului II a fost la data de 10.07, pentru plata redevenței aferente trimestrului III a fost la data de 10.10, iar pentru plata redevenței aferente trimestrului IV a fost la data de 10.01 anului următor celui pentru care se datorează redevența.
Potrivit celor stipulate în contract, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de penalități de întârziere numai pentru o perioadă de 30 de zile, calculată începând cu data scadenței redevenței, întârzierea la plata redevenței peste această perioadă fiind sancționată cu retragerea concesiunii.
Cât privește prescripția dreptului material la acțiune, se constată că în mod greșit instanța de fond a reținut că în speță este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Atât redevența, cât și penalitățile de întârziere constituie creanțe ce decurg dintr-un act de drept administrativ și care se fac venit la bugetul local, astfel că procedura de colectare este reglementată de prevederile Codului d e procedură fiscală, fapt ce rezultă din prevederile art. 1 din OG nr.92/2003. Prin urmare, în materie de prescripție nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, ci cele ale 131 din Codul d e procedură fiscală.
Criticile reclamantului în sensul că plata făcută de către pârâtă la data de 17.03.2008 a întrerupt termenul de prescripție și a determinat curgerea unui nou termen de prescripție sunt nefondate în ceea ce privește redevența și penalitățile de întârziere aferente anului 2002.
Acesta întrucât la data de 08.04.2008, când plata sumei de 237 lei, făcută de către pârâți cu Chitanța nr. 3514/08.04.2008, a fost imputată de către reclamant asupra redevenței datorată pentru 2002, termenul de prescripție era deja împlinit (el a început să curgă la 01.01.2003 și s-a împlinit la 01.01.2008), ceea ce face ca efectul întrerupător de prescripție să nu se producă pentru redevența și penalitățile de întârziere aferente anului 2002, ci numai în ceea ce privește redevența și penalitățile de întârziere datorate pentru restul perioadei de timp.
Pentru neachitarea redevenței la stabilit prin contract, pârâții datorează reclamantului penalități de întârziere în limita a 30 de zile, potrivit art.9 din contractul de concesiune, după cum urmează:
- anul 2003 - trim. I-IV- 699,60 lei,
- anul 2004 - trim. I-IV- 882 lei,
- anul 2005 - trim. I-IV- 1051,20 lei,
- anul 2006 - trim. I-IV- 1141,20 lei,
- anul 2007 - trim. I-III- 898,20 lei,
Având în vedere faptul că din valoarea redevenței pentru perioada 2004-2007 pârâții au achitat suma de 1129 lei, la data de 20.11.2007 cu ordin de plată și pentru perioada 2002- trim. III 2007 au achitat suma de 3510,50 lei, cu ordinul de plată din 17.03.2008, curtea constată că a rămas de achitat suma de 428,70 lei (suma de 396 lei fiind achitată voluntar pentru anul 2002 deși obligația a devenit naturală).
Față de cele expuse, recursul s-a constatat întemeiat, motiv pentru care, în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului și obligării pârâților să plătească reclamantului suma de 428,70 lei reprezentând penalități de întârziere aferente redevenței pentru anii 2003 - 2006 și 2007 (trim. I - III) calculate pentru perioada de 30 de zile prev. de art. 9 din contractul de concesiune nr. 51/16.06.1996 modificat prin actele adiționale nr. 1/2001 și 1/12. 07.2004 începând cu cea de a 11 zi de la expirarea fiecărui trimestru.
Cererea reclamatei referitoare la actualizarea penalităților de întârziere cu rata inflației va fi respinsă deoarece penalitățile de întârziere constituie prin ele însele o evaluare convențională a prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată, acoperind inclusiv inflația, așa încât nu se justifică reactualizarea acestora în raport cu indicele de inflație, și acesta cu atât mai mult cu cât creditorul a stat în pasivitate o perioadă îndelungată de timp.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul municipiul prin Primar împotriva sentinței nr. 1774/CA/2009 pronunțată la data de 09.10.2009 de Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și de Contencios Administrativ,
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantului municipiul prin Primar în contradictoriu cu pârâta SC SRL cu sediul în D str.- -,.28,.11, jud.H și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 428,70 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente redevenței pentru anii 2003 - 2006 și 2007 (trim. I - III) calculate pentru perioada de 30 de zile prev. de art. 9 din contractul de concesiune nr. 51/16.06.1996 modificat prin actele adiționale nr. 1/2001 și 1/12. 07.2004 începând cu cea de a 11 zi de la expirarea fiecărui trimestru.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință respinge cererea reclamantului privind acordarea penalităților de întârziere aferente redevenței pentru anul 2002.
Respinge cererea reclamantului privind actualizarea sumelor cu rata inflației.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.5/ 15 02 2010
Jud.fond.
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
