Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 246/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.246
Ședința publică din12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.1933 din 12.11.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriucu reclamanta-intimată PRIMA SRL S,administrator.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, relevându-se că recurenta - prin cererea de recurs - a solicitat inclusiv a se conferi aplicabilitate dispozițiilor art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă.
Instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal data de 15.06.2009 și înregistrată sub nr-,- " PRIMA "SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice a municipiuluia solicitat obligarea acesteia la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă totală de 60.062,14 lei și a dobânzii legale aferente de la data efectuării plății și până la restituirea sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că pentru înmatricularea a unsprezece autoturisme, a fost nevoită să achite la Trezoreria S, suma totală de 60062,14 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare și că s-a adresat pârâtei, în vederea restituirii acestei sume, dar răspunsul primit a fost negativ.
Reclamanta a mai arătat că taxa specială de primă înmatriculare a fost introdusă în Codul Fiscal prin Lg.nr.343/2006 sub forma unui impozit cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007. Astfel potrivit art.214 alin. 1-214 alin.3 din Codul Fiscal și art.31-31 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Taxa de primă înmatriculare încalcă dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, în care se prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, conform Hotărârii în cauza Weigel, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenite din alte state membre.
Reclamanta a invocat supremația prevederilor dreptului comunitar în raport cu normele interne, prevăzută și de dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție, susținând că taxa de primă înmatriculare este discriminatorie, că e creează o diferență de tratament între autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră și cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că reclamanta nu face dovada că toate autoturismele pentru care solicită restituirea taxei de primă înmatriculare sunt second hand, iar în condițiile în care parte din acestea sunt noi nu se mai justifică argumentele acesteia privind încălcarea art. 90 din.
A arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face referire art. 90 al CE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (nr. 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
Întrucât această directivă a fost adoptată de Consiliul Comunităților Europene, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum și avizele Parlamentului European și Comitetului Economic și Social, consideră pârâta că apărările reclamantului privind încălcarea Tratatului prin stabilirea acestei taxe sunt nefondate.
De asemenea, prin OUG nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, iar prin art. 11 din acest act normativ s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ian 2007-30 iun 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Prin sentința nr.1933 din 12 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma totală de 60.062,14 lei, reprezentând taxe de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală aferentă, începând cu data de 13.03.2007 pentru suma de 5.614 lei, cu data de 10.10.2007 pentru suma de 3.683,17 lei, cu data de 13.11.2007 pentru suma de 6.036,07 lei, cu data de 21.01.2008 pentru suma totală de 6.691,44 lei, cu data de 18.03.2008 pentru suma de 3.509 lei, cu data de 22.04.2008 pentru suma totală de 24.466 lei și cu data de 10.06.2008 pentru suma totală de 10.061,54 lei, până la data restituirii efective a acesteia și suma de 462 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta - " PRIMA "SRL S, pentru înmatricularea a unsprezece autoturisme, a plătit suma totală de 60.062,14 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare.
Prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.2141și 2413, ce au instituit obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România s-a efectuat fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța de fond a apreciat că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Reclamanta a invocat în cauză incidența art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care stipulează că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect, produselor menționate similare.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de "impozit intern" are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este evident că taxa specială ce s-a plătit cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art. 90 alin.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față, rezultă, din interpretarea art.2142din Codul fiscal, că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică-aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesară să ceară sau să aștepte eliminarea în prealabil a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 alin. 2, conform cărora: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în alin. 4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 Cod civil, Tribunalul Suceavaa obligat pârâta să îi plătească reclamantei beneficiul nerealizat, constând în dobânda legală aferentă sumei achitate cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, calculată potrivit dispozițiilor. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, de la data plății până la data restituirii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului, în motivarea căruia a arătat că prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008, prin art. 11 din acest act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule este reglementată la Cap. VI - Secțiunea 1 art. 6 din Anexa la nr.HG 686/2008.
Recurenta a mai arătat că, spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii persoane fizice și juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
De altfel, Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare ci, doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene prevede că, dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, ce se încadrează în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,Curteaconstată că recursul este nefondat.
Cu privire la fondul litigiului, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand, Curtea Europeană de Justiție a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este încălcatatunci când taxaaplicată produselor importate și taxa aplicată produselornaționale similare sunt calculate diferitpe baza unor criterii care conduc, chiardacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselorimportate(a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolocitată).Totuși,hiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări,impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect,datorită efectelor pe care le produce.
O taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produseleprovenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebărileadresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia șiîntrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela că art. 90 par. 1 dinTratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând otaxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timpcât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentruprima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei,determinată exclusiv prin raportare la caracteristiciletehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificareadin punct de vedere al poluării,este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, desemenemanieră încât, atunci când se aplicăautoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu esterelevantă."
În legislația internă, taxa de primă înmatriculare introdusă prin Legea nr. 343/2006 reprezintă un nou impozit incident din 01.01.2007 și se datorează conform art. 2141din Codul fiscal pentru autoturismele sau autovehiculele importate. Însă, pentru autovehicule second - hand achiziționate din România, stat comunitar de la 01.01.2007 nu se percepe o atare taxă cu ocazia înmatriculării de către noul proprietar, ci doar pentru cele achiziționate din alte țări comunitare.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr.C-290/05 și C-333/05 Nadasdi și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult, CEDO, în jurisprudența sa ( hot. Rafinaries greques & Statis Andreadis/ c / din 9 decembrie 1994, dec. Antonakopoulos /c/ din 23 februarie 1999; Zielinscki /c/Polonia din 28 octombrie 1999) a stabilit că are caracter de ingerință în dreptul oricărei persoane la un tribunal independent față de legislativ faptul că autoritatea legiuitoare a unei țări emite o lege cu aplicarea retroactivă care influențează soluționarea litigiilor la care statul este parte, impunând judecătorului, prin lege, promovarea unei soluții în favoarea statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.1933 din 12.11.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriucu reclamanta-intimată PRIMA SRL S,administrator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./12.02.2010
jud.fond
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Hîncu Cezar
