Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 272/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 272/CA/2010
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș judecător
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Lucian Ioan
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâtele A în nume propriu și pentru S precum și de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței nr. 843/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimata reclamantă Remat S SRL a depus la dosar întâmpinare.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Constată că sub nr- s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Alba acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta REMAT S SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Administrația Finanțelor Publice S și Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 56024/13.10.2008;
- obligarea pârâtelor în solidar la restituirea sumei de 10.845 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și plata dobânzii legale, începând cu data încasării sumei și până la data restituirii efective.
- obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că la înmatricularea în România a autoturismului second hand marca, achiziționat din Germania, reclamantul a trebuit să plătească suma de 10.845 lei cu titlu de taxă de poluare.
S-a considerat că prin instituirea acestei taxe autoturismelor aduse din Comunitatea Europeană, au fost încălcate prevederile art. 90 din, în sensul că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în UE și reînmatriculate în România, în vreme ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare, taxa nu este percepută.
În aceste condiții, s-a menționat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 148 din Constituție, care statuează faptul că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legislația internă, sens în care trebuie să se constate că, taxa de poluare a fost încasată în mod nelegal și deci, trebuie restituită.
La data de 01.04.2009 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul introducerii în cauză în calitate de pârât și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prinîntâmpinareaformulatăpârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a invocatexcepția inadmisibilității acțiunii, motivându-se faptul că acțiunea este doar o critică de neconstituționalitate a textului normativ, respectiv a OUG nr. 50/2008, astfel că, nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe a Guvernului.
Pefondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, învederând in esență că, nici Curtea Europeană de Justiție a Comunităților Europene și nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa de poluare este nelegală, respectiv că ar încălca tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, astfel cum s-a întâmplat in cazul taxei de prima înmatriculare. S-a mai susținut că nu s-a contestat de Comisia Europeana instituirea taxei de prima înmatriculare ca atare, ci, modalitatea de calcul a acesteia ce a trebuit reașezată, în sensul armonizării legislației românești cu cea comunitara in materie, ceea ce a condus la adoptarea OUG nr. 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeana ca fiind compatibil cu aquis - ul comunitar, dovada ca procedura demarată de Comisia Europeana împotriva României, a fost ridicată la data de 29.01.2009.
Pornind de la jurisprudența CJCE in materie, parata a susținut ca, reclamanta ar fi trebuit sa facă dovada ca taxele pe care le aplica statul R sunt superioare celor din statul din care reclamanta si-a achiziționat autoturismul.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus punct de vedere prin care a arătat că nu are competența de a se pronunța asupra măsurilor legislative ce fac obiectul judecării prezentei cauze.
Prin sentința nr. 843/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Albas -a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta, s-a admis excepția ridicată din oficiu a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a admis acțiunea promovată de reclamantă privind restituirea taxei de poluare.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență căexcepția inadmisibilității acțiuniieste neîntemeiată atâta timp cât reclamanta a solicitat in esența, aplicarea directa si prioritara, in temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României, a exigentelor in materie de libera circulație a mărfurilor, impuse de normele comunitare, respectiv de art. 90 din și nu constatarea neconstituționalității OUG nr. 50/2008.
Excepția lipsei calității sale procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminăriia fost apreciată întemeiată, întrucât acesta poate emite doar un punct de vedere consultativ fără a fi parte în proces.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut în esență că taxa de poluare se datorează, în temeiul OUG 50/2008. Acest act normativ este contrar art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE, nerespectând aceste dispoziții așa cum sunt ele dezvoltate și detaliate prin jurisprudența
*
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri Direcția Generala a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice S și, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În recursul său pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât deși taxa se plătește în contul Administrației Fondului pentru Mediu instanța obligă organele fiscale la plata sa. Se apreciază că organele fiscalenu au calitate procesualăîn cauză tocmai din considerentul că taxa nu este gestionată de ele.
În ceea ce privește neconformitatea cu art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene se susține că aceasta ar putea exista doar în măsura în care taxa aplicată produselor importate din alt stat comunitar și cea aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul în speță.
În recursul său pârâta Administrația Fondului pentru Mediu arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât OUG 50/2008 este un act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, ea neputând fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție la import.
Se mai precizează că formula de calcul a taxei de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008, este conformă normelor europene in domeniu si in concordanta cu jurisprudența CJCE atâta timp cât interpretarea dată art. 90 par. 1 din Tratatul CE de către CJCE este în sensul că acesta interzice o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări, atâta timp cat valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este făcută fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare, care au fost deja înmatriculate in statul membru. Or, actul normativ în discuție respectă aceste exigențe.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a actelor de la dosar se constată că sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Din actele depuse la dosar rezultă că la data de 09.09.2008 a fost cumpărat din Germania de către reclamantă un autoturism folosit marca (an fabricație 1998) înmatriculat anterior în acest stat comunitar.
Pentru a înmatricula în România acel autoturism reclamanta a fost obligată să achite în contul Trezoreriei statului suma de 10.845 lei percepută în temeiul OUG 50/2008, cu titlu de "taxă de poluare auto" conform OP nr. 25/14.10.2008.
Reclamanta s-a adresat solicitândrestituirea acelei sumemotivat de faptul că au fost încălcate disp. art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene însă răspunsul primit a fost negativ.
Față de acest refuz reclamanta s-a a dresat la data de 13.03.2009 instanței de contencios administrativ.
*
Cu privire la primul motiv de recurs, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A, curtea reține următoarele:
Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează (art. 5 alin. 1), se încasează (art. 5 alin.4) și se restituie (art. 8 alin. 4) de către autoritatea fiscală competentă, respectiv "autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe" (art.2 lit. d). Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă".
În speță calitatea deautoritate fiscală competentăo are Administrația Finanțelor Publice a municipiului S, cea care a emis Decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.
Conform art. 2 din HG 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală "În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, ca instituții publice cu personalitate juridică." Așadar numai DGFP A are personalitate juridică nu și Administrația Finanțelor Publice S, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Însă atât în doctrină cât și în practica instanței supreme s-a arătat în mod constant că trebuie făcută delimitarea între personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ. Astfel pentru a avea calitate procesuală este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență. Sub acest aspect este evident că Administrația Finanțelor Publice S are competență cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare, emițând acte administrative în acest sens.
Dar, atunci când, într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației Fondului pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice a municipiului S, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii iar repararea pagubei privește bugetul Fondului pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu Administrația Finanțelor Publice a municipiului S și Administrația Fondului pentru Mediu.
Ca urmare excepțialipsei calității procesuale pasivea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A este întemeiată, atâta timp cât ea nu are nici o competență cu privire la sumele reprezentând taxa de poluare și nici nu a fost sesizat ca organic ierarhic superior Administrației Finanțelor Publice a municipiului S, sens în care va fi admisă cu consecința respingerii acțiunii față de ea, soluția pronunțată de prima instanță fiind dată cu aplicarea greșită a legii sub acest aspect.
*
Referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008 în forma inițială, cu dispozițiile art. 90 din (devenit art. 110 din - începând cu data de 01.12.2009) curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este nelegală.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008 (act normativ în vigoare din 01.07.2008)prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituireataxei pe poluarepentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopulasigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG 50/2008:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Reclamanta susține că dispozițiile OUG 50/2008 cu privire la taxa de poluare sunt în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată încauza Weigel(2004) CJCE a stabilit căobiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Problema care este supusă dezbaterii este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor din tratat invocate de reclamant.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de poluareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare)nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicândotaxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamantă), spre deosebire de actul normativ, actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 ( Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență).
Pe de altă parte așa cum rezultă din art. 8:
(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prevederile alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
Așadar atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului cumpărat de reclamantă este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamantă, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Față de aceste împrejurări instanța reține că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamantă) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Referitor la pretinsa discriminare invocată de reclamantă trebuie arătat că aceasta nu există, întrucât Comisia Europeană nu a impus un anumit model de taxă de poluare (percepută o singură dată sau percepută anual), statelor membre revenindu-le libertatea de a alege această modalitate iar la nivel comunitar această taxă nu este armonizată. În această situație Statul Român a înțeles să folosească o variantă de percepere singulară.
În mod evident nu se poate face comparație, în acest context, între autovehiculele înmatriculate anterior datei de 01.07.2008 (dat de aplicare a OUG 50/2008) și cele înmatriculate ulterior acestei date, întrucât este de principiu că actele normative nu se pot aplica retroactiv, iar faptul generator al taxei era introducerea autovehiculului în parcul național.
Dealtfel în același sens, în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, CJCE a statuat că o comparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare(în speță, de poluare)nu este relevantă.
Așa fiind nu se poate discuta despre o discriminare pentru că ipotezele imaginate de reclamantă nu au caracterul de situații comparabile.
Față de aceste aspecte se constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii motiv pentru care, conform art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă aceasta urmează a fi modificată parțial în sensul celor stabilite mai sus.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele A în nume propriu și pentru S precum și de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței nr. 843/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar - și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A și respinge acțiunea reclamantei Remat S SRL împotriva DGFP A ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor S și B având ca obiect anulare decizie, restituire taxă poluare, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
Menține hotărârea atacată în ce privește excepția inadmisibilității și a calității procesuale pasive a
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17. 02. 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./ Tehnored. /15.03.2010
Jud. fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Lucian Ioan
