Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 277/CA
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - - cu sediul în C,--24, împotriva sentinței civile nr. 259/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - - SRL, cu sediul în C,-, - având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamantă este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei conform ordinelor de plată nr. 7338, 7337/21.12.2007, timbru judiciar de 0,15 lei.
Se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 20.08.2007 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamanta - Cas olicitat obligarea pârâtei - SRL la plata sumei de 24.058,24 lei reprezentând contravaloare consum apă și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.259/2008 Tribunalul Constanțaa admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, potrivit art.1 2 din Legea nr.51/2006, serviciile comunitare de utilități publice denumite, servicii de utilități publice, în înțelesul legii sunt definite ca totalitatea activităților de utilitate și interes public general, desfășurate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul satisfacerii cerințelor comunităților locale prin care se asigură utilitățile enumerate la lit.a- 3 al art.1 din lege prevede că serviciile de utilitate publică fac parte din sfera serviciilor publice de interes general și prezintă particularitățile enumerate la literele a-l, iar art.36 1 din lege arată că raporturile juridice dintre operatori și utilizatorii serviciilor de utilitate publică sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.
S-a mai reținut că art.51 3 din lege prevede că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor prevăzute de Legea nr.51/2006, precum și cele izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanței de contencios administrativ, iar 4 al art.51 din lege prevede că soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prezentei legi se face de instanța de judecată competentă, în condițiile legii.
Din dispozițiile legale arătate instanța deduce că în categoria serviciilor de utilitate publică intră numai acele servicii care deservesc comunitatea. Furnizarea unor astfel de servicii către persoane fizice sau juridice nu se circumscrie disp. art.1 2 și 3 din Legea nr.51/2006 deoarece nu se află în prezența unei utilități ori a unui interes general, în scopul satisfacerii comunității.
S-a apreciat că în competența instanței de contencios administrativ cad litigiile ivite între operatori și utilizatorii de servicii de utilitate publică deoarece aceste contracte se încheie de regulă cu unitățile administrative teritoriale, în baza unor achiziții publice.
Obiectul prezentei cauze vizează neplata serviciului de furnizare a apei potabile și preluarea de ape uzate de către un beneficiar - persoană juridică, care nu se încadrează în categoria serviciilor de utilitate publică și se circumscriu "litigiilor civile" în înțelesul art.51 4 din Legea nr.51/2006.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, invocând disp. art.304 pct.9 și 304/1 Cod de procedură civilă.
A susținut recurenta, în esență, că hotărârea de declinare a competenței este dată cu încălcarea disp. art.51 3 din Legea nr.51/2006 care instituie o competență specială în cazul litigiilor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate sau prestate.
Analizând cauza sub aspectul competenței materiale, Curtea constată că obiectul cererii deduse judecății constă în obligarea pârâtei la plata unor sume ce reprezintă contravaloarea consumului de apă furnizată de reclamantă.
Potrivit art.51 3 din Legea nr.51/2006, în forma în vigoare la momentul formulării cererii, "soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ".
Din dispozițiile citate rezultă, fără posibilitate de interpretare, că, deși raporturile juridice dintre operatori și utilizatorii serviciilor de utilitate publică au fost calificate ca fiind raporturi juridice de natură contractuală, supuse normelor de drept privat, legiuitorul a înțeles să dea în competența instanței de contencios administrativ toate litigiile izvorâte din neplata serviciilor furnizate/prestate, fără a se face vreo distincție după calitatea operatorului sau utilizatorului.
Față de cele reținute, Curtea constată că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța - secția de contencios administrativ, instanță care, legal învestită la data de 20.08.2007, rămâne competentă să soluționeze cauza în virtutea art.725 2 Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt fondate, urmează a admite recursul în baza art.312 1 și 304 pct.9 și a casa hotărârea cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă - - - cu sediul în C,--24, împotriva sentinței civile nr. 198/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - - -, cu sediul în C,-.
Casează hotărârea și trimite cauza aceleași instanțe pentru competentă soluționare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21 Mai 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.)
Tehnored.dec.jud.
4 ex./02.06.2008
Dosar nr-
Data ________________
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRASTIV
Prin prezenta vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat întrucât prinDecizia civilă nr. 277/CA/21.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a admis recursul declarat de reclamanta - -, s-a casat hotărârea recurată și s-a dispus trimiterea cauzei aceleași instanțe pentru competentă soluționare.
Dosarul conține _____file.
PREȘEDINTE DE COMPLET
GREFIER
2 ex.//22.05.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
