Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 278/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 278/CA
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN, cu sediul în C, str. -.-, nr.18, împotriva Sentinței civile nr. 36/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant -, domiciliat în C,-,.4,.B,.1,.9 și intimații pârâți - MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în C,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e pr. civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează asupra recursului formulat de pârât care este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția civilă - asigurări sociale și litigii de muncă sub nr- din data de 26.07.2007 reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului C și Ministerul Finanțelor Publice a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora în solidar la plata sumei reprezentând sporul de fidelitate în procent de 20% din salariul de bază pentru perioada 01.01. - 31.03.2005 și a sumelor de bani cuvenite ca prime de vacanță egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare inclusiv a dobânzii legale și a indicelui de inflație, și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 modificată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, însă prin OUG nr. 118/2004 s-a suspendat aplicarea acestui articol. Actul normativ a suspendat temporar plata drepturilor bănești privind sporul de fidelitate, numai pentru anul 2005 astfel încât dreptul polițiștilor la plata acestui spor nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit, astfel dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării acesta devine actual, polițiștii fiind repuși în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
S-a mai arătat că în conformitate cu art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 începând cu anul 2004 polițiștii trebuiau să beneficieze de prima de vacanță, însă acest drept nu le-a fost acordat întrucât prin legea bugetului, respectiv Legea nr. 507/2003, 511/2004 și 379/2005 a fost suspendată aplicarea art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 până la 31.12.2004, iar apoi acest termen a fost prelungit până la data de 31.12.2006, astfel, polițiștii nu au beneficiat deloc de prevederile referitoare la plata primei de vacanță.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 51 alin. 1din Constituție, OG nr. 38/2003, OG nr. 8/2004, Legea nr. 360/2002, art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Prin Încheierea nr. 1375 din data de 24.08.2007 s-a trimis cauza secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Tribunalului Constanța, unde a fost înregistrată sub nr- din 12.09.2007.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Reclamantul a depus la dosar dovada calității de funcționar și practică judiciară.
Prin Sentința civilă nr. 36/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea reclamantului, fiind obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție C la plata sporului de fidelitate în procent de 20% din salariul de bază pentru perioada 01.01. - 31.03.2005 și a primei de vacanță pentru anii 2004 și 2005. Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantului. A fost respinsă cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special de polițist până la data de 31.05.2005, când s-a pensionat.
Potrivit art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003 "a plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu".
Aceste dispoziții au fost suspendate prin legile bugetului nr. 507/2003, 511/2004 și 379/2005
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2005 nu s-au mai prevăzut aceste suspendări și ca urmare, conform art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2004 republicată, care prevede că la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, dispozițiile art. 37 alin. 2 și art. 6 din OG nr. 38/2003 au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 " pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate în anul 2005 fost suspendat prin dispozițiile art. 2 alin 1 din OUG nr. 118/2004 aprobată prin Legea nr. 28/2005.
S-a mai reținut că niciunul dintre aceste acte normative nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lor, suspendare care nu echivalează cu înlăturarea drepturilor, dispozițiile prevăzute de art. 6 și 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003 fiind în vigoare și nefiind abrogate.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.
Altfel, s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanță și, practic, să fie lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (decizia ÎCCJ nr. XXIII/2005).
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu și sporul de fidelitate au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, respectiv 2005, această suspendare având un caracter temporar (anual), nu echivalează cu stingerea dreptului și de aceste drepturi prevăzute de OG nr. 38/2003 trebuie să beneficieze persoanele îndreptățite, acestea reprezentând drepturi de remunerare a muncii, care fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă prevăzut de art. 41 și 53 din Constituție.
Dreptul la prima de vacanță și sporul de fidelitate s-au născut din lege, ca drepturi subiective care conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație, respectiv de a plăti sumele de bani ce reprezintă prima de concediu și sporul de fidelitate.
S-a apreciat de instanță că reclamantul a suferit un prejudiciu prin neplata primei de vacanță și a sporului de fidelitate, iar în baza art. 269 din codul munciia admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamant a primelor de vacanță aferente perioadei 2004-2005 și sporului de fidelitate aferent perioadei 01.01 - 31.05.2005.
Potrivit art. 1 din OG nr. 22/2002 "executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă".
În art. 2 din aceeași ordonanță se precizează că "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
Având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care urmează să pună la dispoziția pârâților fondurile necesare plății drepturilor instanța l-a obligat să pună la dispoziție pârâților sumele necesare plății drepturilor salariale restante.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța a respins-o având în vedere că reclamantul nu a dovedit efectuarea unor astfel de cheltuieli.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin DGFP C, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului pârâtul a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, arătând că între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nicio obligație legală pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorât dintr-un contract de muncă.
Mai arată că Ministerul Economiei și Finanțelor este un organ administrativ al administrației centrale ce are ca atribuții strict executarea legii. În aceste condiții întocmirea și adoptarea bugetului de stat cade în competența exclusivă a puterii legislative, executivul rezumându-se la a face propuneri în acest sens. Sumele datorate și stabilite în baza titlurilor executorii se achită ca urmare a rectificării bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite. Singurul competent în a întreprinde toate demersurile legale pentru rectificarea bugetului în sensul suplimentării bugetului cu sumele respective este Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Acesta trebuie să dispună toate măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii ale instituțiilor subordonate a creditelor bugetare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
S-a solicitat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor admiterea recursului formulat, modificarea în parte a sentinței atacate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Intimații legali citați nu au formulat întâmpinare.
Intimatul reclamant a depus la dosar cerere prin care a arătat că i-au fost achitate în totalitate drepturile bănești restante ce au făcut obiectul prezentei acțiuni, renunțând la judecată în temeiul dispozițiilor art. 246(1) Cod pr. civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse în susținerea motivelor invocate, cât și în temeiul art.3041pr.civ. Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază că, față de dispozițiile art.19 lit.a din Legea nr.500/2002 și ale art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, rima p. instanță a reținut în mod corect calitatea procesuală pasivă a Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât una din principalele sale atribuții, potrivit dispozițiilor legale arătate, este aceea de coordona acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și de a administra bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală în speța de față tocmai pentru ca hotărârea ce se pronunță să îi fie opozabilă.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativdeclarat de recurentul pârât - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN, cu sediul în C, str. -.-, nr.18, împotriva Sentinței civile nr. 36/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant -, domiciliat în C,-,.4,.B,.1,.9 și intimații pârâți - MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C, cu sediul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședințapublicăastăzi, 21 Mai 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.)
Tehnored..jud. - -
2 ex./17.06.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
