Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 277/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 277
ȘEDINȚA DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER -- -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind contestația în anulare formulată de contestatoarea PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva deciziei nr.3749 din data de 01 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata - 4 SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 27 ianuarie 2010, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 03 februarie 2010.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia nr. 3749 din data de 01 octombrie 2009, s-a respins recursul declarat de recurenta pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva sentinței nr.268 din data de 09 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți, intimată reclamantă fiind - 4 SRL prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținută că;
Prin sentința nr.268 din data de 09 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mehedinția respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Comunei Greci. A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - 4 SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Greci. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 215.723 lei cu titlu de penalități de întârziere.
S-a reținut că prin sentința civilă nr.790 din 23 iunie 2006, irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dos.nr.3066/2005, s-a admis cererea formulată de creditorul DGFP M - Administrația Finanțelor Publice DTS, în contradictoriu cu debitoarea - 4 SRL și terțul poprit Primăria Comunei Greci prin care s-a menținut poprirea înființată de DGFP M - Administrația Finanțelor Publice DTS în dosarul de executare nr.393/2005 privind recuperarea datoriilor debitorului - 4 SRL către bugetul general consolidat și pentru care au fost emise titluri executorii privind suma de 57.904 lei RON.
Această sumă reprezintă c/val. facturilor nr.-/14 aprilie 2004, respectiv 14340 lei, și nr.- / 3 august 2004, respectiv 43564 lei.
S-a avut în vedere că poprirea se referă la debitele de bază ce reprezentau venituri viitoare ale - 4 SRL, și nu la penalitățile calculate de reclamantă, astfel că în speță Primăria Comunei Greci are calitate procesuală pasivă.
S-a constatat că cele două facturi au fost achitate de primărie la data de 15 februarie 2007.
A mai reținut prima instanță că susținerea pârâtei în sensul că factura nr.- din 3 august 2004 nu i-a fost transmisă de reclamantă este infirmată de considerentele sentinței civile nr.790/23 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în care s-a reținut că la dosarul cauzei s-au depus confirmările de primire pentru un număr de 5 facturi, printre care și factura în discuție ( fila 29, dosar 5825/2007).
Faptul că părțile contractante nu au încheiat procese verbale de recepție, fie și parțiale, pe stadii de lucrări, este imputabil pârâtei întrucât, potrivit art.16.4 din contractul de antrepriză încheiat între părți, primăria, în calitate de investitor, avea obligația de a convoca comisia de recepție pentru efectuarea recepției cantitative și calitative a lucrărilor executate( fila 12, dosar 5825/2007).
De asemenea s-a apreciat că în situația în care reclamanta nu ar fi finalizat lucrările, primăria putea și trebuia să se prevaleze de clauza contractuală stipulată la art.6.7 și să-i pretindă penalități și despăgubiri, - 4 SRL intrând în faliment nu în anul 2004, ci în anul 2006.
Deosebit de aceasta, pârâta avea posibilitatea să refuze, integral sau parțial, plata facturilor, refuz motivat de neexecutarea lucrărilor.
Neprocedând în aceste modalități și acceptând la plată cele două facturi pe care le-a achitat la 15 februarie 2007, pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere calculate conform art.2.1 - Condiții speciale de contractare stipulate în contractul de antrepriză( filele 6 și 13), conform art.969 - 970 civ. convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante.
Având însă în vedere că factura nr.- a fost emisă la 14 aprilie 2004 iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 4 iunie 2007, instanța a constatat că dreptul la acțiune pentru plata penalităților aferente perioadei 14 aprilie - 4 iunie 2004 s-a prescris și în consecință cuantumul penalităților aferente celor 969 zile întârziere este de 55582 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legii referitoare la executarea contractului de antrepriză, la drepturile și obligațiile aferente fiecăreia din părți.
Astfel reclamanta nu a respectat dispozițiile art.3.6 referitoare la obligația de a garanta că la data recepției lucrarea executată are calitățile stipulate în contract, dispozițiile art.11.6 care prevăd că nu va fi considerat terminat contractul până când procesul verbal de recepție finală va fi semnat de comisia de recepție care confirmă că lucrările au fost executate conform contractului, precum și dispozițiile art.2.1, care reglementează obligația antreprenorului de a executa toate lucrările prevăzute în contract.
A precizat în acest sens că după încheierea contractului și introducerea la plată a unor facturi, reclamanta a intrat în procedura falimentului și nu a executat lucrările din contract, iar reținerea instanței de fond că lipsa proceselor verbale de recepție este imputabilă pârâtei, nu are suport legal, în condițiile în care încheierea unor astfel de procese verbale se poate face doar în situația în care lucrarea ar fi fost finalizată și dacă reclamanta nu ar fi intrat în procedura falimentului.
arătat recurenta că lucrarea a fost terminată de o altă societate, care nu a mai putut îndrepta lucrarea efectuată parțial de intimata reclamantă, clădirea fiind strâmbă, ferestrele montate necorespunzător, etc. și că potrivit regulilor din contract, finalizarea lucrării de antrepriză trebuia comunicată de executant investitorului, după aceea putându-se discuta o eventuală recepție a lucrării.
S-a invocat de asemenea existența unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii cuprinse în sentință, deoarece nici una din apărările sale nu a fost interpretată de tribunal, care s-a limitat a face doar considerații care nu au legătură cu susținerile pe care le-a formulat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din actele depuse la dosar, rezultă că între părți a intervenit un contract de antrepriză la data de 12.04.2004, având ca obiect executarea unor lucrări de construcții cu destinație de sediu al Consiliului local Greci, în valoare de 1.797.421.959 ROL, durata de execuție fiind de 17 luni calendaristice.
Contractul prevede, conf.art.11.2, posibilitatea efectuării unor plăți parțiale, care trebuiau să fie făcute antreprenorului la valoarea lucrărilor executate și în cel mai scurt timp cu putință, iar lucrările executate trebuiau dovedite printr-o situație lucrări provizorii întocmită astfel încât să asigure o rapidă verificare a ei.
În speță, se reține că recurenta pârâtă a făcut plăți parțiale către intimata reclamantă, în sensul că a acceptat la plată facturile nr.- din 14.04.2004 pentru suma de 14.340 RON și nr.- din 03.08.2004 în valoare de 43.564 RON, în sensul că le-a achitat la data de 15.02.2007.
Apărarea recurentei referitoare la nerespectarea de către intimată a unor clauze contractuale, în sensul că nu a garantat că lucrările parțiale executate au calitățile tehnice stipulate, că acest contract nu se consideră terminat până la încheierea procesului verbal de recepție finală și că aceasta nu a executat toate lucrările, nu pot fi reținute deoarece se prezumă că plățile parțiale s-au făcut în urma verificării situațiilor de lucrări întocmite și că acestea corespund cu stadiul lucrărilor executate.
Recurenta omite să recunoască că nu a întocmit un proces verbal de recepție a lucrărilor executate, iar susținerile că recepția trebuia făcută la finalizarea lucrărilor, că acestea au fost executate parțial și necorespunzător și că au fost terminate cu o altă societate sunt lipsite de relevanță, atâta timp cât nu a depus dovezi în acest sens.
Mai mult, deși potrivit prevederilor, recurenta putea să ceară rezilierea contractului pentru însăși motivele invocate în apărare,nu a făcut acest demers juridic.
Susținerea că sentința atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii este nefondată, deoarece tribunalul a interpretat corect toate apărările invocate de recurentă prin întâmpinare pe de o parte, iar pe de altă parte nu se arată în concret care sunt considerațiile care nu ar avea legătură cu apărările formulate.
În consecință, cum pentru achitarea cu întârziere a facturilor părțile au prevăzut plata de penalități, în mod temeinic și legal prima instanță, constatând această situație, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata acestora, iar în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a fost respins recursul formulat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea PRIMĂRIA COMUNEI, în termen și motivat.
În motivarea contestației s-a arătat că admiterea recursului constituie o greșeală materială a instanței de recurs, ca urmare a reținerii unor date eronate, aducându-se subsecvent argumente privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de recurs, derivând din interpretarea dată de instanța de recurs dispozițiilor legale incidente în speță sau din interpretarea probatoriului administrat în cauză, din care s-ar fi reținut o stare de fapt necorespunzătoare acestuia.
A fost reluată expunerea stării de fapt, așa cum a fost percepută aceasta de către contestatoare, au fost invocate dispozițiile legii referitoare la executarea contractului de antrepriză, la drepturile și obligațiile aferente fiecăreia din părți.
În final s-a susținut că instanța de recurs nu a cercetat niciunul dintre motivele de recurs cu privire la toate problemele de drept invocate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 318 Cod Procedură Civilă.
Contestația în anulare formulată în cauză este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 318 Cod Procedură Civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, deși în drept se invocă generic dispozițiile art. 318 Cod Procedură Civilă, prezenta contestație în anulare nu este argumentată în sensul existenței unei greșeli materiale săvârșite de instanța de recurs în soluționarea acestei căi de atac,deși a fost invocată această împrejurare, aducându-se argumente doar în sensul necercetării unor motive de recurs, astfel încât contestația urmează a fi analizată sub aspectul temeiului invocat și susținut prin argumentarea cererii.
În sensul dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă "greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de o instanță de recurs este necesar ca eroarea materială gravă invocată de parte să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 cod procedură civilă este o contestație specială, care urmărește îndreptarea neregularităților evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond.
Referitor la susținerea cu privire la necercetarea unui motiv de recurs se poate observa că aceasta nu este reală, din considerentele deciziei instanței de recurs - expusă pe larg - reieșind că aceasta a analizat toate susținerile recurentei.
În speță, prin prezenta contestație în anulare se aduc critici hotărârii instanței de recurs numai cu privire la greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, argumente ce nu pot fi analizate pe calea contestației în anulare, care nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii pronunțate în recurs.
Legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că a fost stabilită greșit starea de fapt sau că s-ar fi aplicat greșit legea.
Pentru aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 318 cod procedură civilă urmează a se respinge contestația în anulare formulată în cauză ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva deciziei nr.3749 din data de 01 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata - 4 SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.I/2ex.
Jud.fond
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Lavinia Barbu, Gabriel Viziru
