Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 279/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 279/CA
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - - cu sediul în C,--24, împotriva sentinței civile nr. 263/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - - COMERCIAL SRL, cu sediul în localitatea,-, jud. C, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamantă este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei conform ordinelor de plată nr. 5674, 5675/3.10.2007, timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1. Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată la Tribunalului Constanța sub nr. 10912/118/14.11.2007, reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâta - Comercial SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.599,11 lei reprezentând 1.362,18 lei c/valoare consum apă aferent perioadei martie 2007 - septembrie 2007 și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei apă potabilă și a preluat apele uzate, însă aceasta nu a achitat c/valoarea serviciilor prestate.
La termenul de judecată din data de 29.01.2008 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ.
2. Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 263/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta - Comercial SRL în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 pr.civ. s-a pronunțat mai întâi asupra excepției necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu, reținând că:
Între părți s-a încheiat un contract de furnizare a energiei termice sub formă de apă caldă și căldură.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/2006 prevede că "în înțelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilități publice, denumite în continuare servicii de utilități publice, sunt definite ca totalitatea activităților de utilitate și interes public general, desfășurate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul satisfacerii cerințelor comunităților locale, prin care se asigură utilitățile prevăzute la lit. a-h".
Art. 1 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 stabilește că serviciile de utilități publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general și prezintă anumite particularități, prevăzute la lit. a-l și că serviciile de utilități publice sunt în responsabilitatea autorităților publice locale potrivit hotărârilor adoptate la nivel local (art. 3 alin.1 din Legea nr. 554/2004).
Potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 51/2006 "raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilități publice și utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfășurate în baza contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilități publice, elaborat de autoritatea de reglementare competentă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor și a caietelor de sarcini specifice acestora" iar potrivit art. 36 alin. 1 din aceeași lege "raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat".
Operatorii și utilizatorii sunt persoanele definite de lege, dar care se raportează la serviciile de utilitate publică, așa cum sunt definite de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/2006.
În consecință, serviciul de utilitate publică vizează o activitate de utilitate ori de interes public general, desfășurat la nivelul unei unități administrativ-teritoriale, sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea administrației publice locale, în scopul satisfacerii comunității locale.
În acest sens legiuitorul a enumerat utilitățile la care se referă aceste servicii, și anume, alimentarea cu apă, canalizarea și epurarea apelor uzate, colectarea, canalizarea și evacuarea apelor pluviale, producția, transportul
distribuția și furnizarea de energie termică în sistem centralizat, salubrizarea localităților, iluminatul public, administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, transportul public local.
În categoria serviciilor de interes public intră numai acele servicii care deservesc comunitatea, fiind activități de utilitate sau de interes public, cum ar fi iluminatul străzilor, canalizarea localităților, epurarea apelor și intervenția în caz de calamități, activitățile care vizează energia termică în sistem centralizat la nivelul unităților administrativ teritoriale, transportul public, activitățile pentru întreținerea domeniului public al statului, etc.
Furnizarea unor astfel de servicii către diferite persoane fizice sau juridice nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. 2 și 3 din Legea nr. 51/2006, deoarece nu se află în prezența unei utilități ori a uni interes general, în scopul satisfacerii comunității.
Toate dispozițiile privind operatorii și utilizatorii din Legea nr. 51/2006 se referă la serviciile de utilitate publică și deci nu sunt incidente consumatorilor rezidenți, deoarece aceștia nu pot fi beneficiarii unor servicii de utilitate publică.
În consecință, legiuitorul a considerat ca în competența instanțelor de contencios administrativ să cadă litigiile ivite între operatorii și utilizatorii de servicii de utilitate publică, în caz de neplată a contravalorii serviciilor de utilitate publică furnizate, deoarece aceste contracte se încheie de regulă cu unitățile administrativ teritoriale.
Având în vedere că astfel de contracte se încheie de regulă, în baza unor achiziții publice, legiuitorul, pentru a asigura același tratament juridic, a înțeles să stabilească competența de soluționare în primă instanță a unor astfel de litigii în favoarea instanțelor de contencios administrativ.
Față de aceste considerente instanța constată că raporturile contractuale existente între părți sunt de natură civilă și nu de contencios administrativ.
Potrivit art. 51 alin. 4 din Legea nr. 51/2006 "soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii".
Întrucât litigiul ivit între părți, deși vizează furnizarea unor servicii, nu se încadrează în categoria serviciilor de utilitate publică ci se circumscrie unui litigiu civil, soluționarea acestuia este de competența instanței civile, respectiv judecătoria.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - -, care a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 51 alin.3 din Legea nr. 51/2006.
În motivarea recursului a arătat recurenta că potrivit art. 51 alin.3 din Legea nr. 51/2006a serviciilor comunitare de utilități publice, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata c/valorii serviciilor furnizate prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență.
În atare situație a apreciat recurenta că ne aflăm în prezenta unei norme de competență materială specială și de imediată aplicare.
A mai arătat recurenta că litigiul este patrimonial, izvorât din neplata c/valorii serviciilor furnizate pârâtei privind furnizarea apei potabile și preluarea apelor uzate și meteorice, de asemenea arată că a făcut dovada că este operator al serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, având delegată gestiunea acestuia prin nr. 257/2006.
Intimata legal citată nu a depus întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul d e procedură civilă.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând cauza sub aspectul competenței materiale, Curtea constată că obiectul cererii deduse judecății constă în obligarea pârâtului la plata unor sume ce reprezintă contravaloarea consumului de apă/canal furnizate de reclamantă și penalități de întârziere.
Potrivit art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006, în forma în vigoare la momentul formulării cererii, "soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ".
Din dispozițiile citate rezultă, fără posibilitate de interpretare, că, deși raporturile juridice dintre operatori și utilizatorii serviciilor de utilitate publică au fost calificate ca fiind raporturi juridice de natură contractuală supuse normelor de drept privat, legiuitorul a înțeles să dea în competența instanței de contencios administrativ toate litigiile izvorâte din neplata serviciilor furnizate/prestate, fără a se face vreo distincție după calitatea operatorului sau utilizatorului.
Față de cele reținute, Curtea constată că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța - secția de contencios administrativ, instanță legal învestită la data de 13.11.2007.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt fondate, urmează a admite recursul în temeiul art.312 alin.5 și 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă și casa hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă - - - cu sediul în C,--24, împotriva sentinței civile nr. 263/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - - COMERCIAL SRL, cu sediul în,-, județ
Casează hotărârea și trimite cauza aceleași instanțe pentru competentă soluționare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21 Mai 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond -E ()
Tehnored.dec.jud.NC/30.05.2008
4 ex.
Dosar nr-
Data ________________
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRASTIV
Prin prezenta vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat întrucât prinDecizia civilă nr. 279/CA/21.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a admis recursul declarat de reclamanta - -, s-a casat hotărârea recurată și s-a dispus trimiterea cauzei aceleași instanțe pentru competentă soluționare.
Dosarul conține _____file.
PREȘEDINTE DE COMPLET
GREFIER
2 ex.//22.05.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
