Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 295/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 295/CA/2008
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta "TERMOFICARE"P împotriva sentinței civile nr. 1573/CA/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar nr.1442/10.12.2007 reprezentând taxa de timbru în cuantum de 21,94 lei și timbru judiciar în cuantum de 1,50 lei din partea reclamantei recurente.
Instanța din oficiu pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei și față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Petroșani, sub nr- reclamanta Regia Autonomă a, a chemat în judecată pe pârâtul și a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligată aceasta la plata sumei de 473,94 lei reprezentând contravaloare servicii termoficare prestate și neachitate în perioada ianuarie 2005 -februarie 2007 și a sumei de 166,85 lei reprezentând penalități de întârziere și suma de 45,38 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a furnizat pârâtului servicii de termoficare pe care acesta refuză să le achite.
Judecătoria Petroșani, prin Sentința nr. 3683/CA/2007 a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Petroșani și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta "TERMOFICARE"P, în contradictoriu cu pârâtul, în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința civilă nr.1573/CA/11.10.2007, a respins acțiunea în contencios administrativ a reclamantei reținând că reclamanta nu a făcut dovada prestării serviciilor de furnizare de utilități, a comunicării facturilor, pentru a putea pretinde plata acestora.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta "TERMOFICARE"P solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale în materia contractelor de prestare a serviciilor publice de termoficare și apă caldă întrucât prin Ordinul nr.255/2006 este reglementată modalitatea de repartizare și facturare a consumurilor individuale și nu era necesară semnarea facturilor, acestea nefiind contestate.
În drept se invocă prevederile art.304 pct.7 și 8 și 274 Cod procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat cu 1/2 din taxa de timbru achitată în primă instanță și timbru judiciar.
Pârâtul intimat nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.
Prealabil analizării motivelor de recurs invocate de reclamantă, instanța va analiza motivul de recurs pus în discuția părților din oficiu în legătură cu încălcarea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță, competență determinată de natura acțiunii și respectiv a contractului a cărei executare se solicită de către reclamantă prin acțiune.
Astfel acțiunea cu care este sesizată instanța este o acțiune contractuală având ca obiect obligarea pârâtei să execute prestația asumată prin contractul de furnizare a apei calde și energiei termice, aceea de a plăti prețul serviciului furnizat.
Potrivit art. 42 alin. 2 din Legea 51/2006 contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice.
Conform art. 36 alin. 1 din aceeași lege, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat,iar conform art.41 din lege au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcți ori indirecți, ai serviciilor de utilități publice printre care și utilizatorii casnici persoane fizice sau asociații de proprietari/locatari.
În mod greșit prima instanță a apreciat că natura contractului cărei executare se pretinde prin acțiune atrage competența instanței de contencios administrativ căci față de calificarea expresă a naturii de drept privat a contractului de furnizare utilităților prin art. 36 alin.1 din lege, competența soluționării acțiunilor în executarea contractului, inclusiv pentru plata prețului serviciilor, se reglementează potrivit art. 51 alin. 4 din lege iar nu potrivit prevederilor art. 51 alin. 3.
Astfel conform art. 51 alin. 3 și 4 din Legea 51/2006 soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedura de urgență, iar soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii.
Acest text de lege impune o delimitare clară a competenței instanței de contencios administrativ de cea a instanțelor de drept comun.
Instanța de contencios administrativ este competentă a soluționa litigii ce supun judecății raporturile juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică, cum sunt, de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciilor de utilități publice care se aprobă prin hotărârea consiliului local sau județean (art. 30 alin. 2 din lege).
Instanța de drept comun este competentă potrivit art. 51 alin. 4 din Legea 51/2006 în privința tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat definite ca atare prin art. 36 alin. 1 din lege, cum este și cazul raporturilor dintre operatorii de servicii de utilități publice și utilizatorii acestor servicii-ambele subiecte ale raportului fiind de drept privat.
În speță o calificare corectă a raportului juridic dedus judecății impunea ca și concluzie calificarea ca fiind comercială a acțiunii formulată de reclamantă.
Această calificare este determinată de calitatea de comerciant a reclamantei care furnizează servicii contra cost în scopul obținerii de profit cu titlu de profesiune obișnuită potrivit art. 7 Cod comercial.
Ori calitatea de comerciant a reclamantei conferă natura comercială întregului raport juridic, chiar dacă pentru pârâți ca persoane fizice acest raport este civil.
De altfel, cele arătate mai sus sunt în concordanță și cu noile prevederi ale art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006 așa cum a fost modificat prin nr.OUG13/2008 publicată în Of.nr.145/26.02.2008.
În consecință competența materială a soluționării cauzei trebuia determinată potrivit art. 51 alin. 4 din Legea 51/2006 și art. 1 pct. 1 raportat la art. 2 alin.1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, litigiul comercial evaluabil în bani, cu o valoare de sub 1 miliard de lei vechi (100.000 lei noi) fiind de competența judecătoriei.
Sub aspect teritorial, reclamanta a ales Judecătoria Petroșani, ca loc al executării contractului.
Cum instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea normelor imperative ce reglementează competența materială, în speță este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, astfel că se impune admiterea recursului și potrivit art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Petroșani ca instanță comercială.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de reclamanta "TERMOFICARE"P împotriva sentinței nr.1573/CA/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Petroșani ca instanță de fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./19.03.2008
Jud.fond -,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
