Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 297/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 297
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr.1687 din 15.10.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, constatându-se atașată la dosar - prin Serviciul arhivă al instanței - întâmpinare formulată de reclamantul intimat
Instanța, având în vedere că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.07.2009 și înregistrată sub nr-, reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat obligarea acesteia la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 5052 lei, actualizată la indicele de inflație de la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că la data de 10.12.2007, a achitat pentru înmatricularea autoturismul marca FORD la Trezoreria S, suma de 5052 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, conform chitanței seria - nr. -.
Reclamantul a arătat că prin cererea nr. 9854 din 25.06.2009 s-a adresat pârâtei, în vederea restituirii acestei sume, dar răspunsul primit a fost negativ.
Prin aderarea României la Convenția Europeană, statul este obligat conform art.10 din Tratatul Comunității Europene să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor care le incubă, prin care și aceea a reglării unei "piețe comune", ca un spațiu fără frontiere, în care este asigurata libera circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalurilor, rin p. urmare, libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar presupune respectarea întocmai a dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene, obligație pe care statul Raî ncălcat-o prin impunerea taxei de prima înmatriculare.
A mai precizat reclamantul că taxa de primă înmatriculare încalcă dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, în care se prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect, produselor naționale similare".
Reclamantul mai invocă și supremația prevederilor dreptului comunitar în raport cu normele interne, prevăzută și de dispozițiile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție. Aceasta soluție se impune cu atât mai mult cu cât, prin Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, în care se prevede că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare, înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică cu condițiile stabilite prin tratat și actul de aderare.
În aceasta privință, poziția Curții de Justiție a Comunităților Europene este clară: s-a remarcat că obiectivul CE este de a stabili o Piață Comună a cărei funcționare este de directă preocupare pentru toate statele membre, acest tratat fiind mai mult decât un simplu acord care creează, pur și simplu, obligații reciproce între părțile contractate, comunitatea creată constituind o noua ordine juridică pentru al cărei beneficiu statele și-au limitat drepturile lor suverane, deși în domenii limitate, și între subiecții căreia se cuprind nu numai statele membre, dar și naționalii lor, astfel că independent de legislația acestora, a înțeles să confere drepturi care devin parte a moștenirii lor juridice chiar dacă nu sunt expres acordate de Tratat, ci în temeiul obligațiilor pe care Tratatul le impune într-un mod clar definit persoanelor și statelor membre și instituțiilor Comunității.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face referire art. 90 al CE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate și cu un regim de reglementare diferit. Prevederile Tratatului CE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (nr. 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
Prinsentința nr. 1687 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Suceavaaadmis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i restituie reclamantului suma de 5.052 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală aferentă, începând cu data de 11.03.2008 și până la data restituirii efective a acesteia.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal instituită de la 1 ianuarie 2007 prin Legea nr. 343/2006 pentru înmatricularea pe teritoriul național de către persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme este o taxă cu efect echivalent, interzisă în înțelesul art. 25.
S-a mai reținut că, în raport de prevederile art. 28 și respectiv 90 din diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare această taxă.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului și a arătat că, art.90 al Tratatului Comunității Europene - la care face trimitere argumentația sentinței recurate - nu este aplicabil în speță, întrucât reglementează statutul "impozitului" și nu al "taxei". A mai arătat că normele comunitare nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa de primă înmatriculare, ci este discutabil doar nivelul și modul ei de calcul.
În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate ( introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe ) și cu un regim de reglementare diferit.
A susținut recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
Criticile sunt nefondate.
O primă subliniere pe care Curtea o consideră a fi necesară constă în aceea că, instituirea taxei de primă înmatriculare nu împiedică intrarea în țară a anumitor autovehicule, ci doar punerea lor în circulație.
că, în speță, așa cum de altfel corect a sesizat și prima instanță, există un conflict între normele dreptului comunitar și dreptul intern aplicabil cu privire la perceperea taxei de primă înmatriculare și respectiv la nivelul acestei taxe speciale, conflict ce se impune a fi rezolvat prin a da eficiență normei comunitare (art. 148 alin. 2 - Constituție), respectiv art. 90 care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre UE, așadar și o discriminare determinată de o diferență dintre impozitele aplicate produselor altor state membre și impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141Cod fiscal numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii,Curteaobservă că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state membre ale Uniunii Europene - și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, așadar nu se percepe taxa stabilită de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.
Cu toate acestea, taxa stabilită de 2141din Codul fiscal este percepută în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.
Cu referire la incidența OUG50/2008, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acesteia.
In același context, Curtea reține că noua taxă instituită de OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, așa încât, nu există temei pentru invocarea și aplicarea compensației.
Pentru aceste motive,
In numele Legii,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr.1687 din 15.10.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.03.2010
jud.fond
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Artene Doina, Galan Marius
