Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 298/2010. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - pretenții -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.298

Ședința publică din 25 februarie 2010

PREȘEDINTE: Andrieș Maria

JUDECĂTOR 2: Artene Doina

JUDECĂTOR 3: Galan Marius

Grefier - -

Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. Sși chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu Bcu sediul în B, nr. 294, -orp A, împotrivasentinței nr. 2081 din 26.11.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cureclamantul.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, constatându-se atașată la dosar - prin Serviciul arhivă al instanței - întâmpinare formulată de reclamantul intimat.

Instanța, văzând lipsa părților, constatând recursurile în stare de judecată, cât și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.5631/86 din 27.08.2009, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei S la restituirea sumei de 15.059 lei reprezentând totalul a două taxe speciale de poluare.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 22.10.2008 a achiziționat autoturismul marca OPEL, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat două taxe, pentru același autoturism, respectiv suma de 7530 lei, conform chitanței seria - nr.- din 14.05.2009 și suma de 7529 lei, conform chitanței seria - nr.- din 24.04.2009.

Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. "

În conformitate cu normele comunitare, articolul 25 CE prevede: Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. "

Reclamantul a mai precizat că din prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României se constată inaplicabilitatea art. 2141, cap. 21 din Codul Fiscal- Legea nr. 343/2006 care stipulează Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule" si aplicarea prevederilor art. 25, 28 coroborat cu articolul 3 alineatul (3) din [Directiva 92/12] si 90 ale

Mai mult decât atât, relevant în acest sens este si practica si jurisprudența Curți Europene prin deciziile pronunțate, respectiv: Hotărârea Curții Europene împotriva Poloniei din data de 18 ianuarie 2007 din cauza C 313/05 si Hotărârile Curții Europene împotriva Ungariei din data de 13 iulie 2006 din cauza C-333/05 si data de 5 octombrie 2006 din cauza C290/05.

Din articolul 90 al doilea paragraf [CE], reiese ca nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție.

Astfel, se opune ca un stat membru să adopte dispozițiile figurând în art. 2141, cap. 21din Codul fiscal - Legea nr. 343/2006, conform căruia persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, să achite o taxa specială "de prima înmatriculare" pentru înmatricularea în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 CE.

În drept, reclamantul a invocat art.90 ain.1 (ex.art.95) din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană.

În dovedire a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta S prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. că prevederile art.2141din Legea nr.571/2003 au fost abrogate prin intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.

A mai susținut pârâta că se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcții de criterii obiective.

Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu dreptul comunitar cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente.

Pârâta Sac hemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând ca în situația în care acțiunea formulată de reclamant va fi admisă să se dispună obligarea chematei în garanției la restituirea către reclamant a sumei de 15.059 lei reprezentând taxa de poluare.

În motivarea cererii a arătat că taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

A mai susținut că doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu.

La termenul de judecată din 8 octombrie 2009, instanța de fond a dispus introducerea în cauză a chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.

Prin întâmpinare, chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, pe cale de excepție, a invocat excepția de inadmisibilitate, arătând că reclamantul nu atacă un act administrativ în înțelesul Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, și nici un act administrativ fiscal, în înțelesul Codului d e procedură fiscală, ci solicită restituirea unei sume pe care consideră că o datorează.

Pe fondul cauzei a arătat că pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare și pentru stoparea continuării procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, s-a propus abrogarea articolelor din Codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României menținându-și poziția că trebuie evidențiată diferența dintre mașinile high și low poluatoare și a propus un proiect de ordonanță de urgentă a Guvernului.

Mai menționează că, neadoptarea în regim de urgență a OUG nr. 50/2008, în conformitate cu cerințele din avizul motivat (document care marchează cea de-a 2-a și ultima etapă a fazei precontencioase a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru) putea conduce la sesizarea Curții de Justiție a Comunității. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.

Potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.

În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de institui re a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeana a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile sunt luate in considerare la taxarea mașinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.

Or, câtă vreme chiar Comisia Europeana a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, apreciem că nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că aceasta taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene".

Procedura demarată de comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art.90 din Tratatul

Prinsentința nr. 2081 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul Suceavaa

respins ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție, a admis cererea formulată de reclamantul, și obligă pârâta S să restituie reclamantului suma de 15.059 lei reprezentând taxa de poluare, achitată cu chitanțele seria - nr.- din 14.05.2009 și seria - nr.- din 24.04.2009.

A admis cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu B și a obligă chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să vireze pârâtei S suma de mai sus.

În conformitate cu disp.art.137 Cod proc. civ, examinând cu prioritate excepțiile invocate, instanța de fond constată următoarele:

În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii, acesta nu este dată, atât timp cât, în conformitate cu disp. art.1 din Legea nr.554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

taxei de poluare se face pe baza unei decizii de calcul a taxei de poluare care reprezintă titlu de creanță și astfel acțiunea este admisibilă, urmând a se respinge excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție.

Pe fondul cauzei, instanța de fond reținut că dreptul comunitar este incident în speță, mai exact disp.art.90 alin.1, care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produsele altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Discriminarea la care se referă acest text de legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.

Instanța a considerat că art.90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeană de Justiție din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Nâdasdi -es - Regionalis respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante în acest sens:

Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor Între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.

Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weige1, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.

Potrivit art. III din nr.OUG 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2000. precum și toate vehiculele NI cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.

Rezultă așadar că în prezent a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o altă țară este preț apropriat de prețul autoturismului nou fabricat în România.

Aspectul esențial ce trebuie reținut este acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare. Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluționată de În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali ( chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci iar cele peste 16. erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată nu se fabricau în Franța autoturisme de peste 16. și de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut că taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a nr.OUG50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 m este scutit de plata taxei de poluare iar achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000. (ce nu sunt fabricate în România ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din este încălcat și în situația achiziționării din altă țară a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziționate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naționale) atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO - ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pârâta și chemata în garanție, în esență, prin recursurile declarate au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că taxa de poluare, reglementată de nr.OUG50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art.90 paragraful 1 din Tratatul CE iar, în ceea ce privește dispozițiile art.28 din același tratat, în mod eronat instanța de fond a reținut că acestea sunt aplicabile în speță, în condițiile, în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent.

În motivarea recursului pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S a arătat că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei procedurii prealabile, atâta timp cât, conform disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Suma achitată cu titlu de taxă de poluare a fost stabilită prin decizie de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, înscris ce reprezintă titlu de creanță și susceptibil de a fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii.

Potrivit titlului de creanță reprezentat de decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nu a fost exercitată calea de atac a contestației administrative, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate.

Taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu de 1.07.2008, conform căruia taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO.2, taxa specifică exprimată în Euro / 1 g CO.2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei ce are în vedere vechimea autoturismului.

În conformitate cu dispozițiile art. 28, în statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art. 90 stabilind că nicun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.

a admis însă că statele au libertatea să taxele cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 90.

Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în Românie a autoturismelor noi sau second - hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România cât și celor achiziționate din spațiul european, fiind achitată doar la prima înmatriculare pe teritoriul României și nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autoturismului.

Dispozițiile art. 90 paragraf 1 CE ar fi încălcate atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar ar fi calculat diferit și după metode diferite care ar conduce la un impozit mai mare aplicat produsului de import.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, ținându-se cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autoturismului.

Astfel, conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 50/2008, din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe se finanțează programe, respectiv:

- programul de stimulare a înnoirii parcului auto național;

- programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități;

- proiecte de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală și energie eoliană;

- proiecte privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasa, microhidrocentrale;

- proiecte privind împădurirea terenurilor degradate sau defrișate;

- proiecte de returnare a terenurilor scoase din patrimoniul;

- proiecte de realizare a pistelor pentru bicicliști;

În motivarea recursului chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu a precizat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii și fără temei legal, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. civilă, arătând că taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art.90 paragraful 1 din Tratatul CE iar, în ceea ce privește dispozițiile art.28 din același tratat, în mod eronat instanța de fond a reținut că acestea sunt aplicabile în speță, în condițiile, în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent.

În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr.50/2008 stabilește prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formulate, de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro4 și Euro3, iar pentru autovehiculele noi, cu o durată lungă de folosire sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.

Or, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, nu se poate reține că prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținându-se cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate,Curtea, le constată neîntemeiate pentru cele ce urmează:

Cu privire la fondul litigiului, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.

Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi ~es - Regionalis, respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:

Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituindComunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela dea asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normalede concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din altestate membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.

Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcatatunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselornaționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiardacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselorimportate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolocitată). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect,datorită efectelor pe care le produce.

Potrivit art. III din nr.OUG 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000, precum și toate vehiculele N 1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.

Rezultă așadar că în prezent, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o altă țară este preț apropriat de prețul autoturismului nou fabricat în România.

Aspectul esențial ce trebuie reținut e acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.

Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluționată de În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali ( - chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci iar cele peste 16 erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată nu se fabricau în Franța autoturisme de peste 16 și de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut că taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a nr.OUG50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 m este scutit de plata taxei de poluare iar achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 (ce nu sunt fabricate în România ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din este încălcat și în situația achiziționării din altă țară a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziționate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naționale) atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO- ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).

Pentru considerentele învederate urmează a respinge recursurile declarate ca nefondate, în temeiul art. 304 pct.9; 312 alin. 1,2,3 Cod procedură civilă.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE,

Respinge ca nefondate recursurile declarate depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. Sși chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu Bcu sediul în B, nr. 294, -orp A, împotrivasentinței nr. 2081 din 26.11.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud. -

Tehnored.

Ex. 2/06.03.2010

Președinte:Andrieș Maria
Judecători:Andrieș Maria, Artene Doina, Galan Marius

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 298/2010. Curtea de Apel Suceava