Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 299/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.299
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr.1940 din 12.11.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta Euro Șcheia, prin adm..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei împuternicire de reprezentare juridică și concluzii scrise.
Instanța, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială de contencios administrativ și fiscal sub nr. 6000/86 din 22.09.2009, reclamanta "Euro " Șcheia a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice a mun. S, obligarea acesteia la restituirea sumei totale de 17.747,47 lei reprezentând taxă specială pentru înmatriculare, precum și dobânda legală calculată până la plata efectivă a debitului, după cum urmează: pentru autoturismul Opel Astra suma de 5.310,46 lei, achitată cu nr.57/11.02.2008, pentru autoturismul Volkswagen suma de 6.286,65 lei, achitată cu OP nr.156/30.07.2007, pentru autoturismul Mercedes-Benz suma de 2.906,36 lei, achitată cu OP nr.256/05.11.2007 și pentru autoturismul Volvo suma de 3.244 lei, achitată cu chitanța -/04.07.2007.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 01.01.2007-01.07.2008 a achiziționat spațiul Uniunii Europene mai multe autoturisme second-hand, iar pentru înmatricularea acestora în România a fost nevoită să achite taxa de primă înmatriculare reglementată de art.214 ind.1 și urm. Cod fiscal în cuantum total de 17.747,47 lei.
A mai arătat reclamanta că art. 28 din Tratatul prevede ca: "Restricțiile cantitative la import, precum si toate masurile cu efect echivalent sunt interzise între statele membre." iar taxa perceputa de autoritățile române are caracterul unei restricții cantitative fiind susceptibila de a împiedica comerțul intracomunitar.
Prin aderarea României" la Convenția Europeană, statul R este obligat, conform art. 10 din Tratatul Comunității Europene să ia toate masurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor care le incumbă, printre care și aceea a reglării unei "piețe comune", ca un spațiu fără frontiere, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, serviciilor si capitalurilor. Prin urmare, libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar presupune respectarea întocmai a dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene, obligație pe care statul român a încălcat-o prin impunerea taxei de prima înmatriculare.
Consideră reclamanta că foarte importantă pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat mai sus.
In fine, mai arată reclamanta că taxa speciala nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară. Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta Saa rătat că prin nr.OUG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. In baza acestei ordonanțe a fost emisă nr.HG686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG58/2008. Art. 11din nr.OUG 50/2008 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule este reglementată la cap.VI Secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008.
In condițiile în care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1.01.2007-30.06.2008, acțiunea reclamantului prin care solicită restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare este lipsită de temei legal.
A mai arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxa distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) si cu un regim de reglementare diferit. Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
Prinsentința nr. 1940 din 12 noiembrie 2009 Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice a mun. S să-i restituie reclamantei suma de 17.747, 47 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, astfel: pentru autoturismul Opel Astra suma de 5.310,46 lei, achitată cu nr.57/11.02.2008, pentru autoturismul Volkswagen suma de 6.286,65 lei, achitată cu OP nr.156/30.07.2007, pentru autoturismul Mercedes-Benz suma de 2.906,36 lei, achitată cu OP nr.256/05.11.2007 și pentru autoturismul Volvo suma de 3.244 lei, achitată cu chitanța -/04.07.2007, precum și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal, în sensul introducerii art.2141și 2143, ce a instituit obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art.2141din Codul fiscal prin nr.OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă nu s-a făcut distincție între comercianți și necomercianți ca subiecte în raportul de dreptul material fiscal.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța a apreciat că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a mai reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
S-a mai arătat că cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art.148 al.2, conform cărora: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice,criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, prin nr.OUG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
A mai arătat recurenta că art. 90 al Tratatului Comunității Europene - la care face trimitere argumentația sentinței recurate - nu este aplicabil în speță, întrucât reglementează statutul "impozitului" și nu al "taxei". A mai arătat că normele comunitare nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa de primă înmatriculare, ci este discutabil doar nivelul și modul ei de calcul.
A mai arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
Analizând actele dosarului,Curteaconstată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățit să-i fie restituită.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr.1940 din 12.11.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta Euro Șcheia, prin adm..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/03.03.2010
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Artene Doina, Galan Marius
