Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 303/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.303
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr.2345 din 17.12.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care:
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 25.11.2009 înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - prin Administrația Finanțelor Publice F, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 6.507 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, precum și a dobânzii legale calculate de la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 10.04.2007 a achitat pentru autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare -, suma de 9.734 lei, conform chitanței nr. -, număr de identificare -, sumă calculată conform disp. art. 2141Cod fiscal.
A mai arătat că din suma sus menționată i s-a restituit prin decizia de restituire nr. 1 din 01.08.2008 suma de 3.227 lei, astfel că a promovat prezenta acțiunea pentru restituirea diferenței de 6.507 lei.
Reclamantul a mai precizat că prin aplicarea acestei taxe, Guvernul României încalcă flagrant dispozițiile legale ale Uniunii Europene, că taxa specială de primă înmatriculare a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui impozit cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007. Astfel potrivit art. 2141din Codul Fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, însă pentru autovehiculele second - hand achiziționate din România.
De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Europeană de Justiție a consacrat principiul supremației dreptului comunitar față de dreptul național. În plus s-a stabilit și în jurisprudența Curții de Justiție Europene, respectiv art. 90 că, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
În drept a invocat disp. art. 112 și 274 Cod procedură civilă, art. 11 și 148 din Constituția României și art. 25, 28 și 90 din Tratatul CE.
Pârâta prin întâmpinarea depună la dosar solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentința nr. 2345 din 17 decembrie 2009 Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului și a obligat pârâta S - Administrația Finanțelor Publice F să-i restituie reclamantului suma de 6.507 lei reprezentând taxa primă înmatriculare, precum și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal instituită de la 1 ianuarie 2007 prin Legea nr. 343/2006 pentru înmatricularea pe teritoriul național de către persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme este o taxă cu efect echivalent, interzisă în înțelesul art. 25.
S-a mai reținut că, în raport de prevederile art. 28 și respectiv 90 din diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare această taxă.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului și a arătat că, art.90 al Tratatului Comunității Europene - la care face trimitere argumentația sentinței recurate - nu este aplicabil în speță, întrucât reglementează statutul "impozitului" și nu al "taxei". A mai arătat că normele comunitare nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa de primă înmatriculare, ci este discutabil doar nivelul și modul ei de calcul.
În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate ( introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe ) și cu un regim de reglementare diferit.
A susținut recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai arătat recurenta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Criticile sunt nefondate.
O primă subliniere pe care Curtea o consideră a fi necesară constă în aceea că, instituirea taxei de primă înmatriculare nu împiedică intrarea în țară a anumitor autovehicule, ci doar punerea lor în circulație.
că, în speță, așa cum de altfel corect a sesizat și prima instanță, există un conflict între normele dreptului comunitar și dreptul intern aplicabil cu privire la perceperea taxei de primă înmatriculare și respectiv la nivelul acestei taxe speciale, conflict ce se impune a fi rezolvat prin a da eficiență normei comunitare (art. 148 alin. 2 - Constituție), respectiv art. 90 care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre UE, așadar și o discriminare determinată de o diferență dintre impozitele aplicate produselor altor state membre și impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141Cod fiscal numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii,Curteaobservă că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state membre ale Uniunii Europene - și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, așadar nu se percepe taxa stabilită de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.
Cu toate acestea, taxa stabilită de 2141din Codul fiscal este percepută în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.
Cu referire la incidența OUG50/2008, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acesteia.
In același context, Curtea reține că noua taxă instituită de OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, așa încât, nu există temei pentru invocarea și aplicarea compensației.
Pentru aceste motive,
In numele Legii,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr.2345 din 17.12.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.03.2010
jud.fond
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Artene Doina, Galan Marius
