Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 310/CA
Ședința publică de la 09 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier:
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta - " " - I, împotriva sentinței civile nr.132/CA din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurentă, lipsă fiind intimatul - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând pricina în stare de judecată, a dat cuvântul reprezentantei recurentei care a solicitat respingerea excepției de tardivitate a cererii de recurs ce a formulat și admiterea recursului, apreciind că în mod nejustificat s-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata dobânzii aferente debitului preluat prin contract și neachitat.
Constatând dezbaterile încheiate, după deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 132/CA/ 29 ianuarie 2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I împotriva pârâtului -, pe care l-a obligat să plătească reclamantei suma de 380,22 lei cu titlu de preț, suma de 51,84 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 53,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de dobândă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr. -/28 ianuarie 2005, că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, înregistrând o datorie de 380,62 lei, născută din neachitarea facturilor emise și că, raportat la art. 5 din contract și art. 969 Cod civil, debitorul datorează și penalități de întârziere în sumă de 51,84 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata dobânzilor, prima instanță a considerat că acestea nu sunt datorate, întrucât conform reglementărilor speciale în domeniu la debitul datorat se pot calcula doar dobânzi, nu și penalități.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că, deși în considerente s-a reținut că se pot calcula dobânzi la debitul neachitat, prin dispozitiv acest capăt de cerere a fost respins, neobservându-se că pentru datoria anterioară momentului încheierii contractului (ianuarie 2005) nu se puteau calcula penalități, întrucât între părți nu au existat raporturi contractuale, lipsa contractului împiedicând aplicarea clauzei penale înserate în contract și justificând cererea întemeiată pe dispozițiile OG nr. 9/2000, în condițiile în care Legea nr. 51/2006 nu putea fi aplicată obligațiilor născute anterior momentului adoptării ei.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din oficiu, la termenul din 12 mai 2008, instanța a pus în discuția părților chestiunea respectării dispozițiilor procedurale referitoare la termenul de introducere a cererii de recurs.
Examinând această excepție, Curtea constată că sentința nr. 132/CA/ 29 ianuarie 2008 a fost comunicată reclamantei - recurente la data de 29 februarie 2008, conform dovezii aflate la fila 11 dosar fond, și că cererea de recurs a fost depusă la Tribunalul Iași la data de 18 martie 2008, conform confirmării aflate la fila 3 dosar recurs.
Având în vedere că termenul de 15 zile, prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, s-a împlinit într-o zi în care serviciul creditorului este suspendat de drept, respectiv în ziua de sâmbătă, 15 martie 2008, și că într- atare situație conform art. 101 alin. 5 Cod procedură civilă acesta se prelungește până la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare în speță până la orele 24 ale zilei de luni, 17 martie 2008, Curtea constată că cerea de recurs s-a introdus în termenul legal, drept pentru care va respinge excepția ce a ridicat din oficiu.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că acțiunea în pretenții, promovată de reclamanta-recurentă își are izvorul într-un contract pentru prestări servicii salubritate, că activitatea desfășurată de reclamantă face parte din categoria actelor de comerț reglementată de art. 3 Cod comercial, că ea are statut de comerciant, conform art. 7 Cod comercial și că acțiunile ce derivă dintr-un act comercial cad în competența jurisdicției comerciale.
Întrucât, la data adoptării Legii nr. 512/2006, părțile nu au adoptat prevederile contractului încheiat la data de 28 ianuarie 2005, la dispozițiile ce instituie un nou cadru normativ, vizând executarea serviciilor comunitare de utilități publice, prima instanță nu avea suportul legal pentru a face aplicațiunea retroactivă a Legii nr. 51/2006 și nici pentru a se substitui părților în ceea ce privește definirea cadrului juridic obligațional.
Pe de altă parte, din situația de calcul aflată la dosar, rezultă fără echivoc că dobânzile pretinse prin acțiune au fost calculate pentru obligații anterioare perfectării contractului de prestări servicii, cărora nu li se putea aplica clauza penală înserată la art. 5 pct. 4 din contract.
Cum obligația înserată la art. 4 pct. 7 din contract, vizând preluarea debitului înregistrat în evidența contabilă la data încheierii contractului, era ea însăși comercială, prima instanță era obligată să facă aplicațiunea art. 43 Cod comercial, care stabilește că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani, precum este cea acumulată de pârâtul - -, produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, neinteresând în acest caz dispozițiile limitative ale Legii nr. 51/2006, în condițiile în care nici o normă legală nu interzice cumularea dobânzii cu alte genuri de daune interese, menite a sancționa conduita necorespunzătoare a uneia din părțile contractante.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul promovat de reclamantă, în sensul că va modifica în parte hotărârea atacată și în fond va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 133,30 lei cu titlu de dobândă, făcându-se totodată aplicațiunea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de tardivitate a recursului.
Admite recursul introdus de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 132/CA/ din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, obligă pe pârâtul - să plătească reclamantei I și suma de 133,30 lei cu titlu de dobândă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă pe intimatul - să plătească recurentei I suma de 27,5 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex. /18.06.2008
Tribunalul Iași - Jud., jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc, Violeta
