Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 321/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - despăgubiri -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 321
Ședința publică din 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în loc.V D,-,.6, județul S și pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S, cu sediul în municipiul S, dul 1 - nr.9, județul S, împotriva sentințeinr. 1886 din 09 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal(dosar nr-).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamantul și consilier juridic pentru pârâtul recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, părțile prezente precizează că nu au alte cereri de formulat.
Instanța, verifică actele și lucrările dosarului, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestora.
Reclamantul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în totalitate a sentinței primei instanțe și pe fond, obligarea pârâtului la plata sumei de 31.700 lei reprezentând cheltuieli de judecată și daune morale. În susținere, precizează că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, prin care a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, deși a depus documente. Solicită cheltuieli de judecată.
Întrebat fiind, precizează că nu poate face dovada justificării cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia deplasărilor la instanță.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Consilier juridic pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, cu consecința respingerii cererii privind dobânda legală, pentru motivele dezvoltate pe larg în cererea de recurs.
Cu privire la recursul declarat de reclamant, solicită respingerea acestuia ca nefondat, acesta nu a făcut dovada pretențiilor sale, în sensul că nu se pot acorda cheltuieli de judecată efectuate într-o altă cauză și că prima instanță constatat că nu este dat capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale, fiind reținută autoritatea lucrului judecat.
În temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr- din 21.04.2009, reclamantul, în contradictoriu cu Sas olicitat instanței, obligarea pârâtului la plata sumei de 25 000 lei, reprezentând daune morale pentru încălcarea prevederilor art.2 al.1 lit. "g" din Legea nr.554/2004, obligarea pârâtului la plata compensației lunare reprezentând chirie, în cuantum de 50% din salariul de bază, pentru perioada 15.03.2006 -
09-05 -2007, la care să se adauge dobânda legală pentru perioada de după 15.03.2006 până la data 22.01.2009 și a penalităților de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere după data de 22.01.2009 până la lichidarea datoriei către reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 13.11.2008, prin decizia nr.1455, Curtea de Apel Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a obligat pârâtul la plata compensației lunare pentru chiria neachitată pentru perioada 15.03.2006-09.05.2007, în cuantum de 50% din salariul de bază, prin hotărâre definitivă și irevocabilă și cu toate că la data de 10.12.2008 a înaintat documentele pârâtului și a cerut plata sumelor datorate nu a primit până la data introducerii prezentei acțiuni documentele solicitate.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că s-a conformat dispozițiilor deciziei Curții de apel d e bunăvoie, la cererea reclamantului.
Totodată, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere având ca obiect chirie pentru perioada 15.03.2006-09.05.2007 și a precizat că reclamantul nu a făcut dovada daunelor morale solicitate.
Prin sentința nr. 1886 din 9 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, admis excepția capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata compensației lunare pentru intervalul 15.03.2006-09.05.2007, respins capătul de cerere mai sus arătat ca fiind intrat în puterea de lucru judecat, a admis în parte acțiunea, având ca obiect "despăgubiri" formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului S, obligat pârâta să plătească reclamantului dobânda legală pentru suma datorată pentru intervalul 23.03.2006 - 13.05.2009, astfel cum fost îndreptat prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal și a respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, în cauză este dată excepția autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere al reclamantului vizând obligarea pârâtului la plata chiriei în cuantum de 50% din salariul de bază, întrucât este dată tripla identitate de părți, obiect, cauză, reglementat de art.166 cod procedură civilă față de decizii nr.1455/2008 a Curții de Apel Suceava.
Prin ordinul de plată nr.2201/13.05.2009 (fila 17 dosar) rezultă că pârâtul a plătit reclamantului suma de 7750 lei reprezentând contravaloare chirie, conform deciziei nr.1455/13.11.2008 a Curții de Apel Suceava. cu toate acestea instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale, începând cu data nașterii dreptului, 23.03.2006. având în vedere că executarea obligației având ca obiect o sumă de bani este posibilă întotdeauna în natură, neexecutarea obligației are drept consecință plata de despăgubiri moratorii, conform disp.art.1088 cod civil. Potrivit aceluiași text de lege, daunele-interese se cuvin fără ca reclamantul să justifice vreo pagubă și sunt debite din ziua chemării în judecată, 23.03.2006, în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea de daune morale în cuantum de 25 000 lei, art.19 al.1 din Legea nr.554/2004 reglementează o situație de excepție de la regula instituită prin art.8, coroborat cu art.11, aceea de plină jurisdicție a acțiunilor, și anume posibilitatea reclamantului de a introduce acțiune în despăgubiri separat de capătul de cerere având ca obiect anularea actului administrativ.
Instanța a apreciat că acțiunea introdusă în baza art.19 trebuie să fie în mod real motivată pe o situație obiectivă, iar reclamantul trebuie să probeze momentul de la care a luat cunoștință de întinderea pagubei, or în cauză reclamantul nu a făcut nici dovada cuantumului prejudiciului, nici momentului că a avut cunoștință de întinderea pagubei, ulterior introducerii acțiunii având ca obiect plata contravalorii chiriei în cuantum de 50% din salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul.
Reclamantul, în motivarea recursului său, arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii și eronat nu i-a acordat cheltuielile de judecată și daunele morale pretinse, motive prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S, critică sentința pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit instanța de judecată l-a obligat la plata dobânzii legale, deși în cauză nu sunt incidente disp. art. 1088 cod civil (nefiind încheiat vreun contract ) și nici cele prev. de OG nr.9/2000 (nefiind stabilită vreo convenție) acordarea acesteia ducând la îmbogățire fără just temei a reclamantului.
Examinând recursurile declarate în cauză,Curteaconstată următoarele:
În ceea ce privește motivele invocate de către recurentul, enumerate doar, instanța apreciază că sunt nefondate.
Astfel, din considerentele sentinței atacate, rezultă inexorabil atât temeiurile de fapt cât și cele de drept ce au format convingerea instanței de fond în pronunțarea soluției atacate.
În ceea ce privește motivul privind neacordarea cheltuielilor de judecată, instanța apreciază că la dosarul cauzei nu au fost depuse nici un fel de dovezi privind efectuarea acestora (acțiunea fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru și nefiind angajat nici un avocat ) iar pe de altă parte instanța de judecată nu poate reține și acorda în acest cadru procesual, cheltuieli de judecată efectuate în alte cauze.
Referitor la motivul privind daunele morale,Curteaapreciază că în mod corect nu au fost acordate de către instanța de fond.
Astfel"prejudiciul moral, reprezintă consecința negativă nesusceptibilă de evaluare pecuniară, care rezultă din lezarea unui drept sau interes nepatrimonial (cum ar fi: dreptul la viață, la integritate corporală, la sănătate, la onoare etc.) și constă în moartea, durerile fizice sau psihice cauzate prin vătămarea integrității corporale sau a sănătății, atingerea onoarei sau reputației unei persoane etc.".
Temeiul legal al acordării acestora îl constituie dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, grefat pe art. 998, 999 Cod civil ori în cauză, reclamantul nu a precizat în ce constă prejudiciul moral suferit și nici nu a dovedit cu nici un mijloc de probă îndeplinirea cumulativă a cerințelor legale ale textelor sus-citate, nefiind suficienta libera apreciere a reclamantului sau a instanței, în lipsa oricăror elemente probatorii și momentul de la care a luat la cunoștință de întinderea pagubei, cum a reținut și instanța de fond.
Față de cele învederate, recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de pârât, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază de asemenea, că este nefondat.
Astfel, dobânda pretinsă de către reclamant și acordată de către instanța de fond, reprezintă suma de bani, cu titlu de daune - interese, datorată de către debitor pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului prin simpla întârziere în executarea obligației sale, având ca obiect plata unei sume de bani.
Potrivit art. 1088 Cod civil, "la obligațiile care au, ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală".
Ori, în speță, nu pot fi reținute motivele invocate de către recurentă, întrucât în lipsa unei clauze penale stipulată printr-o convenție încheiată între părți, dobânda nu poate fi decât cea legală astfel cum este reglementată de nr.OG 9/2001 în ceea ce privește raporturile civile prevăzute de art. 5 alin. 2 al acestei ordonanțe care prevede expres: "Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datoreazănumai dobânda legală", echivalentă cu nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Națională a României.
În considerarea argumentelor de fapt și, de drept menționate, cum criticile ambelor părți nu sunt întemeiate iar din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursurile de față urmează a fi respinse ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în loc.V D,-,.6, județul S și pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S, cu sediul în municipiul S, dul 1 - nr.9, județul S, împotriva sentințeinr. 1886 din 09 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal(dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud. fond:
Tehnodact.
2 ex./24.03.2010
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Galan Marius, Nastasi Dorina
