Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 3223/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3223
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL prin administrator împotriva sentinței nr.2304 din data de 24 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat -, pentru recurenta reclamantă - SRL, avocat, pentru intimata pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR M și intimatul pârât și intimații pârâți și, asistați de avocat, lipsind și intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier,după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat - pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, respingerea acțiunii, cu obligarea pârâților, în solidar, la plata sumelor solicitate, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar.
Avocat pentru intimata pârâtă DSVSA M solicită respingerea recursului. Susține că la data de 24.04.2003 s-a emis autorizația de funcționare a societății reclamante, la 09.05.2003 a avut loc primul control și până în data de 02.02.2006 inspectorii sanitari au întocmit 20 de note de constatări, 4 procese verbale de contravenție rămase definitive, mai multe fișe de inspecție; de asemenea, la filele 14-17 dos. fond se află un raport de expertiză în care s-au prevăzut toate deficiențele societății reclamante, niciodată nefiind remediate deficiențele acestui abator, deși au fost acordate mai multe termene în acest sens.
Mai susține că prin dec. nr. 448/R/03.10.2006 Tribunalul Mehedinția anulat unul dintre procesele verbale cu motivarea că termenele pentru executarea lucrărilor de remediere nu expiraseră. De altfel, cea mai gravă deficiență o constituie nedepunerea planului de modernizare a abatorului, care atrage nulitatea autorizației. La controlul din 02.02.2006 s-au găsit aceleași deficiențe cu privire la igiena sacrificării animalelor, igiena furajării. Mai susține că în cauză nu există faptă ilicită și nici prejudiciu. Solicită cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul recurentei reclamante susține că au fost anulate toate procesele verbale de contravenție.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 574/13.09.2007 pronunțata de Judecătoria Turnu Severins -a declinat competenta de soluționare, în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția Comercială.
Pe rolul Tribunalului Mehedinți cauza a fost înregistrată sub nr-.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă la solicitarea reclamantei - SRL și o expertiză sanitar-veterinară la solicitarea pârâtei DSVSA
La expertiza contabilă au formulat obiecțiuni atât reclamanta cât și pârâta DSVSA M, solicitând efectuarea unei alte expertize contabile.
Prin încheierea din 10 octombrie 2007, dosarul a fost transpus la un complet de contencios administrativ, acordând termen la 24.octombrie 2007.
Prin sentința nr. 4872/CONT/14.11.2007 a Tribunalului Mehedinți Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tr. S-a constatat ivit conflict negativ de competență și a fost trimisă cauza spre soluționare la Curtea de Apel Craiova.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că cererea în pretenții formulată este o cerere accesorie cererii principale care are ca obiect plângerea contra procesului verbal de contravenientă. Întrucât competența de soluționare a cererii principale aparține Judecătoriei, conform art. 31 din OG 2/2001, în temeiul art. 17 Cod pr. civilă competența de soluționare a cererii accesorii aparține tot judecătoriei.
Pe rolul Curții de Apel Craiova cauza a fost înregistrată sub nr- la Secția Comercială, iar, prin încheierea de ședință din data de 11.12.2007 a fost scoasă de pe rol și înaintată Secției Contencios Administrativ și Fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență fiind înregistrat sub nr-.
Prin sentința nr. 1CNC din 10.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului Mehedinți - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a se pronunța această sentință s-au avut în vedere următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâților la plata sumei ce reprezintă prejudiciul produs ca urmare suspendării activității societății.
Se reține că prin Ordonanța nr. 1/06.02.2006 a - DSVSA M s-a dispus suspendarea temporară a actului unilateral - SRL, începând cu data de 06.02.2006, până la data remedierii deficiențelor constatate cu ocazia controlului efectuat și finalizat cu fișa de inspecție nr. 890/06.02.2006 și procesul verbal de constatare nr. 632/30.01.2006.
Sancțiunile aplicate au fost stabilite în baza HG nr. 984/25.05.2005. Aceste sancțiuni au fost stabilite astfel: în baza art. 5 lit. a pct. 4 s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 600 RON. În ceea ce privește suspendarea temporară a acțiunii, aceasta are ca temei legal dispoz. art. 8 alin. 1 din HG nr. 985/25.05.2005.
Aceasta deoarece în legea cadru, respectiv OG 42/2004 privind organizarea activității veterinare, în art. 51 alin. 1 și 2 se prevede faptul că faptele care constituie contravenție la normele veterinare, precum și persoanele care pot să constate contravenții și să aplice sancțiuni se stabilesc prin Hotărârea Guvernului.
De asemenea, în temeiul art. 51 alin. 3 din OG 42/2004 se prevede faptul că dispozițiile prezentei ordonanțe referitoare la contravenții se completează cu prev. OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, regimul juridic al contravențiilor este reglementat de OG nr. 2/2001 modificată.
În conformitate cu art. 5 alin. 1 din OG 2/2001 sancțiunile contravenționale sunt principale și completare.
Amenda contravențională este sancțiunea principală (art. 5 alin. 2 lit. b), iar suspendarea autorizației de exercitare a activității este sancțiune complementară.
Conform art. 21 din OG 2/2001 agentul constatator aplică sancțiunea prin procesul verbal de constatare, dacă prin actul normativ de stabilire a contravențiilor nu se prevede altfel.
În cauză, sancțiunea principală, acea a amenzi contravenționale, se aplică conform regimului sancționator de drept comun, conform OG 2/2001. Aceasta deoarece HG nr. 984/2005 nu conține dispoziții derogatorii.
În ceea ce privește însă măsura suspendării temporare a activității, în conformitate cu art. 11 din HG nr. 984/2005 legiuitorul a instituit un regim juridic distinct, a dispus expres modul în care se poate adopta măsura suspendării.
Astfel, s-a stabilit că inspectorii autorității sanitare veterinare constată contravenția, iar aplicare sancțiunii se face de către directorul direcției sanitar veterinare prin rezoluție scrisă pe procesul verbal de constatare a contravenției.
În plus față de această rezoluție s-a emis și Ordonanța nr. 1/2006.
Ca atare, norma enunțată anterior se încadrează în excepția cuprinsă în art. 21 alin. 1 din OG 2/2001, în sensul că actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției prevede organul care dispune măsura suspendării.
Există astfel dualitate de regim juridic, măsura suspendării aplicându-se de un organ administrativ, iar amenda de agentul constatator.
În atare situație, această măsură a suspendării precum și toate consecințele ce decurg din aplicarea acesteia sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Prin încheierea de ședință din data de 19.06.2008 s-a admis efectuarea unei noi expertize contabile și a fost desemnat ca expert, care a depus raportul de expertiză la data de 31.10.2008 la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin sentința nr. 2304 din data de 24 noiembrie 2008, Tribunalul Mehedinția respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții, și.
A respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în T S, împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor M,.
A obligat reclamanta la 2360 lei cheltuieli de judecată către pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a pârâților, și s-a reținut că este neîntemeiată urmând a fi respinsă întrucât aceștia sunt funcționari publici în raporturi de serviciu cu DSVSA M și au întocmit procesul verbal de contravenție seria - nr. -/03.02.2006, în calitate de prepuși ai DSVSA M în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Pe fond s-a reținut că prin procesul verbal de contravenție seria - nr. -/03.02.2006 întocmit de pârâții, și, inspectori la DSVSA M, societatea reclamantă - SRL a fost sancționată cu amendă de 600 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 5 lit. a pct. 4 din nr.HG 984/2005.
Prin Ordonanța nr. 1/06.02.2006 a - DSVSA M s-a dispus suspendarea temporară a desfășurării activității de sacrificare bovine desfășurată în baza aprobării nr. 1636 din data de 30.03.2004 de către unitatea abator aparținând - SRL, începând cu data de 06.02.2006 și până la data remedierii deficiențelor constatate cu ocazia controlului efectuat și finalizat cu fișa de inspecție nr. 890/06.02.2006 și procesul verbal de constatare nr. 632/30.01.2006.
Împotriva procesului verbal de contravenție a formulat plângere - SRL, plângere care a fost respinsă de Judecătoria Drobeta Tr. S, prin sentința nr. 1205/21.03.2006 pronunțată în dosarul nr. 2262/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - SRL, recurs ce a fost admis prin decizia nr. 448/R/03.10.2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 4875/CAF/2006 și s-a dispus modificarea sentinței, în sensul că a fost admisă plângerea și a fost anulat procesul verbal de contravenție contestat.
Pentru a se pronunța această decizie s-a reținut că termenul de restructurare și modernizare era stabilit la data de 30.06.2006 prin nota de control din 28.09.2005 și că sancțiunea a fost aplicată la 03.02.2006 anterior acestei date.
Având în vedere dispozițiile art. 32 alin. 3 din nr.OG 2/2001 se consideră că plângerea contravențională suspendă executarea atât a sancțiunii contravenționale principale, cât și a sancțiunii contravenționale complementare deoarece nu se face nicio distincție cu privire la sancțiunea a cărei executare se suspendă.
Suspendarea temporară a activității societății reclamante dispusă prin ordonanța nr. 1/2006 este o sancțiune contravențională complementară și prin urmare executarea acesteia a fost suspendată de la momentul depunerii plângerii contravenționale și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată plângerea contravențională.
În aceste condiții nu s-a putut reține în sarcina pârâților, și săvârșirea vreunei fapte ilicite care să cauzeze un prejudiciu societății reclamante.
Potrivit art. 1000 alin. 3 cod civil pentru a fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: existența prejudiciului, existența faptei ilicite a prepusului, existența legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită, existența vinovăției prepusului, precum și existența raportului de prepușenie și săvârșirea de către prepuși a faptei în funcțiile ce le-au fost încredințate.
În speță aceste condiții nu sunt îndeplinite, motiv pentru care acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Conform art. 274. pr. civilă reclamanta va fi obligată la cheltuieli de judecată către pârâta DSVSA M, constând în onorariu avocat și onorariu expert pentru expertiza sanitar-veterinară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL prin administrator, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamanta a susținut că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, respigerea acțiunii fiind consecința aprecierii eronate a probatoriului administrat în cauză și a interpretării acestuia.
În cadrul motivelor de recurs se reiterează aceleași motive de fapt și de drept din cererile de chemare în judecată formulate de recurenta reclamantă, recurenta făcând o analiză detailată a expertizei tehnice și contabile efectuate în cauză.
Recurenta susține că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că disponibilizarea unei părți a personalului nu a adus prejudicii societății și că în speță sunt aplicabile dispoz. art. 998 Cod civil, deoarece prejudiciul cauzat este element al răspunderii civile delictuale.
De asemenea, recurenta arată că suspendarea activității societății este consecința sancționării contravenționale de către intimata pârâtă DSVSA M care a acționat prin intermediul intimaților pârâți, și și că în mod greșit instanța a reținut că aceștia nu au săvârșit nicio faptă ilicită care să cauzeze un prejudiciu societății reclamante.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin Ordonanța nr. 1 din 6.02.2006 emisă de intimata pârâtă s-a dispus suspendarea temporară activității reclamantei până la data remedierii deficiențelor constatate prin procesul verbal de constatare nr. 632 din 30.01.2006.
Se reține că sancțiunea aplicată recurentei reclamante, respectiv amendă contravențională a fost aplicată în conformitate cu dispoz. art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar măsura suspendării temporare activității a fost luată de către intimata pârâtă, în conformitate cu art. 11 din HG nr.984/2005 prin care s-a dispus modul în care se poate adopta măsura adoptării suspendării de către legiuitor.
Nu pot fi reținute motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă, referitoare la nelegalitatea procesului verbal emis de intimata pârâtă, cât și la măsura suspendării activității, deoarece acestea au fost dispuse conform dispozițiilor legale mai sus menționate, fiind stabilită săvârșirea contravenției prevăzută de art. 5 lit. a pct. 4 din HG nr. 984/2005.
Instanța de fond a reținut corect că suspendarea temporară a activității recurentei reclamante care a fost dispusă prin Ordonanța nr. 1/2006 este o sancțiune contravențională complementară.
Este de asemenea neîntemeiat motivul de recurs referitor la prejudiciul cauzat societății prin suspendarea activității, deoarece așa cum s-a explicat mai sus suspendarea activității s-a dispus ca o sancțiune contravențională complementară de la data emiterii Ordonanței nr. 1 din 6.02.2006 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, prin care a fost soluționată plângerea contravențională.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 cod pr. civilă se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL prin administrator împotriva sentinței nr.2304 din data de 24 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. D
Ex.2//15.09.2009
Jud. fond A
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Doina Ungureanu, Sanda Lungu
