Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 328/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 328
Ședința publică din 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentințeinr. 1987 din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat A, domiciliat în comuna Șcheia, județul S, pârâtă intimată fiind Administrația Finanțelor Publice S, cu sediul în S,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit toate părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, luând act că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă, nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, socotindu-se lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
În temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr- la data de 02.10.2009, reclamantul A - a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice S, pentru restituirea diferenței taxei pentru autoturisme/autovehicule la prima înmatriculare, în cuantum de 1060 lei achitată cu chitanța nr., nr. - / 04.02.2008, precum și cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că în anul 2007 achiziționat un autoturism, marca CITROEN LA 9, cu nr. de identificare -, an fabricație 2006 - din Italia.
În baza contractului de vânzare cumpărare a demarat procedura înmatriculării autovehiculului în România, înmatriculare ce a fost condiționată de achitarea unei taxe speciale de primă înmatriculare, taxă derivată din reglementările codului fiscal.
Reclamantul a arătat că taxa specială de primă înmatriculare, instituită prin dispozițiile art. 2141-2143din Codul fiscal este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. Conform reglementării interne, taxa de primă înmatriculare prevăzută de art. 2143din Codul fiscal se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial. Taxa nu se datorează însă pentru autoturismele deja înmatriculate în România la o nouă înmatriculare de către un alt proprietar, creându-se astfel o discriminare din punct de vedere fiscal între autovehiculele importate din Comunitatea Europeană față de cele similare produse pe piața internă.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) si cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când, taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
Totodată, pârâta a invocat și prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - baza unitară de stabilirea, care reglementează că dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
Prin sentința nr. 1987 din 12 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea și a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S să restituie reclamantului suma de 1060 lei, reprezentând contravaloare taxă de primă înmatriculare pentru autoturisme, achitată cu chitanța nr. -/04.02.2008, precum și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 542 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Întrucât se aplică numai cu ocazia primei înmatriculări, taxa discriminează proprietarii mașinilor second-hand din import, generând un regim protecționist pentru autovehiculele cu aceeași vechime (și aceeași capacitate de a produce poluare), existente deja pe teritoriul României.
A mai susținut reclamantul că norma din dreptul național (art. 214 ind.1 Cod fiscal) este contrară prevederilor dreptului comunitar (art. 9, Tratatul Comunității Europene) și cum dreptul comunitar are supremație asupra dreptului național, rezultă că prevederea din dreptul național nu se aplică.
Cum legiuitorul a creat o situație discriminatorie prin neacordarea scutirilor de la plata taxei speciale și celor care au achitat taxele (accize, ) la bugetul statului cu ocazia efectuării importului în cursul anului 2005 și cum anterior datei de 1 ianuarie 2007, atât în anul 2005, cât și în anul 2006, modalitatea de calcul a accizelor pentru autoturismele second-hand provenind din import era aceeași, se impune admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent, cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de "impozit intern" are o accepțiune diferită față de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare, în sensul art.90 al. l, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă, evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, C-213/96, cauza Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90, dacă este conceput de manieră a exclude, în orice ipoteză, ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (cauzele Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al. l atunci când, impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
S-a mai arătat că, din interpretarea art. 2142din Codul fiscal rezultă că, taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație, s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C -6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77 că, dreptul comunitar, constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriului statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesar să ceară sau să aștepte eliminarea, în prealabil, a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 alin. 2, conform cărora: "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte prevederi comunitare obligatorii, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar "Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
În motivarea recursului a arătat că, spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii persoane fizice si juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate în momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene prevede că, dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
A mai învederat recurenta că, prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008, prin art. 11 din acest act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Noțiunea de "impozit intern" are o accepțiune diferită față de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că, taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că, taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Nu sunt justificate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile nr.OUG50/2008 întrucât, potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale nr.OUG50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curteareține astfel că, taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care, a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, cum corect a apreciat prima instanță.
Așa fiind văzând că nu sunt date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casareCurtea, în baza art. 3041, 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentințeinr. 1987 din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat A, domiciliat în comuna Șcheia, județul S, pârâtă intimată fiind Administrația Finanțelor Publice S, cu sediul în S,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnoredact.
08.03.2010/2 ex.
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Galan Marius, Nastasi Dorina
