Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 331/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 331
Ședința publică din 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Galana Marius
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentințeinr. 2295 din 17 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în localitatea, județul S, chemată în garanție intimată Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr. 294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit toate părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, luând act că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă, nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, socotindu-se lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
În temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice Comunale F, solicitând obligarea pârâtei la plata taxei de poluare în sumă de 1128 lei, achitată pentru autoturismul marca Opel Astra.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cursul anului 2009 cumpărat autovehiculul marca Opel Astra. La data de 10 martie 2009, reclamantul a achitat taxa de poluare în cuantum de 1128 lei pentru a înmatricula în România autoturismul menționat.
În motivare a arătat că taxa este ilegală, ea fiind percepută în temeiul unor texte legale inaplicabile în dreptul intern.
Potrivit art.148 al.2 și 4 din Constituție, României îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță art.90 din Tratatul CE. Prevederile art.2141-2143cod fiscal sunt contrare prevederilor de la art.148 din Constituție.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține apărările.
Prin sentința nr. 2295 din 17 decembrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1128 lei reprezentând taxă de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului marca Opel Astra, cu număr de identificare -.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Reclamantul nu are obligația de a achita taxa de poluare.
Dreptul comunitar este incident in speță, mai exact, dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Aspectul esențial ce trebuie reținut e acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.
Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluționată de În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali ( - chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci iar cele peste 16. erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată nu se fabricau în Franța autoturisme de peste 16. și de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut că taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a nr.OUG50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 m este scutit de plata taxei de poluare iar achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000. (ce nu sunt fabricate în România ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din este încălcat și în situația achiziționării din altă țară a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziționate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.
După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naționale) atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO - ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).
Față de aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea, obligând pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1128 lei reprezentând taxă de poluare plătită cu ocazia primei înmatriculări.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:
Suma achitată cu titlu de taxă de poluare a fost stabilită prin decizie de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, înscris ce reprezintă titlu de creanță și susceptibil de a fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii.
Potrivit titlului de creanță reprezentat de decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nu a fost exercitată calea de atac a contestației administrative, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate.
Taxa a fost achitată în temeiul disp. nr.OUG 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu de 1.07.2008, conform căruia taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO.2, taxa specifică exprimată în Euro / 1 g CO.2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei ce are în vedere vechimea autoturismului.
În conformitate cu dispozițiile art. 28, în statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art. 90 stabilind că nicun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
a admis însă că statele au libertatea să taxele cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 90.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în Românie a autoturismelor noi sau second - hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România cât și celor achiziționate din spațiul european, fiind achitată doar la prima înmatriculare pe teritoriul României și nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autoturismului.
Dispozițiile art. 90 paragraf 1 CE ar fi încălcate atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar ar fi calculat diferit și după metode diferite care ar conduce la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Taxa de primă înmatriculare, sub alte denumiri este percepută în aproape toate statele Uniunii Europene.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, folosită pentru realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, ținându-se cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autoturismului.
Astfel, conform art. 1 alin. 2 din OUG nr.50/2008, din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe se finanțează programe, respectiv:
- programul de stimulare a înnoirii parcului auto național;
- programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități;
- proiecte de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală și energie eoliană;
- proiecte privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasa, microhidrocentrale;
- proiecte privind împădurirea terenurilor degradate sau defrișate;
- proiecte de returnare a terenurilor scoase din patrimoniul;
- proiecte de realizare a pistelor pentru bicicliști.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate,Curteaapreciază că recursul este nefondat, pentru cele ce urmează:
Cu privire la fondul litigiului, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Prin cererea introductivă la instanță, reclamantul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008, cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1.
Se cuvine, pentru început, să stabilim locul pe care dispozițiile art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv de realizare a unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror alte taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că, statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal ci, le impune ca, indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile nr.OUG 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare, înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că, această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație, cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al dispozițiilor OUG nr. 50/2008, poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
Trebuie de precizat că, la data la care reclamantul achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că "autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilorOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008."
Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin " păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare", așa cum rezultă din preambulul nr.OUG 218/2008.
De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constată a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În urma cerinței de "primă înmatriculare" toate mașinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008- 31.12.2009, care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că actuala formă de reglementare națională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie, provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.
De altfel, cu aceeași argumentare, Comisia Europeană a transmis României o "scrisoare de somare", ca primă etapă a procedurii de încălcare dreptului comunitar prevăzută de art. 226 din Tratatul CE.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene - cauza Costa/Enel (1964) - stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a- lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca, baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul, a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau prin alte proceduri constituționale.
Pentru considerentele învederate,Curtea,în temeiul art. 304 pct.9, 312 alin. 1,2,3 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentințeinr. 2295 din 17 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în localitatea, județul S, chemată în garanție intimată Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr. 294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. - -
Jud.fond:
Tehnodact.
2 ex./04.03.2010
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Galana Marius, Nastasi Dorina
