Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 382/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 382/CA/2008
Ședința publică de la 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - Serv SA succesoare în drepturi a Pî mpotriva sentinței nr.1469/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamanta a depus la dosar ordinul de plată nr.108 prin care face dovada platei taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 1,6 lei.
De asemenea, reclamanta a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța din oficiu pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei și față de solicitarea reclamantei recurente de judecarea cauzei în lipsă și raportat la actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara, sub nr- reclamanta Regia Autonomă a, a chemat în judecată pe pârâta și a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligată aceasta la plata sumei de 126,77 lei reprezentând contravaloare potabile livrată și neachitată în perioada august 2004 - aprilie 2006 și a sumei de 86,50 lei reprezentând penalități de întârziere calculate potrivit art.39 din contractul nr.L 4700 din 10.06.2004 pentru perioada septembrie 2004-iunie 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei apă potabilă pentru consum casnic și aceasta nu a achitat prețul consumate.
Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința civilă nr. 1469/CA/4 10 2007, respins acțiunea în contencios administrativ a reclamantei reținând că reclamanta nu a făcut dovada prestării serviciilor de furnizare de utilități, a comunicării facturilor, pentru a putea pretinde plata acestora.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta - Serv SA succesoare în drepturi a P solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale în materia contractelor de prestare a serviciilor publice de alimentare cu apă potabilă și canalizare întrucât potrivit OG 32/2002 și Legii nr. 241/2006 nu era necesară semnarea facturilor. Beneficiarii serviciilor trebuie să se prezinte la centrele de încasări pentru a ridica factura și a achita contravaloarea serviciilor.
Cum pârâta nu s-a prezentat, i s-au comunicat facturile prin poștă, astfel că nu există semnătură de acceptare a beneficiarului pe factură. Aceasta însă nu înseamnă că serviciile nu au fost prestate. Mai mult, pârâta nu s-a prezentat nici în instanță și nici nu au contestat debitul ceea ce potrivit art. 225 Cod procedură civilă echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantei neexistând motive pentru a se respinge acțiunea.
În drept se invocă prevederile art. 299-303, 304 pct.8 și 9, 304, 312 alin.3 Cod procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat cu 1/2 din taxa de timbru achitată în primă instanță și timbru judiciar.
Pârâta intimată nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Prealabil analizării motivelor de recurs invocate de reclamantă, instanța va analiza motivul de recurs pus în discuția părților din oficiu în legătură cu încălcarea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță, competență determinată de natura acțiunii și respectiv a contractului a cărei executare se solicită de către reclamantă prin acțiune.
Astfel acțiunea cu care este sesizată instanța este o acțiune contractuală având ca obiect obligarea pârâtei să execute prestația asumată prin contractul de furnizare a potabile, aceea de a plăti prețul serviciului furnizat.
Potrivit art. 42 alin. 2 din Legea 51/2006 contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice.
Conform art. 36 alin. 1 din aceeași lege, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar conform art.41 din lege au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcți ori indirecți, ai serviciilor de utilități publice printre care și utilizatorii casnici persoane fizice sau asociații de proprietari/locatari.
În mod greșit prima instanță a apreciat că natura contractului cărei executare se pretinde prin acțiune atrage competența instanței de contencios administrativ căci față de calificarea expresă a naturii de drept privat a contractului de furnizare utilităților prin art. 36 alin.1 din lege, competența soluționării acțiunilor în executarea contractului, inclusiv pentru plata prețului serviciilor, se reglementează potrivit art. 51 alin. 4 din lege iar nu potrivit prevederilor art. 51 alin. 3.
Astfel conform art. 51 alin. 3 și 4 din Legea 51/2006 soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedura de urgență, iar soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii.
Acest text de lege impune o delimitare clară a competenței instanței de contencios administrativ de cea a instanțelor de drept comun.
Instanța de contencios administrativ este competentă a soluționa litigii ce supun judecății raporturile juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică, cum sunt, de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciilor de utilități publice care se aprobă prin hotărârea consiliului local sau județean (art. 30 alin. 2 din lege).
Instanța de drept comun este competentă potrivit art. 51 alin. 4 din Legea 51/2006 în privința tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat definite ca atare prin art. 36 alin. 1 din lege, cum este și cazul raporturilor dintre operatorii de servicii de utilități publice și utilizatorii acestor servicii-ambele subiecte ale raportului fiind de drept privat.
De altfel, cele arătate mai sus sunt în concordanță cu noile prevederi ale art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006 așa cum a fost modificat prin nr.OUG13/2008 publicată în Of.nr.145/26.02.2008.
În consecință competența materială a soluționării cauzei trebuia determinată potrivit art. 51 alin. 4 din Legea 51/2006 și art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, litigiul evaluabil în bani, fiind de competența judecătoriei.
Sub aspect teritorial, reclamanta a ales Judecătoria Petroșani, ca loc al executării contractului.
Cum instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea normelor imperative ce reglementează competența materială, în speță este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, astfel că se impune admiterea recursului și potrivit art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Petroșani ca instanță de drept comun.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de reclamanta - Serv SA succesoare în drepturi a Pî mpotriva sentinței nr. 1469/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței competente- Judecătoria Petroșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.IM
Dact./ex.2/8.04.2008
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
