Pretentii contencios administrativ si fiscal. Sentința 39/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 39/F-CONT
Ședința publică din 19 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanții, domiciliat în Rm.V,-, -.B,.13, jud.V și, domiciliat în, sat nr.102, jud.A împotriva pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003, cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamanții prin avocat G, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, note scrise din partea pârâtei.
Curtea, din oficiu, pune în discuție, excepția competenței materiale de soluționare a cauzei.
Av.Gh. având cuvântul pentru reclamanți, solicită admiterea excepției și față de aceasta, având în vedere că se ivește un conflict negativ de competență, solicită înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
CURTEA
Deliberând, asupra acțiunii de față:
Constată că prin acțiunea formulată la 11 iunie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligată la achitarea sumei de 96.531 lei, cu titlu de despăgubiri, cu indexările legale.
În motivarea acțiunii, a arătat că, prin Hotărârea nr.47/29.08.2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 de pe lângă Prefectura V, s-au admis cererile reclamantului pentru plata sumei menționate mai sus, reprezentând contravaloarea bunurilor imobile rămase pe teritoriul M, la data plecării autorilor săi, în martie 1944.
S-a mai arătat că, hotărârea Comisiei Județene a fost validată, după care a solicitat achitarea despăgubirilor, însă, prin înscrisul cu nr.1000/25.03.2009, pârâta i-a comunicat că plata despăgubirilor se realizează în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, integral dacă valoarea nu depășește suma de 50.000 lei și eșalonat, în două tranșe pe parcursul a doi ani consecutiv, 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă valoarea depășește 50.000 lei.
Cu toate acestea, pârâta nu a achitat nici una din cele două tranșe.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri (filele 3-8).
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la 31.07.2009, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art.18 din HG nr.1120/2006 privind aprobarea NM pentru aplicarea Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, prin sentința nr.1169/13.10.2009, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Vâlcea, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PITEȘTI.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr.290/2003, au aceeași competență de soluționare ca și cele născute din valorificarea despăgubirilor acordate în temeiul legilor reparatorii, prin Legea nr.247/2005.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin aceea că litigiul de față este de competența judecătoriei - ca instanță de drept comun - și nu a curții de apel.
Curtea de APEL PITEȘTI - prin decizia nr.1370/R-CONT/16.12.2009 - a respins ca nefondat recursul reclamantului cu motivarea că, potrivit art.1 alin.1 din HG nr.361/2005, este organ de specialitate al Administrației Publice Centrale astfel că, în raport de disp.art.3 pct.1 Cod procedură civilă, curților de apel le revine judecata - în primă instanță - a proceselor și cererilor în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
S-a mai reținut că, deosebit de această dispoziție, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de Secțiile de contencios administrativ ale curților de apel.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr-, unde a depus întâmpinare și note scrise.
Prin încheierea din 27 noiembrie 2009, cauza a fost suspendată în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea recV. formulat împotriva sentinței de declinare pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamantului, iar la termenul din 19.02.2010, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a curții de apel, pentru următoarele considerente.
Astfel, pornind de la practica neunitară a instanțelor, învestite cu acțiuni având ca obiect obligarea la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri, prin hotărâri ale comisiei județene în aplicarea prevederilor Legii nr.290/2003, ICCJ B - Secția de contencios administrativ și fiscal - a stabilit, ca soluție de principiu, instanța competentă în soluționarea acestora.
Concluzia ICCJ a fost ca, aceste litigii, să fie soluționate de către tribunal - Secția de contencios administrativ - în raport de prevederile art.8 alin.5 și 6 din Legea nr.290/2003, coroborate cu art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004-
Întrucât, dispozițiile citate - Norme cu caracter special derogatorii de la dreptul comun în materie, Legea nr.554/2004 - prevăd competența acestei secții, pentru identitate de rațiune, s-a stabilit aceeași competență și pentru soluționarea acțiunilor având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor acordate în baza Legii nr.290/2003.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art.21 și art.22 Cod procedură civilă, va înainta cauza B, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul statuării sus-menționate, urmează să decline competența materială de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Vâlcea - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal și constatând ivit conflictul negativ de competență, va suspenda soluționarea cauzei și va înainta cauza ÎCCJ B pentru pronunțarea regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții, domiciliat în Rm.V,-, -.B,.13, județul V și, domiciliat în, sat nr.102, județul A, împotriva pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003, cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1, în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție B pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.IB/22.02.2010
EM/5 ex.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu
