Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 398/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 398
Ședința publică de la 11.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 împotriva sentinței civile nr. 2657 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.10.2009 în dosarul nr.31182/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: reclamanta - prin consilier juridic - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, intimata - pârâtă - prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că împotriva dispozițiilor date de instanță recurentului, prin rezoluție, referitor la achitarea taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, partea a formulat cerere de reexaminare a acestei taxe, cerere ce a fost admisă prin Încheierea din Camera de Consiliu de la data de 01 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr-, atașat la prezenta cauză.
Reprezentantul recurentei - reclamante precum și apărătorul intimatei - pârâte precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, în vederea soluționării pe fond, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de recurs. Apreciază că procedura concilierii nu este o cerință imperativă a legii întrucât nu este sancționată. S-au depus în mod repetat diligențe în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, prin înștiințarea pârâtei la care nu s-au primit răspunsuri. Astfel cum se poate observa a parcurs procedura concilierii.
Apărătorul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală. Astfel cum în mod corect a constatat și instanța de fond, recurenta nu a îndeplinit procedura concilierii prealabile, obligatorie, astfel cum prevăd dispozițiile art. 7201.pr.civ. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 sub nr-, reclamanta Direcția Generala de Impozite si Taxe Locale Sector 4, in contradictoriu cu parata, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea paratei la plata sumei de 46.745,50 lei, reprezentând suma datorata pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale (37.000 de lei) si penalități de întârziere (9.745,50 lei).
In motivarea cererii, reclamanta a învederat următoarele:
La data de 20.12.2007, in temeiul nr.OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările si completările ulterioare, a fost încheiat contractul de furnizare nr. 53325.
Prin acest contract, pe de o parte, parata, se obliga sa furnizeze, sa instaleze si sa întrețină, respectiv sa implementeze un program de managementul documentelor si sa realizeze pregătirea personalului in termen de 50 de zile de la data semnării contractului. Totodată, furnizorul (parata) se obliga sa asigure licențele necesare funcționarii programului informatic.
Pe de alta parte, in calitate de achizitor, se obliga sa achiziționeze, respectiv sa cumpere si sa plătească prețul convenit in contract, respectiv suma de 121.145,40 lei plus TV A in valoare de 23.017,63 lei, in doua transe, astfel:
- in anul 2007 suma de 57.000 lei;
- in anul 2008 suma de 87.163,03 lei.
La data de 21.12.2007, a achitat prin 1915 suma de 57.000 lei, conform contractului de furnizare, care prevedea achitarea acestei sume in anul 2007.
Întrucât nu s-a respectat termenul de 50 de zile pentru implementarea programului de management al documentelor, la data de 11.02.2008, comisia constituita la nivelul instituției a constatat ca implementarea programului informatic nu a fost realizata, fapt consemnat in procesul-verbal nr. 13416/11.02.2008, propunându-se totodată rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Acest lucru i-a fost comunicat si paratei prin adresa nr. 39344/01.07.2008.
Ulterior, a transmis către parata notificarea nr. 40369/22.07.2008, prin care i-a comunicat ca este obligata la restituirea sumei achitate pana la momentul rezilierii contractului, conform art. 11.2 din acesta.
Urmare a demersurilor întreprinse, la data de 16.10.2008, parata a recunoscut datoria, achitând suma de 20.000 lei cu 104, rămânând de achitat o diferența de 45.950 lei, din care:
- 37.000 lei suma datorata pentru neîndeplinirea obligațiilor;
- 8.950 lei reprezentând penalități pentru întârzierea la plata, așa cum au fost calculate la data de 05.11.2008, despre aceasta fiind înștiințata si societatea, prin adresa nr.52715/05.11.2008.
Tot prin aceasta ultima adresa s-a specificat expres ca este ultimul demers in vederea rezolvării pe cale amiabila a situației, altfel văzându-se nevoita sa se adreseze instanței de judecata.
In apărare, conform prevederilor art. 115 si urm. proc.civ. parata a depus întâmpinare prin care a invocat, printre altele, excepția prematurității cererii de chemare in judecata,cu motivarea ca în speța nu au fost respectate dispozițiile art. 720 indice 1 din Cod de procedura civila, reclamanta neîndeplinind procedura premergătoare si obligatorie a concilierii directe.
Prin sentința civila nr.2431/07.04.2009, Judecătoria Sectorului 4 admis excepția invocata de parata, calificata ca excepție a inadmisibilității cererii, si, in consecința, a respins cererea ca fiind inadmisibila.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Prin decizia comerciala nr.1260/29.06.2009, Tribunalul București Secția a VI-a Comerciala a admis recursul, a casat sentința recurata, dispunând judecarea cauzei in prima instanța la Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal si trimiterea dosarului către Secția menționata.
După trimiterea dosarului, cauza a fost înregistrata pe rolul Secției a IX-a a Tribunalului București sub nr. 31182/3.2009,iar prin sentinta civila nr.2657/09.10.2009 s-a admis excepția inadmisibilitatii actiunii si s-a respins actiunea ca atare.
Pentru a pronunta acesta solutie,Tribunalul a retinut urmatoarele:
Contractul de furnizare din care deriva pretentiile banesti care formeaza obiectul prezentei cereri este un contract administrativ, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Îndeplinirea procedurii prealabile, anterior sesizării instanței de judecată, era obligatorie în cazul unui astfel de contract, fiind imperios necesară parcurgerea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 720" 1. proc.civ. aplicabilă în litigiile comerciale.
Potrivit acestui text de lege, reclamantul este cel ce încearcă, in prealabil introducerii cererii de chemare în judecată, soluționarea litigiului cu cealaltă parte, scop în care o convocă, îi comunică în scris pretențiile și temeiul legal, ca și actele doveditoare, rezultatul concilierii fiind apoi consemnat într-un înscris ce urmează a se anexa la cererea de chemare în judecată.
Este adevărat că, anterior introducerii prezentei cereri, reclamanta a corespondat cu pârâta, instiintand-o cu privire la manifestarea sa de vointa in sensul exercitarii dreptului de a rezilia unilateral contractul si la obligatia de a restitui suma achitata pana la momentul rezilierii contractului, conform clauzei redate la pct. 1.4, precum si cu privire la catimea pretentiilor sale concrete si la faptul ca aceasta ultima comunicare ar reprezenta o ultima incercare de rezolvare pe cale amiabila a diferendului iscat, însă această corespondenta nu îndeplinește, practic, condițiile prevăzute de art. 720 ind. 1.proc.civ.
de continutul lor,Tribunalul opineaza ca adresele transmise paratei sunt doar simple somatii, invitatii prin care paratei i se pune in vedere sa execute prestatiile pretinse de reclamanta.
Din cuprinsul acestor adrese nu rezulta in niciun fel intentia reclamantei de soluționare pe cale amiabilă a litigiului apărut, prin conciliere directa cu parata, lipsind evident o invitație formală, expresă, la conciliere, cu indicarea tuturor datelor necesare (data, ora, locul desfasurarii).
In lipsa unei asemenea invitatii, mentiunea cu privire la pretinsa "ultima incercare de rezolvare pe cale amiabila a litigiului" din cuprinsul adresei nu are decat un caracter pur declarativ, neavand semnificatia unei convocari efective in vederea concilierii, respectiv a unei reale incercari de solutionare amiabila,a diferendului din partea reclamantei.
In aceste conditii, nu se poate retine ca finalitatea urmarita de legiuitor prin instituirea procedurii prevazute de art. 720"1.proc.civ. ar fi fost atinsa in cauza.
Imprejurarea ca parata a achitat parte din sumele pretinse de reclamanta este,în opinia Tribunalului, irelevanta.
Cum, anterior sesizarii instantei, paratei nu i s-a oferit prilejul de a-si prezenta, in mod direct, cu asigurarea contradictorialitatii, pozitia si punctul sau de vedere de petentiile reclamantei, platile efectuate nu pot primi decat semnificatia unei achiesari partiale la aceste pretentii, nicidecum a unei recunoasteri si simple a creantelor astfel cum au fost pretinse prin cererea de chemare in judecata, de natura a conduce la concluzia inutilitatii parcurgerii procedurii prealabile de conciliere, in conditii de deplina regularitate procedurala.
Reclamanta Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4 () a formulat recurs împotriva sentintei Tribunalului,criticand- pentru următoarele motive de nelegalitate:
1. Deși pârâta nu a dovedit faptul că prin nerespectarea procedurii prealabile i s-ar fi produs vreo vatamare in momentul în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă înainte de parcurgerea procedurii concilierii prev. de art. 720ind. 1 din Codul d e procedură civilă, instanța de judecată a admis excepția inadmisibilității ( deși nu aceasta fusese invocată ).
Efectuarea procedurii de conciliere prealabilă,anterior introducerii cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 720 ind. 1 din Codul d e procedură civilă, nu este o cerintă imperativă a legii, nefiind în toate cazurile sancționată cu respingerea cererii de chemare în judecată.
Dacă pârâta dintr-un litigiu nu dovedește existența vreunui prejudiciu, iar reclamanta dovedește că a depus diligențele în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, instanța trebuie să decidă respingerea excepției prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, în cazul în care pârâta o va invoca.
2. Deși instanța de fond reține în considerentele sentinței civile nr, 2657/09.10.2009 ca reclamanta a corespondat cu pârâta, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, aceasta apreciază că din cuprinsul adreselor comunicate pârâtei nu rezultă în nici un fel intenția de soluționare pe cale amiabilă a litigiului aparut.
Se poate observa că s-au depus în mod repetat diligențe în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, prin înștiințarea pârâtei la care nu s-au primit răspunsuri.
Astfel,adresele nr. 39344/01.07.2008, 40369/22.07.2008, 40511/24.07.2008 si 52715/05.11.2008, au fost făcute tocmai în vederea unei concilieri directe cu pârâta, cea din urmă conținând și precizarea că reprezintă o ultimă încercare de rezolvare pe cale amiabilă a situației, astfel încât se consideră că a fost parcursă procedura concilierii, chiar dacă aceasta nu îmbracă forma prevăzută de art. 720ind.1 din Codul d e procedură civilă cu modificările și completări le ulterioare.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate,Curtea apreciaza ca este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond, în mod greșit, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea pentru neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art.7201proc. civ.
Incontestabil, dispozițiile art. 7201 alin. 1 Cod procedură civilă privind efectuarea concilierii prealabile, în litigiile privitor la executarea contractelor administrative, sunt obligatorii,conform art.7 alin.6 din Legea 554/2004.
Din probele administrate în cauza,însă, rezultă îndeplinirea procedurii prealabile cerută de art.7201proc. civ.
Astfel, prin adresa nr.52715 din 05 noiembrie 2008, reclamanta o notifica pe parata ca înregistreaza un debit în valoare de 45.950 lei din care:
- 37.000 lei,reprezentand diferenta din suma totala de 57.000 lei,datorata pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale;
- 8.950 lei reprezentând penalități pentru întârzierea la plata.
Chiar în cuprinsul adresei anterior mentionate se face vorbire si de demersurile anterioare ale reclamantei catre parata,prin care i s-a adus la cunostinta acesteia din urma faptul rezilierii contractului de furnizare nr.53325/20.02.2007(conform pct.11.2)-adresa 39344/01.07.2008-,precum si obligatia paratei de a restitui sumele primite în baza contractului (conform pct.11.2)-adresa 40369/22.07.2008.
În final,reclamanta precizează fara echivoc ca " acest demers reprezeinta o ultima încercare de rezolvare amiabila a situatiei,în caz contrar fiind nevoiti a ne adresa instantelor de judecata".
Din analiza adresei anterior mentionate,C constata ca acesta nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.7201proc. civ.,lipsind,între altele invitația expresă la conciliere si documentul care să consemneze rezultatul concilierii,însă, nerespectarea unora din prevederile art.7201proc. civ. atrage nulitatea concilierii numai dacă partea dovedește o vătămare.
În speta, pârâta nu a probat vreo vatamare prin emiterea notificarii în maniera aratata.
În acest context,Curtea retine ca a conditiona sesizarea instantei de judecata de îndeplinireaad literama dispozițiilor art. 7201. proc. civ.,ar avea semnificatia unui formalism excesiv, de natura a contraveni tocmai scopului pentru care a fost edictata norma amintita.
Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului, de dispozițiile art.304 pct.9 si art.312 alin.5 proc.civ, Curtea va admite recursul,va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 împotriva sentinței civile nr. 2657 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.10.2009 în dosarul nr.31182/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact. /2 ex./02.03.2010
-
Președinte:Cîrjan Raluca MariaJudecători:Cîrjan Raluca Maria, Canacheu Claudia Marcela
