Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 409
Ședința publică din 05 martie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Munteanu Dana
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S,-, împotriva sentinței nr. 17 din 08 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-), reclamant - intimat, cu domiciliul în S,-,. A,.8, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta și recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Întrebată fiind dacă are în posesie dovada de achiziționare a autoturismului din spațiul Uniunii Europene, apărătorul reclamantului intimat depune factura - din 27.08.2007 pentru autoturismul HY 2.0SS:- SM:- culoare, an de fabricație 2007; depune extras din cotidianul "Național" din data de 4 mai 2008.
Instanța verificând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamantul intimat, pune concluzii de respingere a recursului declarat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În susținere arată că deși autoturismul este înmatriculat în România se aplică dispozițiile art. 90 din. privind libera circulație a mărfurilor, persoanelor, că este importat din Cehia iar aplicarea acestei taxe este discriminatorie în cazul de față. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 05.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice S pentru restituirea taxei pentru autoturisme/autovehicule la prima înmatriculare, în cuantum de 1868 lei achitată cu chitanța nr. A, nr. - / 12.09.2007, cu dobânda legală aferentă până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că în cursul lunii iulie 2007 cumpărat un autovehicul, marca, fabricat în anul 2007, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de 1868 lei, conform chitanței nr. A, nr. -/ 12.09.2007, taxă ce a fost solicitată fără emiterea unei decizii de impunere, discriminatorie și contrară legislației comunitare.
A arătat că această taxă, introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006, reprezintă un nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, iar conform art. 214 ind.1 din Codul Fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, însă pentru autovehiculele second - hand achiziționate din România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, nu se percepe o atare taxă cu ocazia înmatriculării de către noul proprietar, ci doar pentru cele achiziționate din alte țări comunitare.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta legal citată nu s-a prezentat în instanță dar a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pentru următoarele motive:
au un caracter ante- factum, fiind datorate și achitate în momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Așadar între impozite și taxe există unele deosebiri, printre care:
- în cazul impozitului lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statutului, situația fiind inversă în ce privește taxele;
- cuantumul lor se determină diferi;
- termenele de plată sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor.
Ca atare, taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art.90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate ( introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituiții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva de șasea ( Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de prima înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al taxei de prima înmatriculare. În susținerea acestui punct de vedere, invocă prevederile art.33 din Directiva a șasea ( 77/388/CEE) a Consiliului Comunităților privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - bază unitară de stabilire.
Prin sentința nr. 17 din 8 ianuarie 2009, Tribunalul Suceava a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - prin Administrația Finanțelor Publice S să plătească reclamantului suma de 1868 lei reprezentând contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme achitată prin chitanța nr. A, nr. - / 12.09.2007, cu dobânda legală aferentă până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Întrucât se aplică numai cu ocazia primei înmatriculări, taxa discriminează proprietarii mașinilor second-hand din import, generând un regim protecționist pentru autovehiculele cu aceeași vechime (și aceeași capacitate de a produce poluare), existente deja pe teritoriul României.
A mai susținut reclamantul că norma din dreptul național (art. 214 ind.1 Cod fiscal) este contrară prevederilor dreptului comunitar (art. 9, Tratatul Comunității Europene) și cum dreptul comunitar are supremație asupra dreptului național, rezultă că prevederea din dreptul național nu se aplică.
Cum legiuitorul a creat o situație discriminatorie prin neacordarea scutirilor de la plata taxei speciale și celor care au achitat taxele (accize, ) la bugetul statului cu ocazia efectuării importului în cursul anului 2005 și cum anterior datei de 1 ianuarie 2007, atât în anul 2005, cât și în anul 2006, modalitatea de calcul a accizelor pentru autoturismele second-hand provenind din import era aceeași, se impune admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
Pe fondul cauzei, a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin a cărei plată se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe). Este o taxă cu un regim de reglementare diferit, fiind datorată și achitată în momentul solicitării serviciului de înmatriculare a autovehiculului.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
In ceea ce privește situația discriminatorie invocata de reclamant în sensul ca legiuitorul a prevăzut scutirea de plata taxei de prima înmatriculare pentru autoturismele a căror prima înmatriculare în România se realizează după 1 ianuarie 2007 si pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața interna în cursul anului 2006,a arătat că, norma prevăzută de art. 214 ind.1 alin.1 Cod fiscal este de stricta interpretare, iar potrivit principiului " ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus", unde legea nu distinge, nici cei care aplica legea nu pot distinge.
Modificarea Codului fiscal prin introducerea plății taxei de primă înmatriculare, cu scutire pentru cei care înmatriculează autoturismele după 1 ianuarie 2007 si care au plătit accizele cu ocazia importului sau achiziției de pe piața internă în cursul anului 2006, nu poate fi extinsă si asupra altor situații.
Faptul ca reclamantul nu a putut înmatricula autoturismul în cauza la nivelul anului 2007, datorită nivelului ridicat de emisii de noxe, nu poate fi imputabil legiuitorului prin intervenția discriminării.
Teza finala a art. 214 ind.1 din Codul fiscal reprezintă o normă care reglementează o situație tranzitorie, care nu poate fi extinsă si asupra anilor anteriori. Soluția legislativa oferită de această teză finală a art. 214 ind 1 Cod fiscal poate fi criticată de reclamant prin ridicarea unei excepții de neconstituționalitate.
Pe fondul cauzei, instanța a constat că, prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.2141și 2412, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.2141din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
In practică însă nu s-a făcut distincție între comercianți și necomercianți ca subiecte în raportul de dreptul material fiscal.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța apreciază că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Reclamantul a invocat în cauză incidența art.90 al.1 (ex-art.95) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care stipulează că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect, produselor menționate similare.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența Curții Europene de Justiție (hotărârile date în cauzele, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este evident că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art.2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, C-213/96, cauza Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (cauzele Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
In cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesar să ceară sau să aștepte eliminarea în prealabil a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în art.148 al.2, care dispune că, în urma aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, în al.4 din același articol stipulându-se că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, învederând că autoturismul pentru care s-a plătit taxa de înmatriculare nu a fost adus din alt stat și, prin urmare, este incident regimul intern de impozitare, fiind datorată taxa de înmatriculare.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este întemeiat si va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art 90 alin 1 din Tratatul,"Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare".
Așadar, dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, prin urmare și o discriminare determinată de o diferență între impoziteleaplicate "produselor altor state membre"și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Ca urmare, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
În ce privește autoturismele noi, niciodată înmatriculate în România sau în alt stat al Uniunii Europene,taxa specială este calculată în mod identic, indiferent de țara în care sunt produse, respectiv raportat la capacitatea cilindrică a autovehicolului.
Ca urmare, cum Tratatul, prin art. 90 alin. 1, urmărește asigurarea unei egalităti de tratament între produse similare și nu interzice aplicarea de taxe sau impozite de către Statele Membre, Curtea constată că art 214 ind. 1 din Codul fiscal nu încalcă dispozițiile Tratatului, decât în ceea ce privește autoturismele rulate deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene și nu în ceea ce privește autoturismele noi niciodată înmatriculate.
In consecință, constatând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 pr. civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii ca nefondată, în temeiul art. 312 proc. civ.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art.304 pct.9, 306 al.2, 312 al.1, 2, 3 din Codul d e procedură civilă, Curtea
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
D EC IDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în S,-, împotriva sentinței nr. 17 din 08 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-), reclamant - intimat, cu domiciliul în S,-,. A,.8, județul
Modifică sentința nr. 17/2009 a Tribunalului Suceava, în sensul că:
Respinge, ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnoredact./
12.03.2009/2 ex.
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Munteanu Dana, Artene
