Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 41/CA/2010

Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marieta Florea

JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu

JUDECĂTOR 3: Mariana

Grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul MUNICIPIUL împotriva sentinței nr.1404/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios administrativ în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului intimat.

Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea reclamantului recurent privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.

- CURTEA DE APEL -

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul MUNICIPIUL prin PRIMAR solicitat in contradictoriu cu pârâtul obligarea acestuia la plata sumei de 21.671 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate conform contractului de concesiune perfectat între părți și reactualizarea în raport de rata inflației de la data rămânerii irevocabile a sentinței.

In motivarea cererii, în esență, reclamantul arată că între părți a intervenit contractul de concesiune nr.156/1996 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 180 mp amplasat în zona de agrement STRAJA, pe care parțial a cesionat-o rămânând cu 30 mp,pe o durată de 50 de ani, concesionarul având obligația achitării unei redevențe anuale de - lei (ROL) indexată cu rata inflației.

Cum în contract la art.6 s-a prevăzut indexarea anuală a prețului concesiunii în raport de rata inflației, iar în art.9 s-a prevăzut penalizarea întârzierilor de plată cu penalități de întârziere pe care pârâtul nu le-a achitat, reclamantul a promovat prezenta acțiune.

În drept au fost invocate disp.art.969, art.112-114 Cod Procedură Civilă și art. 1073 Cod Civil.

Prin sentința nr.1404/CA/2009 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtului.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr.156/1996 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 180 mp amplasat în zona de agrement STRAJA, pe care parțial pârâtul a cesionat-o rămânând cu 30 mp,pe o durată de 50 de ani, concesionarul având obligația achitării unei redevențe anuale de - lei (ROL).

În contract la art.6 s-a prevăzut indexarea anuală a prețului concesiunii în raport de rata inflației, iar în art.9 s-a prevăzut penalizarea întârzierilor de plată cu penalități de întârziere

Cum însă în contractul încheiat între părți nu s-a stipulat expres, că valoarea penalităților de întârziere poate depăși cuantumul debitului reprezentând redevența, s-a constatat că obligarea pârâtului la plata unor penalități de întârziere mai mari, în forma solicitată de către reclamant nu are suport contractual și legal,clauza penală poate cuprinde doar dobânda legală prevăzută de art.1088 cod civil și OG 9/2000.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul de a se admite acțiunea și a fi obligat pârâtul la plata penalităților de întârziere solicitate.

În recurs reclamantul susține că instanța de fond a aplicat greșit prevederile Legii nr.496/2002 limitând cuantumul penalităților de întârziere la cuantumul debitului principal - redevenței, în speță fiind aplicabile prev.art.9 din contractul de concesiune și art.969 Cod civil.

Recursul este motivat pe pre.art.299 și următ. Cod pr.civilă.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.

Prin întâmpinare intimatul solicită respingerea recursului, apreciind că achitarea penalităților de întârziere la nivelul redevenței indexate cu rata inflației reprezintă îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, iar potrivit art.9 din contract, reclamantul trebuia după 30 de zile de la scadența redevenței să retragă concesiunea.

Recursul reclamantului este fondat în următoarele limite:

Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor Legii nr.462/2002 și a OG 9/2000 în cazul contractului de concesiune în speță, care este un contract administrativ în sensul art.2 lit.c din Legea nr.554/2004. Astfel, conform HG nr.852/2008 Stațiunea Straja este declarată stațiune turistică de interes local, iar conform art.3 din Legea nr.213/1998 al.4 raportat la pct.III pct.2 din anexă, zonele de agrement constituie domeniu public de interes local.

În temeiul art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 contractul de concesiune a terenului proprietate publică de interes local este un contract administrativ încheiat între autoritatea publică locală și un particular. Prin urmare, acest contract nu are ca părți comercianți, astfel că nu îi pot fi aplicate prevederile Legii nr.469/2002, care în art.1 definește domeniul său de aplicare astfel "Prezenta lege se aplică tuturor contractelor încheiate pentru realizarea actelor de comerț de către agenții economici comercianți persoane juridice și comercianți - persoane fiziceindiferent de forma de proprietate".

Prin urmare, în speță nu sunt aplicabile prevederile art.4 al.3 din legea nr.469/2002, în ce privește limitarea penalităților de întârziere la nivelul sumei asupra căreia sunt calculate penalitățile.

În cauză, penalitățile de întârziere se calculează conform clauzelor contractuale, pentru că părțile au reglementat prin art.9 al contractului de concesiune cuantumul penalităților de întârziere - 5% pe zi, cât și durata de timp pentru care se calculează - 30 de zile de la scadența redevenței.

În a 31-a zi de întârziere la plată părțile au stabilit că sancțiunea aplicabilă este retragerea concesiunii, astfel că reclamantul avea la dispoziție ca după perceperea penalităților de întârziere pe cele 30 de zile să recurgă la retragerea concesiunii, iar faptul că nu a făcut-o este deja culpa sa, de care nu se poate prevala în obținerea unor penalități ulterior celor 30 de zile.

O atare clauză penală nu este nici imorală,nici ilicită,astfel că nici argumentele suplimentare ale primei instanțe nu sunt fondate.

calculul penalităților de întârziere aplicat redevenței indexate pentru perioada 2004-2007 (de la fila 3 din dosarul tribunalului) doar pentru 30 de zile întârziere se obține un total al penalităților de 1022,61 lei.

Din totalul penalităților s-a achitat suma de 732 lei,cum de altfel recunosc ambele părți, astfel încât instanța apreciază că potrivit art.969 Cod civil și art.9 din contractul de concesiune, pârâtul trebuia obligat să mai achite o diferență la penalitățile de întârziere în cuantum de 290,61 lei.

Prin urmare, față de cele ce preced, se impune admiterea recursului reclamantului conform art.312 al.2 raportat la art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului.

Va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 290,61 lei cu titlu de diferență penalități de întârziere.

Reclamantul este scutit de taxa de timbru și nu a dovedit efectuarea altor cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,
În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL împotriva sentinței nr.1404/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios administrativ în dosarul nr- și în consecință:

Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul MUNICIPIUL prin primar împotriva pârâtului și obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 290,61 lei cu titlu de diferență penalități de întârziere.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Respinge cererea reclamantului recurent de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12 Ianuarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.

Tehnored.

4 ex./10.02.2010

Jud.fond -

Președinte:Marieta Florea
Judecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Mariana

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Alba Iulia