Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 4509/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4509
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier -- -
Pe rol, judecarea recursului privind pe reclamantul SINDICATUL SOLIDARITATEA 2004 pentru membrii de sindicat, împotriva sentinței numărul 371 din data de 04 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns președintele sindicatului pentru recurentul reclamant Sindicatul Solidaritatea 2004, lipsind intimatul pârât Penitenciarul
Procedura legal îndeplinită.
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Președintele sindicatului pentru recurentul reclamant Sindicatul Solidaritatea 2004, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința numărul 371 din data de 04 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respinsă excepția invocată de Penitenciarul M, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul SOLIDARITATEA 2004 împotriva pârâtei Penitenciarul M, a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor, și obligați în solidar reclamanții (funcționari publici) să plătească pârâtei M 368 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de PRMS M, cu motivarea că reclamanții sunt funcționari publici conform Legii nr. 188/1999 nu se impune obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind contestat un act administrativ în sensul definit de această lege.
Pe fondul cauzei s-au constatat că următoarele;
Din deciziile emise de directorul Penitenciarului Tg-J rezultă că reclamanții au fost delegați pentru o perioadă de o lună și două luni la Penitenciarul M, motivându-se deciziile prin dispozițiile art. 50 al.1 din Legea nr. 293/2004.
Conform art. 50 alin 1 din Ordinul nr. 2854/2004 privind condițiile pentru modificarea și încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici din sistemul penitenciarelor, funcționari publici din sistemul administrației penitenciarelor pot fi delegați pentru o perioadă de 60 zile calendaristice într-un an. Delegarea se dispune în interesul unității prin decizie emisă conform competenței de gestiune a resurselor umane.
Pe timpul delegării funcționarul public își păstrează funcția și salariul iar și unitățile subordonate unde cel în cauză este încadrat sunt obligate să suporte integral costul transportului, cazării și cel îndemnizației de delegare.
În acest sens sunt și disp. HG 1860/2006 - art. 26 și 28 invocate de petenți " doar în cazul detașării - conform art. 7 din HG 1860/2006 drepturile salariile aferente muncii prestate la locul detașării și cheltuielile de detașare plătindu-se de unitățile la care se efectuează detașarea.
Un alt argument în sensul că reclamanții au fost delegați este reprezentat de corespondența purtată între Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Tg J, precum și răspunsul Penitenciarului Tg J adresat Tribunalului Gorj ( fila 83 ) și faptul că Penitenciarul Tg Jaa chitat funcționarilor publici ce au formulat acțiunea diurna de delegare și contravaloarea transportului dus - întors, așa cum rezultă din adresa nr. - din 29.12.2008 ( fila 82 ).
Reclamanții au precizat însă prin acțiune că au fost cazați de Penitenciarul M, gratuit, într-o locație ce nu corespunde condițiile prev. de HG 1860/2006.
Conform art. 30 din HG 1860/2006, persoanei detașate în afara localității în care își are locul permanent de muncă, i se asigură prin grija unității unde este detașată, cazarea gratuită în clădiri sau în spații închiriate de aceasta în limita tarifelor legale. În aceste situații, cheltuielile de cazare în structurile de primire turistice, nu se decontează.
Atâta timp cât reclamanților le-a fost asigurată cazarea gratuită și la momentul anului 2007 ei nu au înștiințat PRMS M și nici PRMS Tg-J asupra neasigurării condițiilor pretins necorespunzătoare, solicitând doar acordarea sumei de 30 lei/ noapte, cererea apare ca nejustificată, iar acordarea drepturilor solicitate ar reprezenta un venit suplimentar ce nu apare ca acoperind o cheltuială avansată de funcționarul public care de altfel nici nu a fost efectuată.
Cu motivarea expusă, acțiunea a fost respinsă, întrucât în ceea ce privește drepturile bănești rezultate din deciziile de delegare pârâta nu are calitate procesuală pasivă așa cum s-a expus prin întâmpinare.
În temeiul art. 60 al.1 Cod pr. civilă a fost respinsă și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul SOLIDARITATEA 2004 în numele membrilor de sindicat criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii, s-a arătat că dispozițiile art. 26 și 29 din HG 1860/2006 au fost interpretate greșit de către instanța de fond, funcționarii publici cazați gratuit de PRMS M într-un spațiu aparținând acestei unități chiar în incinta ei în dormitoare cu patru și cinci paturi, dormitoare în care erau cazați membrii grupei de intervenție a unității pe timpul serviciului, rezultând astfel că nu au fost cazați în condițiile art. 26 din HG nr. 1860/2006 și prin urmare trebuie să beneficieze de compensarea prin plata a câte 30 lei/persoană pe noapte.
La data de 21.09.2009 intimatul pârât Penitenciarul Maf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat.
În motivarea acestei cereri, s-a mai arătat că susținerile recurentului este nefondată având în vedere că hotărârea primei instanțe este rezultatul corectei aprecieri a faptului că funcționarilor publici în cauză li s-a asigurat cazarea în mod gratuit cazarea fapt ce face ca aceștia să nu mai aibă dreptul și la decontarea unei sume de bani reprezentând tot cazare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent și a dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din HG nr. 1.860/ 21 decembrie 2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului " Persoana trimisă în delegare într-o localitate situată la o distanță mai M de 50 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă și în care nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuate, pe baza documentelor justificative, în cazul cazării în structurile de primire turistice, pentru o cameră cu pat individual sau, în cazul în care unitatea nu dispune de o astfel de cameră, pentru o cameră cu două paturi, a căror clasificare este de maximum 3 stele sau, iar în cazul în care cazarea s-a făcut într-o structură de primire turistică de confort superior celei de 3 stele, se decontează numai 50% din tariful de cazare perceput."
De asemenea, potrivit art. 28 din același act normativ "în situația în care personalul aflat în delegare nu se cazează în condițiile prevăzute la art. 26, cheltuielile de cazare se compensează prin plata, pentru fiecare noapte, a sumei de 30 lei."
Din interpretarea acestor dispoziții legale, Curtea reține că pentru a putea beneficia de compensarea prin plată a sumei de 30 de lei se impune îndeplinirea unei condiții de bază, respectiv suportarea cheltuielilor de cazare într-un spațiu locativ altul decât cele prevăzute la art. 26.
O interpretare contrară nu este posibilă, având în vedere că prin dispozițiile art. 26-33 din capitolul IV intitulat "cheltuieli de cazare", legiuitorul a urmărit reglementarea modalității de suportare a cheltuielilor de cazare și nu de compensare a lipsei de confort sau a cazării gratuite a funcționarului.
În speță, în mod corect, instanța de fond constatând că în speță nu este vorba de o cheltuială avansată de funcționarul public care de altfel nici nu a fost efectuată, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 28 din din HG nr. 1.860/ 21 decembrie 2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, având în vedere că nu se poate acorda compensarea prin plată a sumei de 30 de lei, având în vedere că nu s-a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de cazare.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de reclamant, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursului privind pe reclamantul SINDICATUL SOLIDARITATEA 2004 pentru membrii de sindicat, împotriva sentinței numărul 371 din data de 04 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2ex/04.12.2009
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Costinel Moțîrlichie
