Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 4511/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4511
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxx
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 28 octombrie 2009, privind recursurile declarate de pârâții, împotriva sentinței numărul 395 din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți Curtea de Conturi a României și Direcția de Control Financiar Ulterior D și intimatul parte vătămată Oficiul de cadastru Și Publicitate Imobiliară
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 octombrie, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării și pentru a se depune concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 04 noiembrie 2009.
C RTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința numărul 395 din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- au fost respinse excepțiile invocate și admisă sesizarea formulată de reclamanții Curtea de Conturi României și Direcția de Control Financiar Ulterior D, în contradictoriu cu partea vătămată Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D și cu pârâții - ,.
Au fost obligați pârâții - și la plata către partea vătămată sumei de 21.967 lei reprezentând indemnizație de conducere achitată pentru anul 2007 și foloaselor nerealizate în sumă de 2.345 lei.
Pentru pronunțarea sentinței tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Curții de Conturi, s-a reținut că legea 94/1992 în forma de la data sesizării instanței acordă calitatea procesuală activă Curții de Conturi pentru a sesiza instanța de judecată competentă în cazul în care acest fapt se impunea si în urma controlului exercitat.
De asemenea, Direcția de Control Financiar doar exercită controlul, instanța fiind sesizată de Curtea de Conturi, entitate cu personalitate juridică, astfel că și această critică s-a apreciat neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului -, instanța a reținut că aceasta presupune identitate între persoana pârâtului și cel obligat în respectivul raport juridic.
În speță, pârâtul în calitatea sa de director general al în perioada 14.02.2005-14.03.2006 are calitatea procesuală pasivă deoarece o eventuală admitere a sesizării trebuie să-i fie opozabilă, această persoană fiind cea care a emis ordinele pentru numirea în funcție a registratorilor.
Nici exceptia inadmisibilitatii sesizarii invocată de pârâtul prin întâmpinare nu a fost reținută apreciindu-se neântemeiată, Curtea de Conturi având, la data promovării acțiunii, legitimare procesuala activă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin Ordinul 616/25.03.2005 a fost numit registrator șef la OCPI .
Prin Ordinul nr. 89/03.02.2006, emis de Directorul General ANCPI B, respectiv pârâtul - a fost numit pe același post de registrator șef, deși statul de funcții prevede un singur post pentru această funcție.
Prin Decizia nr.37 din 17.02.2006, s-a dispus încetarea numirii în această funcție a numitului, decizie anulată de SC 187/2007 a Tribunalului Alba, irevocabilă prin Decizia 749/2007 a Curții de Apel Alba.
Urmare a acestor hotărâri judecătorești, numitului i s-a plătit suma de 21490 lei reprezentând indemnizația de conducere de la data revocării nelegale din funcție.
În mod corect s-a dispus angajarea răspunderii pentru cei doi pârâți.
Pentru existenta răspunderii civile delictuale, trebuie îndeplinite mai multe condiții conform art.998-999 cod civil și anume: existența unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției constând în intenția, neglijenta sau imprudența cu care a acționat.
Instanța a constatat că toate aceste elemente sunt întrunite în cauză.
Astfel, fapta ilicită constă în aceea că pârâtul - a numit în funcția de registrator șef o persoană în condițiile în care acest post era deja ocupat fără a dispune revocarea celui din urmă din funcție, fapt ce a demonstrat pronunțarea unei hotărâri prin care s-a constatat această deficiență și s-a dispus intrarea în legalitate.
Chiar dacă nu a acționat cu intenție directă de cauza un prejudiciu, vina pârâtului se înfățișează sub forma neglijentei cu care a acționat, fapt suficient pentru a-i antrena răspunderea delictuală.
Și în ceea ce-l privește pe cel de -al doilea pârât sunt întrunite elementele pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, în sensul că nu a dispus emiterea ordinului de revocare din funcție a numitului, deși acesta formulase deja acțiune în instanță.
Prin faptele ilicite ale celor doi pârâți s-a creat prejudiciu în cuantum de 21967 lei, reprezentând indemnizația de conducere achitată în mod nejustificat în anul 2007, inclusiv foloaselor nerealizate în cuantum de 2345 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ambele recursuri recurenții au invocat faptul că instanța de fond nu a motivat soluția pe care a pronunțat-o cu privire la cele două excepții invocate de pârâți, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a Curții de Conturi și excepția inadmisibilității sesizării, ambele excepții fiind respinse.
Au arătat recurenții că, în ceea ce privește cele două excepții invocate cu ocazia judecării pe fond a cauzei, motivarea instanței este sumară, ceea ce contravine dispozițiilor codului d e procedură civilă, având în vedere că instanța avea obligația de a arăta motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază soluția.
Pe fondul cauzei recurenții au arătat că instanța de fond a reținut eronat starea de fapt și nu a aplicat corect textele legale incidente speței deduse judecății.
Astfel, recurentul, a arătat că, în situația sa, pentru a fi obligat la plată, instanța trebuia să constate că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Aceste condiții privesc existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul.
În speță nu există un prejudiciu deoarece plata s-a făcut în baza unui titlu executoriu, acesta constituind o bază legală pentru respectiva cheltuială. Nu au fost astfel încălcate dispozițiile art.1 alin.2 din Lg.500/2002 republicată.
Mai mult, la nivelul fiecărui oficiu teritorial există un capitol - alte cheltuieli - ce cuprinde sumele pentru cheltuielile neprevăzute, cum ar fi cele dispuse prin titluri executorii.
Cum controlorii financiari nu au făcut dovada că în contabilitatea OCPI D apare individualizat prejudiciul, se deduce că acesta nu există. Totodată, aceștia au reținut o vină colectivă, fără a individualiza suma certă ce reprezintă presupusul prejudiciu cauzat de recurent.
A mai arătat recurentul că nu se regăsește, în situația sa nici condiția existenței faptei ilicite, deoarece atribuția de a emite ordine de numire pentru registratori și respectiv de încetare a valabilității numirii există doar în cazul ocupării acestor posturi prin concurs ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
prejudiciu a rezultat din plata indemnizației de conducere dată către d-nul care îndeplinea această funcție și care trebuia astfel retribuit și către d-nul căruia i s-a admis plângerea prin sentința nr.157/16.02.2007 a Tribunalului Alba și a fost obligat OCPI D la plata sumelor reprezentând contravaloarea indemnizației de conducere de la data revocării sale din funcție și a cheltuielilor de judecată aferente.
Având în vedere că acest titlu executoriu produce efecte numai față de părțile din acel proces, iar ANCPI nu a fost parte, nu se poate reține culpa recurentului în calitate de director al ANCPI.
Recurentul - a arătat că, în cazul său, de asemenea nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța de fond motivând sumar soluția pronunțată în sensul că sunt întrunite condițiile deoarece recurentul a numit pe post o persoană chiar dacă postul era ocupat fără să dispună revocarea celui din urmă.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că recurentul a dat dovadă de neglijență, emițând Ordinul nr.89/03.02.2006 și că, prin emiterea acestui ordin a fost cauzat un prejudiciu. S-a ignorat însă faptul că Ordinul nr.89/03.02.2006, emis de către recurent, nu a fost anulat, și ca atare, nu i se poate imputa faptul că OCPI Dap lătit două indemnizații pentru același post.
bani au fost plătiți de către OCPI în baza unei hotărâri judecătorești - sentința civilă nr. 187/16.02.2007 a Tribunalului Alba. ANCPI nu a fost parte însă în acest proces și nu a fost obligată să emită vreun ordin. Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut vinovăția recurentului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât cheltuiala angajată de OCPI D cu plata indemnizațiilor de conducere este o cheltuială legală întrucât este angajată în baza unei sentințe judecătorești.
A concluzionat recurentul că, în situația în care nu există prejudiciu, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, sentința pronunțată de instanța de fond fiind netemeinică și nelegală.
Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca neîntemeiate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Curții de Conturi instanța a apreciat corect ca fiind întemeiată legea 94/92 în forma la data sesizării instanței, acordând calitate procesuală activă Curții de Conturi pentru a sesiza instanța de judecată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului - instanța corect a apreciat că acesta are calitate procesuală, determinată de faptul că, fiind Director General al ANCPI în perioada 14.02.2005 - 14.03.2006 o eventuală admitere a sesizării îi este opozabilă, în calitatea sa de emitent al ordinelor pentru numirea în funcție a registratorilor.
În fondul cauzei intimata a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, constatând că sunt întrunite condițiile răspunderii existenței faptei ilicite, prejudiciu, legătura de cauzalitate între acestea și vinovăție.
Fapta ilicită, în cazul pârâtului -, constă în aceea că a numit în funcție de registrator șef o persoană în condițiile în care postul era ocupat, fără a dispune revocarea celui din urmă din funcție, fapt ce a fost demonstrat prin pronunțarea unei hotărâri prin care s-a dispus intrarea în legalitate ți remedierea acestei deficiențe.
Vinovăția acestuia se înfățișează astfel sub forma neglijenței cu care a acționat.
Intimata a mai arătat că, cu privire la cel de-al doilea pârât, fapta ilicită constă în aceea că nu a dispus emiterea ordinului de revocare din funcție a numitului, deși acesta formulase deja acțiune în instanță.
Prin faptele ilicite ale celor doi pârâți s-a creat un prejudiciu comun de 21.967 lei, reprezentând indemnizația de conducere achitată în mod nejustificat în anul 2007, inclusiv a foloaselor nerealizate în cuantum de 2.345 lei.
În acest context, motivele de recurs invocate de recurenți sunt netemeinice și nelegale.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de recurenți și a dispozițiilor art.3041Curtea reține că recursurile sunt întemeiate însă din următoarele considerente:
Instanța de fond în mod eronat a reținut întrunirea cumulativă a condițiilor pentru a atrage răspunderea civilă delictuală a celor doi recurenți pârâți.
Astfel, nu se reține existența unor fapte ilicite săvârșite de către cei doi recurenți pârâți, fiind întemeiate motivele de recurs formulate de către recurenții pârâți în acest sens.
Astfel, cu privire la recurentul pârât, se reține că pe postul de registrator șef la OCPI Daf ost inițial numit prin ordinul nr.616/25.03.2005, d-nul. Ulterior, prin Ordinul nr.89/03.02.2006 emis de către d-nul -, Director General ANCPI Baf ost numit d-nul.
Cronologic, prin decizia nr.37/17.02.2006 s-a dispus încetarea numirii cu delegație în funcția de registrator șef a d-nului.
Ca urmare a contestării acestui ordin de către d-nul, prin sentința nr.187/2007 a Tribunalului Alba, rămasă definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului, prin decizia nr.749/28.05.2007, s-a dispus plata sumelor reprezentând contravaloarea indemnizației de conducere, de către OCPI.
Intrarea în legalitate, având în vedere că existau două persoane care ocupau aceeași funcție, s-a făcut la data de 06.06.2007, prin emiterea Ordinului nr.407/06.06.2007.
Ca atare nu există o faptă ilicită în sarcina recurentului pârât și nici vinovăția acestuia având în vedere prezumția de legalitate a deciziei de revocare din funcție pentru perioada cuprinsă între data emiterii ordinului de revocare din funcție a d-nului și data anulării acestui ordin, prin sentința nr.187/16.02.2007, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 28.05.2007.
Nu se poate reține astfel culpa, ca formă a vinovăției recurentului pârât, constând în omisiunea de a emite un nou ordin de revocare din funcție, având în vedere că în această perioadă se analiza de către instanța de judecată, legalitatea și temeinicia ordinului inițial de revocare din funcție.
Având în vedere că au fost emise, la intervale scurte de timp, ordine prin care conducerea ANCPI a determinat ocuparea postului de registrator șef de către o singură persoană și că plata remunerației pentru două persoane s-a făcut ca urmare a admiterii, cu efecte retroactive a acțiunii în anularea unuia dintre aceste ordine, omisiunea de a emite un al doilea ordin de revocare, întemeiat pe o prezumție a cursului și soluției procesului, nu poate fi considerată faptă ilicită, antrenantă a răspunderii civile delictuale.
De asemenea, nu există o faptă ilicită săvârșită de către recurentul pârât -, în calitate de Director a ANCPI, constatatoare a prejudiciului rezultat din plata a două indemnizații pentru același post, având în vedere, pe de o parte că o astfel de plată a fost determinată de admiterea acțiunii în anularea ordinului de revocare din funcție și uneia dintre cele două persoane, acțiune în care ANCPI nu a fost parte.
Totodată, se reține că nu există faptă ilicită săvârșită de către recurentul pârât - - Director General ANCPI constând în emiterea Ordinului nr.89/03.02.2006, având în vedere că, în temeiul simetriei actelor juridice, ANCPI nu a fost emitentul deciziei de revocare din funcție a registratorului șef, fapt ce a dus la anularea acestui ordin de către instanța de judecată. Aceasta cu atât mai mult cu cât Decizia nr.89/03.02.2006 de numire în funcție a d-lui nu a fost anulată.
Din analiza înscrisurilor depuse, respectiv sentința nr.187/2007, se reține că recurentul pârât a emis un nou ordin de numire în funcție respectiv, Ordinul nr.89/03.02.2006 având în vedere și faptul că numirea dispusă prin ordinul nr.616/25.03.2005 s-a făcut pe o perioadă determinată, respectiv până la ocuparea postului prin concurs, iar în urma organizării acestui concurs, persoana numită prin acest ordin a fost declarată respinsă.
Având totodată în vedere și faptul că există o bază legală pentru respectiva cheltuială, și anume un titlu executoriu, nu au fost încălcate dispozițiile art.14 alin.2 din legea 500/2002R.
Având în vedere că nu sunt întrunite cumulativ condițiile obligatorii pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, sunt întemeiate motivele de recurs formulate în acest sens de recurenții pârâți, în temeiul art.312 raportat la art. 304 vor fi admise recursurile, modificată sentința atacată și respinsă sesizarea Curții de Conturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții, împotriva sentinței numărul 395 din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge sesizarea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud -
SI 2 ex./10.12.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Alina Răescu, Carmen Ilie
