Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 463
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MUNICIPIUL S - PRIN PRIMAR - cu sediul în S,- A, jud. S, împotriva sentinței nr.3290 din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâtul recurent Municipiul S - prin Primar, consilier juridic pentru reclamanta intimată - - S, lipsă fiind pârâtul recurent Colegiul Național
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, se constată la dosar întâmpinarea formulată de reclamanta intimată - -
Consilier juridic, pentru recurent depune la dosar ordinul de plată nr. 97 din 06 martie 2008, reprezentând plata taxei judiciare de timbru în valoare de 2.149 lei și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, făcând dovada timbrării recursului și delegația de reprezentare.
Consilier juridic, pentru reclamanta intimată - - S, depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul legal timbrat,în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru recurent solicită admiterea recursului, desființarea sentinței nr. 3290/13.12.2007 a Tribunalului Suceava în sensul respingerii acțiunii formulată de - - S împotriva Municipiului S, arătând că virarea cu întârziere a sumelor de bani către unitatea școlară nu poate fi considerară faptă ilicită câtă vreme nu există prevederi legale referitoare la termene ce trebuiau respectate în cadrul îndeplinirii acestei obligații.
Reprezentantul reclamantei intimate consilier juridic, pune concluzii de respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 7 septembrie 2007 sub nr-, reclamanta - - S, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Național " " S și Municipiul S - prin primar, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 152.532 lei, reprezentând majorări de întârziere conform contractului nr.12/2005 încheiat între Colegiul Național " " și reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că între părți s-a încheiat un contract de prestare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 12/2005, prin care prim pârâtul Colegiul Național " " se obliga conform contractului, ca în caz de neplată a debitelor la termenele stipulate în contract, să suporte și contravaloarea majorărilor de întârziere, datorate conform prevederilor contractuale.
La încheierea contractului nr. 12/2005, s-au formulat obiecțiuni de către Colegiul Național " ". Urmare a obiecțiunilor formulate, între părți s-a încheiat un proces verbal de conciliere. Colegiul Național " " arată în cuprinsul procesului verbal mai sus menționat faptul că nu își asumă răspunderea pentru plata dobânzilor și penalităților în cazul în care Primăria Municipiului nu îi deschide credite în timp util pentru facturile cu acest titlu de cheltuială.
A mai precizat că - - este operator de servicii de utilitate publică. Contractele pe care le-a încheiat cu utilizatorii sunt contracte de adeziune, conform legii, și nu se pot negocia. Clauzele contractuale sunt stabilite de către legile care reglementează funcționarea serviciului și de către contractul cadrul aplicabil în domeniu. - mult, clauzele contractuale sunt aprobate de către, autoritatea care reglementează și avizează legalitatea acestora.
Fiind un contract de adeziune, nu se puteau formula obiecțiuni la contract. Utilitatea publică a serviciului de apă caldă nu permite acest lucru. ignoră prevederile legii și achită după cum deține sau nu fonduri serviciile furnizate de către operator. Neachitarea acestor facturi aduce prejudicii societății și implicit și celorlalți utilizatori care sunt de bună credință și își achită la timp facturile.
- mult, toate facturile reprezentând majorări întârziere au fost acceptate fără rezerve și obiecțiuni atât de către Școala cu clasele I-VIII nr. 8, cât și de Colegiul Național " ".
De altfel, prim pârâtul prin procesul verbal de conciliere directă încheiat în data de 27.03.2006 recunoaște debitul în cuantum de 46.891,35 lei reprezentând majorări de întârziere.
A mai arătat că, inițial au fost emise facturi cuprinzând majorări de întârziere nr. 80192 din 30.09.2005, nr. 80269 din 31.12.2005 și nr. 80091 din 31.03.2005 în cuantum total de 59.203,47 lei. La data emiterii facturilor sus-menționate, Colegiul Național " " conform legilor care îi reglementează activitatea, administra din punct de vedere economic și patrimoniul Școlii nr. 8.
Ulterior, prin efectul legii, Școala nr. 8 dobândit capacitatea de a-și administra singură bugetul. Astfel, între cele două unități de învățământ a intervenit un protocol de predare a patrimoniului care i-a fost remis reclamantei prin adresa nr. 317/02.02.2006. De asemenea, prin adresa nr. 410/13.02.2006, reclamanta era informată de faptul că debitul sus menționat era împărțit între cele două unități de învățământ astfel: suma de 46.891,35 lei revenea Colegiului Național " ", iar suma de 12.3312,12 lei Școlii cu clasele I-VIII nr. 8.
Urmare a solicitării unităților de învățământ de refactura suma de 59.203,47 lei conform protocolului intervenit, reclamanta a efectuat operația de stornare a facturilor nr. 80192/30.09.2005, nr. 80269/31.12.2005 și nr. 80091/31.03.2005 în cuantum total de 59.203,47 lei, trecând la emiterea facturilor nr. 90269/15.02.2006 (pentru factura 80269/31.12.2005), nr. 90192/15.02.2006 (pentru factura 80192/30.09.2005) și nr. 90091/15.02.2006 (pentru factura 80091/31.03.2005). Ulterior operațiunii de stornare, Colegiul Național " " i s-a emis factura 90007/15.02.2006 în cuantum de 46.891,35 lei.
Municipiul S - prin primar a virat cu întârziere sumele de bani necesare achitării contravalorii facturilor care fac obiectul prezentului litigiu de către Colegiul național " ", creând astfel un prejudiciu - - Prin fapta sa culpabilă de a nu vira la timp sumele de bani necesare achitării acestor facturi, pârâtul și-a încălcat obligație legală, impusă de normele imperative ale actelor normative care reglementează sau care sunt incidente în activitatea sa.
Nerespectarea acestor obligații atrage răspunderea civilă delictuală, fiind îndeplinite condițiile art. 998-999 Cod civil, respectiv existența unei fapte ilicite din partea Municipiului S - prin primar, aceasta constă în faptul că aceștia nu au alocat banii necesari achitării la data scadentă a facturilor emise de către societatea reclamantă.
Astfel, Municipiul S - prin primar a încălcat prevederile art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995. Dispozițiile acestui articol prevăd obligația de a finanța cu prioritate cheltuielile de capital, funcționare, întreținere și reparare a unităților din învățământul preuniversitar. Aceiași lege prevede faptul că finanțarea unităților de învățământ preuniversitare de stat se face descentralizat prin bugetele locale.
În ceea ce privește prejudiciul produs reclamantei, acesta constă în faptul că neachitarea la timp a serviciilor furnizate către utilizator de către acesta, conduce la pierderi materiale pentru societatea reclamantă.
Cuantumul prejudiciului este stabilit de art. 16 al contractului încheiat între părți. Acest articol cuprinde o clauză penală al cărui cuantum este fixat prin dispozițiile imperative ale legilor de gospodărire comunală și ale contractului cadru aplicabil în domeniu.
Valoarea acestui prejudiciu este stabilită prin sumele cuprinse în facturile de majorări emise în conformitate cu prevederile contractuale. Cuantumul total al debitului este în valoare de 152.532 lei, conform facturilor nr. 90007 din 15.02.2006, nr. 8027 din 31.03.2005, nr. 80065 din 31.09.2005, nr. 5013 din 31.01.2007, nr. 80156 din 30.09.2005, nr. 50017 din 30.04.2007, nr. 50081 din 30.04.2007. Prejudiciul nu a fost reparat, sumele cuprinse în facturile mai sus menționate nefiind achitate.
Referitor la existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a Municipiului S, prin primar și prejudiciul produs prin această faptă, acest lucru rezultă implicit, deoarece prin fapta lor, inacțiunea de a nu vira sumele de bani necesare achitării debitelor Colegiul național " " - Municipiul S, prin primar a creat un prejudiciu - -
Cu privire la vinovăția Municipiului S, prin primar reclamanta a apreciat că aceasta există. În cadrul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, vinovăția poate îmbrăca forma intenției, a neglijenței sau a imprudenței, întrucât răspunderea autorului faptei ilicite se angajează chiar pentru culpa cea mai ușoară.
Prin inacțiunea sa, Municipiul S - prin primar a încălcat prevederile Legii nr. 84/1995 care prevede obligația de finanța cu prioritate cheltuielile de capital, funcționare, întreținere și reparare a unităților din învățământul preuniversitar.
Aceiași lege prevede faptul că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele locale.
Toate condițiile antrenării răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite, Municipiul S - prin primar făcându-se vinovat de încălcarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, fiind incidente și prevederile art. 998-999 Cod civil.
În ceea ce privește culpa Colegiului Național " ", reclamanta a arătat că Legea nr. 94/1995 prevede că finanțarea cheltuielilor de capital, funcționare, întreținere și reparare a unităților din învățământul preuniversitar se face cu prioritate din resursele proprii respectivelor unități.
De asemenea, același act normativ prevede faptul că unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot obține venituri proprii realizate, în condițiile legii, din activitatea de producție (ateliere-școală, ferme agricole etc.), prestării servicii, taxe de la persoane fizice și juridice, venituri din închirieri de spații, donații, sponsorizări și alte venituri realizate din activitatea de învățământ, activități cultural - educative ale internatelor și cantinelor proprii pentru preșcolari și elevi. Veniturile astfel realizate vor fi utilizate exclusiv de către aceste unități.
În acest sens, și prim pârâtul, putea depune diligențe pentru achita chiar parțial aceste facturi, din veniturile proprii ale acesteia, chiar dacă Municipiul prin primar nu a virat la timp sumele de bani necesare acestor facturi.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 969 Cod civil, art. 998, 999 Cod civil.
În dovedirea cererii sale, legal timbrate, reclamanta a depus la dosar copii după următoarele înscrisuri: contract de furnizare apă potabilă nr. 12/2005 copie convocări la conciliere a pârâților, copie calcul exemplificativ majorări pentru toate facturile anexate prezentei acțiuni și copii facturi.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.
A mai arătat că nu este semnatarul vreunui contract de furnizare, iar pe de altă parte nici facturile emise nu sunt însușite la plată de către acesta. Nu există nici o relație contractuală într-o formă mai mult sau mai puțin prescurtată, între municipalitate și - - în privința furnizării apei potabile către Colegiul Național " ".
- arată că legislația menționată de către reclamantă conține într-adevăr referiri la obligația asigurării fondurilor pentru plata utilităților publice, obligație care trebuie încadrată în prevederile bugetare aprobate, dar nu conține mențiuni legate de termenele de plată sau majorări de întârziere.
Reclamanta - - S încercat să substituie lipsa acordului de voință municipiului prin invocarea legii în mod greșit. Legea reglementează întregul spectru al relațiilor sociale, dar cu toate acestea subiecții de drept au posibilitatea îmbrăcării într-un cadru convențional a drepturilor și obligațiilor ce le revin, subliniindu-se faptul că întâi de toate există un cadru convențional care cuprinde drepturile și obligațiile furnizorului și consumatorului, iar acest cadru trebuie întâi analizat. Raportul juridic contractual (a se vedea contractele încheiate între - - și Colegiul Național " ") între furnizor și consumator nu poate fi exclus, eludat sau completat prin trimiteri generice la lege. Reclamanta nu poate să înlăture sau să completeze o obligație convențională, prin referiri la lege, iar teoria reclamantei cu privire la existența unei solidarități mixte este lipsită de temei juridic. Atât timp cât există un cadru contractual între - - și Colegiul Național " " este evident faptul că acesta primează, iar nu trimiterile la lege, în caz contrar încălcându-se grav principiul forței obligatorii a contractului.
Se mai arată că art. 13, alin. 1 din nr.OG 32/2001 potrivit căruia "finanțarea învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unității administrativ teritoriale" nu înseamnă decât un lucru clar: potrivit acestei prevederi legale Municipiul S, în calitate de ordonator principal de credite are obligația expresă, unilaterală, clar determinată doar față de unitățile bugetare pe care le finanțează, în nici un caz față de terțele persoane cu care aceste centre bugetare ar încheia contracte sau un alt fel de relații. - mult, prevederea legală mai sus amintită nu reglementează nici un fel de termen în limita căruia ordonatorul principal de credite ar trebui să-și ordoneze aceste obligații. Potrivit prevederilor art. 43 din Legea nr. 216/2001, această obligație trebuie îndeplinită cu prioritate, or reclamanta nu poate face dovada că la nivelul întregii execuții bugetare, municipalitatea nu și- îndeplinit cu prioritate obligația de finanțare a unităților școlare.
- mult, angajarea răspunderii civile delictuale în baza prevederilor art. 998 și următoarele din Codul civil presupune existența unei fapte ilicite, or în speța de față reclamanta nu poate face dovada unei astfel de fapte. Fapta Municipiului de a vira cu întârziere sumele necesare acoperirii cheltuielilor unității școlare nu poate fi considerată o faptă ilicită câtă vreme nu există vreo dispoziție legală care să reglementeze un termen limită pentru virarea sumelor în contul unității școlare. Aceasta și în contextul în care, nefiind parte în contractul dintre reclamantă și prim pârâtă, municipalitatea nu era în cunoștința termenului de scadență a facturilor emise către unitatea școlară. Neexistând un termen limită reglementat de lege cu privire la virarea către unitățile școlare a sumelor necesare acestora pentru acoperirea cheltuielilor, nu poate fi apreciată întârzierea invocată de reclamantă cu privire la fapta Municipiului de a vira banii unității școlare.
În ceea ce privește raportul dintre cele două răspunderi, respectiv contractuală și delictuală, trebuie făcută precizarea că răspunderea civilă delictuală alcătuiește dreptul comun al răspunderii civile, pe câtă vreme răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special, derogator. Prin urmare, existența contractului între reclamantă și prim pârâtă face ca răspunderea contractuală să primeze celei civile delictuale, având caracter special.
Este cunoscut faptul că penalitățile de întârziere reprezintă un accesoriu al obligației principale. În speța de față obligația principală o reprezintă plata c/v serviciilor furnizate, aceasta revenind Școlii cu clasele I-VIII nr. 8 S, obligație asumată prin contractul încheiat cu reclamanta. Făcând apel la logica juridică, în mod normal obligația de plată a penalităților de întârziere revine titularului obligației principale. Obligarea unei alte entități juridice la plata penalităților de întârziere sau dobânzilor ar conduce la înfrângere a principiului conform căruia accesoriul urmează principalul. În cuprinsul contractelor încheiate între - - și Școala cu clasele I-VIII nr. 8 S s- menționat obligația consumatorului să achite și penalitățile de întârziere aferente, astfel încât se consideră că în mod explicit s-a stabilit obligația plății acestor majorări în sarcina unității de învățământ care are calitatea de consumator.
Prim pârâtul Colegiul Național " " prin întâmpinare a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a municipiului S-prin primar arătând că finanțarea reclamantei se asigura din bugetul local al unității administrativ-teritoriale, care devine obligată în solidar, chiar dacă nu a fost parte în contractul încheiat cu reclamanta, obligația secund pârâtei derivând din lege.
Pe fondul cauzei arătând că prim pârâta nu poate fi obligată la plata dobânzilor și penalităților, atât timp cât executarea cu întârziere a obligației de plată s-a datorat activității culpabile a secund pârâtei ce nu a alocat fondurile necesare în timp util.
Prin sentința nr. 3290 din 13.12.2007 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul S și a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâții, în solidar să plătească acesteia suma de 152.532 lei reprezentând majorări de întârziere, precum și suma de 4303 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cât privește excepția că, reclamanta a înțeles să invoca ca temei juridic al cererii îndreptate împotriva Municipiului S, cu care a investit instanța, răspunderea civilă delictuală și nu răspunderea civilă contractuală, raportat la care secund pârâta, în calitate de terț față de contractul de furnizare de servicii încheiat între reclamant și prim pârâta, nu are legitimare procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut în ceea ce privește pe prim pârâtul Colegiul Național " " că în virtutea art. 969 cod civil convenția legal făcută are putere de lege între părți iar pârâtul nu a făcut dovada existenței unui caz fortuit, a forței majore sau a culpei creditorilor care să justifice neexecutarea obligației izvorâte din contract.
Față de secund pârâtul Municipiul S s-a reținut a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 și următoarele Cod civil, în sensul faptei ilicite a unui terț, care face ca una din părți să nu-și îndeplinească obligațiile rezultate din contract, cu consecința atragerii răspunderii delictuale a terțului față de creditorul respectivei obligații.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul S - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, în calitate de ordonator principal de credite are obligația expresă, unilaterală, clar determinată doar față de unitățile bugetare pe care le finanțează, în nici un caz față de terțele persoane cu care aceste centre bugetare ar încheia contracte sau alt fel de relații, or instanța de fond a eludat total și nelegal relația contractuală între reclamantă și unitatea școlară și a decis obligarea municipalității la plata penalităților doar pe baza unor prevederi legale, generale, încălcând total principiul consacrat de art. 973 Cod civil.
Cât privește răspunderea civilă delictuală, mai arată recurenta că, aceasta nu poate fi angajată în lipsa unei fapte ilicite săvârșite de acesta or virarea cu întârziere a sumelor de bani către unitatea școlară nu poate fi considerată faptă ilicită în sensul cerut de lege, mai ales în lipsa unor termene pentru executarea obligației de finanțare a unităților școlare.
Recurentul a criticat de asemenea, caracterul solidar stabilit de instanță, susținând că, prevederile art. 42 Cod comercial nu au aplicabilitate în speță, motivat de faptul că raportul juridic dedus judecății are un singur debitor, respectiv unitatea școlară nu și municipalitatea, care este terț.
Prin întâmpinare Sas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în scris, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea constată neîntemeiat recursul declarat de Municipiul S prin Primar.
Între S și Colegiul național " " S s-a încheiat în mod legal contractul de furnizare apă și canal nr. 12/2005.
În temeiul acestui contract prim pârâta a beneficiat de servicii de apă și canalizare, fără a achita în termen prețul serviciilor furnizate.
Conform procesului verbal din 27.03.2006, încheiat cu ocazia concilierii directe, prim pârâta a recunoscut debitul constând în penalități și dobânzi.
- mult, nici secund pârâtul nu a contestat debitul.
Având în vedere existența unor premise contractuale, pe baza binecunoscutului principiu de drept civil " pacta sunt servanda", ambele părți semnatare trebuie să-și îndeplinească obligațiile prevăzute în contract, în caz de neexecutare sau de executare cu întârziere, cum este cazul din speță, urmând a fi achitate despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
Față de aceste aspecte, corect instanța de fond a constatat fondate pretențiile reclamantei față de prim pârât.
Cât privește pe recurentul Municipiul S, acesta nu și-a îndeplinit o obligație legală izvorâtă din dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului cât și din art. XIII din nr.OG 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, respectiv aceea de a asigura finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, faptă ce a condus cauzarea unui prejudiciu reclamantului intimat.
Fapta ilicită a secund pârâtei de a nu îndeplini obligația legală menționată a condus la achitarea cu întârziere de către prima pârâtă a facturilor emise de reclamant reprezentând contravaloarea serviciilor prestate acesteia.
Evident, Colegiul Național, neprimind sumele de bani la timp, nu a putut achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat creând reclamantului intimat un prejudiciu, a cărui evaluare s-a făcut în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 326/2001.
Dacă sumele de bani aferente serviciilor de apă și canal ar fi fost achitate la timp, s-ar fi evitat un calcul al penalităților și majorărilor de întârziere.
Față de afirmația recurentului potrivit căreia de fapt legislația referitoare la execuția bugetară nu reglementează un anumit termen până la care ar fi trebuit să vireze centrului bugetar școlar banii necesari achitării facturilor emise de reclamanta intimată în temeiul contractului de prestare a serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, instanța constată că într-adevăr, legislația bugetară nu prevede acest termen, însă în calitatea sa de ordonator principal de credite conferită de Legea nr. 84/1995 a învățământului dar și de nr.OG 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, Primăria Municipiului S trebuia să cunoască faptul că, potrivit art. 25 al.1 al Legii nr.326/2001 a serviciilor publice de gospodărire comunală, plata facturilor emise se efectuează "în 30 de zile de la data emiterii facturii", în caz contrar procedându-se la calcularea penalităților și dobânzilor de întârziere.
Față de aceste aspecte, în mod just instanța de fond a reținut că secund pârâtul avea obligația, în calitatea sa de ordonator principal de credite, de a aloca sumele necesare prim pârâtei în vederea achitării obligațiilor contractuale față de reclamant, și că urmare a nerespectării acestei obligații se antrenează răspunderea civilă delictuală în temeiul art. 998 - 999 Cod civil.
În consecință, motivele de critică formulate de secund pârâtul recurent Municipiul S nu sunt întemeiate și nu pot fi primite.
Cum nici din oficiu nu s-au identificat motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL S - PRIN PRIMAR - cu sediul în S,- A, jud. S, împotriva sentinței nr. 3290 din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2/10.04.2008
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela
